Părintele Profesor Mircea Păcurariu, vrednic slujitor al altarului și neostenit magistru al afirmării identității poporului român
În ziua de miercuri, 13 ianuarie 2021, Părintele Acad. Prof. Dr. Mircea Păcurariu s-a mutat la Domnul, lăsând în urma sa un mare gol în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, cea pe care a iubit-o nespus, dedicându-i întreaga sa viață, iubire concretizată în numeroasele volume publicate în care prezintă istoria acesteia, punând în lumină evenimente majore din parcursul istoric al poporului român, al Bisericii Române, precum și personalități marcante ale vieții eclesiale din acest spațiu geografic.
Am avut șansa ca, în timpul frecventării cursurilor de la Facultatea de Teologie Andrei Șaguna din Sibiu, să-mi fie profesor la materia Istoria Bisericii Ortodoxe Române. Păstrez încă vie în suflet imaginea unui dascăl dedicat și implicat în actul, nu doar al predării, ci și al formării studenților preacucerniciei sale, pe care îi privea ca pe tinere speranțe, ce vor fi la rândul lor vrednici lucrători în via Ortodoxiei Românești.
Părintele Mircea Păcurariu s-a născut la 30 iulie 1932 în satul Ruși din județul Hunedoara, fiind fiului preotului acelei comunități parohiale. Cursurile școlii primare le urmează la Orăștie și Deva, urmând apoi a fi elev al Liceului Teoretic Decebal din Deva. Este admis la Facultatea de Istorie a Universității din Cluj, dar „din rațiuni politice” se dictează exmatricularea sa.
Timp de 4 ani, între 1952 și 1956, studiază la Institutul Teologic Universitar din Sibiu, iar studiile doctorale le va face la Institutul Teologic din București (1956-1959), în 1968 primind titlul de Doctor în Teologie, cu teza „Legăturile Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania cu Ţara Românească şi Moldova în secolele XV-XVII”.
După finalizarea studiilor teologice activează ca profesor la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț (1959-1961), urmând apoi a preda la Catedra de Istorie a Bisericii Ortodoxe Române din cadrul Istitutului Teologic Universitar Sibiu. Între 1992 – 2000 ocupă funcția de decan al Facultății de Teologie din Sibiu, în anul 2002 retrăgându-se din activitatea didactică universitară, pensionându-se.
Nefiind numai un profesor dedicat, recunoscându-i-se vocația spre slujirea lui Dumnezeu și din fața Sfântului Altar, este hirotonit diacon în anul 1970, în 1971 urmând a fi hirotonit întru preot.
Părintele profesor Mircea Păcurariu a primit „Crucea Patriarhală” din partea Patriarhilor Iustin (1977) şi Teoctist (2002). Actualul Patriarh al României, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, i-a conferit cea mai înaltă distincţie a Bisericii Ortodoxe Române în anul 2009.
Ca o încununare a activității sale, în 24 octombrie 1997 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, iar la 26 noiembrie 2015 a fost declarat membru titular.
Pe lângă zecile de conferințe naționale și internaționale la care a participat, părintele profesor lasă poporului român și teologiei românești o moștenire de o inestimabilă valoare, zecile de cărți, sutele de studii și articole publicate, care vor forma noi generații bine ancorate în realitatea istoriei eclesiale românești, opere ce vor păstra vie atât istoria Bisericii Ortodoxe Române, cât și pe cea a vrednicului ei slujitor și magistru, Părintele Profesor Mircea Păcurariu.
Întru fericită adormire, veşnică odihnă dă, Doamne, sufletului adormitului robului Tău, şi‑i fă lui veşnică pomenire!
† VINCENȚIU
EPISCOPUL SLOBOZIEI ȘI CĂLĂRAȘILOR