Cuvântul Preasfințitului Părinte Episcop Vincențiu la Adunarea Generală a Asociației Socio-Culturale Matei Basarab
Preacucernici părinți,
Distinși invitați,
Care din aceşti trei ţi se pare că a fost
aproapele celui căzut între tâlhari?
Iar el a zis: Cel care a făcut milă cu el.
Şi Iisus i-a zis: Mergi şi fă şi tu asemenea.
(Luca 10, 36-37)
Parcurgând Pilda Samarineanului Milostiv realizăm cu adevărat importanța filantropiei în Biserică. Iubirea de semeni, demonstrată concret, prin ajutor material și spiritual, este cu adevărat bineplăcută lui Dumnezeu. Însăși pilda ne arată că noțiunea de aproapele nu trebuie să țină seama de prejudecățile noastre, mai ales cele legate de etnie, stare socială, poziție ierarhică în societate etc.
Suntem chemați, în aceste zile, să le fim de ajutor celor care, din cauza unui război nejustificat, aleg, pentru a-și salva propria viață și a copiilor lor, să își părăsească țara. O parte semnificativă a acestora care aleg exilul, are nevoie de ajutorul nostru. Iar apelului Nostru au răspuns toate Protopopiatele din cuprinsul Eparhiei Sloboziei și Călărașilor, care s-au mobilizat exemplar. Iată, pentru a nu știu câta oară, ce înseamnă bunătatea și empatia de care dau dovadă creștinii noștri! Gestul este cu atât mai lăudabil cu cât vedem fiecare dintre noi cu ce se confruntă ei înșiși, odată cu creșterea prețurilor la utilități, combustibil și alimente.
Alături de Episcopia noastră, în integralitatea ei, cu toate instituțiile și unitățile de cult subordonate ei, stau la loc de cinste și diferite Asociații, ONG-uri și Instituții ale Statului care se ocupă de aspectul social și asistența pe care o dau celor aflați în dificultate. Iar Asociația Socio-Culturală Matei Basarab se remarcă prin activitatea ei constantă în slujba celor defavorizați, nu numai prin contribuțiile sale materiale semnificative, cât și prin voluntarii săi, cu pregătire în consiliere psihologică și, mai ales, prin intervențiile preoților noștri, continuu preocupați să ofere cele sfinte celor „căzuți între tâlhari”, metaforic vorbind.
Această lucrare comună cu cea a Bisericii urmărește, în fond, același lucru: ajutorarea aproapelui, o consecință a Învățăturii creștin ortodoxe, care nu poate disocia între rugăciune și faptă. Nu există rugăciune fără roade, la fel cum nu există roade bune fără rugăciune și dreapta învățătură, după cuvântul Mântuitorului: „Cel ce nu este cu Mine este împotriva Mea; şi cel ce nu adună cu Mine risipeşte”. (Luca 11, 23)
Toată această operă filantropică nu ar fi căpătat contur fără continua implicare a celor care, astăzi, sunteți de față la acestă ședință în care ni se prezintă bilanțul pe anul anterior. Dumnezeu să vă primească această jertfă și să înmulțească darurile Sale cele bogate asupra noastră!
Nu uitați, întotdeauna, în diferitele aspecte ale parcursului nostru existențial își vor face apariția fie un „om căzut între tâlhari” ce are nevoie de un suflet milostiv (Luca 10, 35-37), fie „o oaie pierdută” (Luca 15, 3-7) sau „o drahmă pierdută” (Luca 15, 8-10).
Să îi privim pe cei ce au nevoie de ajutorul nostru ca pe posibilități pentru noi, cei ce putem ajuta, de a ne câștiga mântuirea și împreuna locuire în lăcașurile cerești cu sfinții lui Dumnezeu.
Al vostru arhipăstor, stăruitor în rugăciune către Mântuitorul Iisus Hristos Cel Înviat pentru pace și bunăvoire,
† VINCENȚIU
Episcopul Sloboziei și Călărașilor