Moaștele Sfinților Mucenici Epitect și Astion, purtate în procesiune la Catedrala Episcopală din Slobozia
Joi, 7 iulie 2022, a avut loc la finalul slujbei de priveghere o procesiune, cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Vincențiu, Episcopul Sloboziei și Călărașilor.
Slujitorii Catedralei Episcopale „Înălțarea Domnului” din Slobozia preoți si diaconi, au condus procesiunea cu Moaștele Sfinților Mucenici Epitect preotul și Astion monahul, ale căror sfinte moaște se află spre închinare la loc de cinste în Catedrala Episcopală, înconjurând biserica împreună cu credincioșii prezenți.
Părticele din sfintele moaște au fost dăruite Catedralei în anul 2004.
Vineri, 8 iulie 2022 a fost săvârșită Sfânta Liturghie spre încununarea acestui praznic.
Despre Sfinții Mucenici Epitect preotul și Astion monahul
Pe malul lacului Razelm, care în antichitate se numea Halmyris (sol, apa sărată), nu departe de brațul Sfântul Gheorghe al Dunării și de actualul sat Dunavatul de Jos, se află ruinele unei fortărețe romano-bizantine care au fost identificate de învățați cu cetatea Halmyris.
Documentarea cea mai amplă și mai importantă despre Halmyris le avem în legătură cu pătimirea a doi martiri Epictet și Astion, cei mai vechi martiri de pe teritoriul României, despre care avem informații amănunțite. Potrivit datelor din actul lor martiric, Epictet și Astion ar fi pătimit, mărturisindu-și credința în Hristos, în anul 290, ca urmare a persecuției dezlănțuite de împăratul Dioclețian. Tot în legătură cu martiriul lor este menționat și primul episcop al Tomisului (cel dintâi din România), Evangelicus, care a venit la Halmyris în acea vreme.
Actul martiric al Sfinților Epictet și Astion este plin de amănunte cu privire la viață, activitatea și pătimirea lor. Din păcate, el ni se păstrează astăzi doar într-o copie din secolul al XV-lea, aflată în arhiva bisericii Mântuitorului, din Utrecht.
Prin exemplul vieții lor și tăria credinței, pecetluită cu moarte mucenicească, Sfinții Epictet și Astion au împodobit literatura aghiografică din primele secole și s-au înscris în calendarul religios al românilor ca două nestemate, demne de cinstirea tuturor timpurilor.
