Preasfințitul Părinte Episcop Vincențiu. Cuvânt la Marșul pentru viață!

Cuvântul Preasfințitului Părinte Vincențiu

Episcopul Sloboziei și Călărașilor

la

Marșul pentru viață

ediția din data de 25 martie 2023

Iubiți fii duhovnicești,

Nașterea de prunci înseamnă viață!

Rațiunea titlului ales pentru acest Cuvânt de Binecuvântare este una cât se poate de simplă. Pe rețelele sociale, urmare a activității asidue a unor ONG-uri care chipurile reprezintă întreaga societate civilă, sprijinite financiar din surse cel puțin obscure, ni se transmite ideea că, întrucât Biserica Ortodoxă, alături de alte confesiuni creștine, se opune avortului, ea ar trebui marginalizată și exclusă din contextul social actual, ca fiind nerelevantă, medievală și obscurantistă. Mai mult, pentru „păcatul” de a promova Darul sacru al vieții, militând și pentru drepturile copilului nenăscut, așa numita intruziune în dreptul fiecărei femei de a alege „să facă ce vrea cu corpul ei”, Biserica ar trebui să treacă printr-un amplu proces de reorganizare și „adaptare” a doctrinei la nivelul secolului XXI. Așa cum se întâmplă de obicei la astfel de manifestări împotriva instituțiilor tradiționale, este imposibil să nu apară și fracturi logice, ce nu fac altceva decât să arate nivelul intelectual și moral scăzut al celor ce promovează uciderea unei ființe fără apărare, care apare în urma unor acțiuni neasumate ale unor potențiali părinți iresponsabili. Una dintre aceste contradicții a devenit virală în anumite grupuri, fiind în fapt o imagine luată de la un miting „pro choice”, cum eufemistic își spun mesagerii morții: o domnișoară ce ține o pancartă pe care scrie foarte clar Abortion is life (adică Avortul înseamnă viață!). Viață pentru cine? Probabil pentru fosta mamă care privește avortul doar ca pe o simplă operație chirurgicală de îndepărtare a unui corp străin, întocmai cum extirpi o măsea stricată. Și, o dată săvârșit, să o ia de la capăt, și să își proclame sus și tare modul hedonist și egoist de a ființa, în virtutea unei libertăți lipsite de responsabilități și consecințe, prost înțelese. La fel, într-un articol[1] cu un mare impact pe internet, o altă tânără, clamând suferința mamei sale, victimă a violenței domestice și a sărăciei, ne spune foarte senin: „Mi-aș fi dorit ca mama mea să mă fi avortat!”. Ca și cum uciderea ei ar fi rezolvat toate problemele cu care se confrunta mama sa.

Fiecare dintre noi suntem unici și la fel ar fi fost și copiii nenăscuți. Într-o cultură care nu iubește acest dar sfânt al vieții, se pot găsi orice fel de justificări, dar și plasarea de responsabilități asupra tuturor celorlalți, mai puțin asupra persoanelor direct implicate, de tipul: „Decât să ajungă la orfelinat, mai bine să moară încă din pântece!”, „Să îi creșteți voi!”, „Cu ce drept se exprimă bărbații în chestiuni care nu îi privesc!” etc.

Avem însă o veste pentru aceștia. Biserica, pe care „porțile iadului nu o vor birui” (Matei 16, 18), nu face și nu va face niciun compromis în ceea ce privește această temă ce suscită atâta interes. Cu excepția cazurilor medicale bine documentate, nu există excepții în ce privește posibilitatea de a născoci argumente viabile din punct de vedere creștin și care să încurajeze uciderea unei ființe care, pare-se, nu are niciun fel de drepturi, doar pentru că nu este înregistrată la o direcție județeană de evidență a persoanelor. În momentul în care, prin absurd, Biserica va face acest lucru, ea își va pierde utilitatea ei, devenind un ONG printre multe altele; nu va mai fi corabie a mântuirii, ci promotoare a morții și a desfrâului.

Pe de altă parte, întrucât Biserica nu se poate substitui – și nici nu dorește acest lucru – legiuitorului, cu toate instituțiile din subordine, ea proclamă Adevărul Împărăției și îl propune, fără a-l impune, celor care „au urechi de auzit și aud!” (Matei 11, 15; Matei 13, 19; Marcu 4, 9; Marcu 4, 23 ș.a.).

Credem că după atâția ani de prigoană comunistă avem dreptul să ne manifestăm public credința noastră și să conștientizăm propriii noștri credincioși și nu numai că avortul nu înseamnă viață, ci este moarte în toate aspectele acestui cuvânt.

Așadar, această manifestare, intitulată Marșul pentru viață, este o formă de împărtășire a crezului evanghelic, conform căruia viața trebuie privită ca darul suprem pe care Dumnezeu ni-l dă fiecăruia dintre noi. Iar dacă acest dar vine de la Domnul, avem datoria să îl apărăm și să îl mărturisim. Nu putem rămâne indiferenți la cifrele mereu crescânde ale celor care apelează la „întreruperea de sarcină”, un adevărat genocid, făcut în numele libertății de alegere. La fel, dincolo de raportul între naștere și decese, mereu negativ în detrimentul nașterilor de mulți ani încoace, cu o populație a unei Românii care scade vertiginos și îmbătrânește treptat, trebuie să fim conștienți că, treptat, ne ucidem viitorul. Popoarele europene nu au în acest sens soluții pe termen mediu și lung. Mai mult, privind obiectiv, parcă fac tot posibilul să accentueze acest declin prin promovarea la nivel de stat a ideologiilor de gen și încurajarea, prin îndoctrinare de la vârste fragede, a căsătoriilor între persoane de același sex care, evident nu pot avea copii. Pentru că da, nu poți să negi evidențele biologice, indiferent de sentimentele cu care te trezești dimineața și când, bunăoară, îți propui ca azi să te crezi bărbat, pentru ca mâine să fii femeie sau neutru din punct de vedere al genului. Trăim distopic vremuri pe care acum câțiva ani nu le credeam a fi posibile, iar aceste așa zise teorii științifice încearcă să se infiltreze în manualele școlare ale copiilor noștri. Slavă Domnului că astfel de inițiative au fost stopate din fașă la noi în țară, dovedind lumii că acest neam încă mai are mulți creștini în rândurile lui!

Ne întoarcem acum privirile către părinții și copiii care au venit să ne stea alături și le spunem că vor găsi în noi un sprijin real în orice moment al vieții lor, atât cele frumoase, pline de împliniri, cât și cele mai puțin faste.

Le punem la inimă părinților și viitorilor părinți aceste cuvinte ale Mântuitorului, care răsună peste veacuri: „Iar Iisus i-a chemat la Sine, zicând: Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți, căci împărăția lui Dumnezeu este a unora ca aceștia. Adevărat grăiesc vouă: Cine nu va primi împărăția lui Dumnezeu ca un prunc nu va intra în ea!” (Luca 18, 16-17).

Vă felicit pentru frumoasele inițiative și implicarea deosebită de care ați dat dovadă, asigurându-vă că sunteți tot timpul în rugăciunile Noastre către Bunul Dumnezeu, pe care Îl rugăm să reverse asupra tuturor darurile Sale cele bogate!

Al vostru rugător către Domnul,

† VINCENȚIU

Episcopul Sloboziei și Călărașilor

[1] https://www.catholicherald.com/article/local/i-wish-my-mother-had-aborted-me/