Crezi că p’ăla rău nu-l doare, cand vede copilul cum zice: “mamă, mie să-mi dai de post!”? | Comunitatea Volna
Urziceni – urbe veche, fostă reședință de județ, la un moment dat…
Aud, fără să vreau, o discuție între două “precupețe” care-și expuneau, una urzicile și alta salata, în piața din centrul orașului: “păi crezi că p’ăla rău nu-l doare? Îl doare de nu mai poate, când vede el că vin copiii de la școală și zic «mamă, mie să-mi dai de post, că eu vreau să mă spovăduiesc până de Paști.» Păi după copil, i-e rușine și lu’ mă-sa și postește și ea, și după ea, ăilalți din casă. Și nu zice p’ormă ‘ăl cu coarne că rămâne singur în iad? Nu vezi că a înnebunit lumea, că dacă dai la televizor, numai deștepți din ăștia care zic că iară să nu fie religia la școli? Păi amândouă îi trebuie omului: și școală, și Biserică. L-am aratat nepoților, pe Eminescu, la noi în biserică.”
Ascut puțin “urechea de reporter”, apoi mă implic ușor în conversație și aflu că, nu departe, există o Biserică specială, lângă Monumentul Eroilor, în fața Parcului Volna.
Biserica “Adormirea Maicii Domnului” sau Biserica din Volna, cum mai este cunoscută de localnici, a fost construită în 1859 de boierii locului, pe locul altei biserici, mai vechi. Ea este parte activa a Episcopiei Sloboziei si Calarasilor, sub păstorirea Preasfintitului Parinte Episcop Vincentiu.
Într-adevăr, este interesant că pereții sfântului lăcaș sunt acoperiți, alături de sfinți, și de figuri remarcabile ale culturii și istoriei neamului, astfel că, lângă Sfinții Ștefan cel Mare și Constantin Brâncoveanu se află… Horia, Cloșca și Crișan și chiar poetul Mihai Eminescu.
Ctitorii acestei biserici, boierii Nicolae Brătianu, soția sa, Ecaterina și ruda lor, Scarlat Fălcoianu, au și ei rădăcini între Sfinții acestui neam, cel din urmă fiind căsătorit cu Maria Văcărescu, din neamul Sfântului Ianache Văcărescu, sfetnicul martirizat împreună cu Constantin Brâncoveanu și cei patru fii ai lui.
“Biserica răsăriteană e de optsprezece sute de ani păstrătoarea elementului latin de lângă Dunăre. Ea a stabilit şi a unificat limba noastră într-un mod atât de admirabil încât suntem singurul popor fără dialecte propriu-zise; ea ne-a ferit în mod egal de înghiţirea printre poloni, unguri, tătari şi turci, ea este încă astăzi singura armă de apărare şi singurul sprijin al milioanelor de români cari trăiesc dincolo de hotarele noastre. Cine-o combate pe ea şi ritualurile ei poate fi cosmopolit, socialist, republican universal şi orice i-o veni în minte, dar numai român nu e.” – Mihai Eminescu
Că școala și Biserica sunt împreună de multe sute de ani, fiind complementare, o putem înțelege chiar si astăzi, cand admirăm „icoanele” care, pe langă sfintii Bisericii noastre, ni-i zugravesc si pe ” învatatorii” scolii de altădată, mentinand prin ele vii aceste comunități ortodoxe, CANDELE APRINSE ÎN BĂRĂGAN.
