Mesajul Preasfințitului Părinte Episcop Vincențiu – MODELE DE BUNĂ PRACTICĂ – Conferință
MODELE DE BUNĂ PRACTICĂ DIN ACTIVITATEA SOCIAL-FILANTROPICĂ,
DESFĂŞURATĂ ÎN PAROHIILE DIN EPISCOPIA SLOBOZIEI ŞI CĂLĂRAŞILOR
”Întrucât ați făcut unuia dintr-acești frați ai Mei prea mici, Mie Mi-ați făcut.” Matei 25,40
Iubiți frați și surori în Domnul,
Toţi cei prezenţi la acest moment de bilanţ, dar şi de promovare a unor activităţi complexe în ceea ce priveşte latura filantropică, ce trebuie să fie integrantă în „trupul” fiecărei comunităţi parohiale, cunoaşteţi, fără îndoială, rodnica activitate pe care Sectorul Social Misionar al Episcopiei noastre sau Asociaţia Matei Basarab o desfăşoară de mulţi ani încoace. Aţi avut posibilitatea să primiţi aceste informaţii, fie prin intermediul site-ului nostru, al Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor, fie cu ajutorul publicaţiilor noastre Almanahul bisericesc şi Bărăganul Ortodox.
Însă, nu am dorit ca tot ceea ce înseamnă misiune, întrajutorare, sprijin emoţional şi duhovnicesc să fie un monopol al Centrului Eparhial. Dimpotrivă! Exemplu nostru, care, desigur, încă mai poate fi îmbunătăţit, trebuie să servească drept model şi parohiilor noastre. Este un deziderat pe care l-am adus la cunoştinţa tuturor preoţilor din judeţele Ialomiţa şi Călăraşi. Voi sprijini necondiţionat orice demers al părinţilor parohi ce vor să edifice, lângă sfântul locaş, un Centru socio-cultural, care să fie pus la dispoziţia membrilor comunităţilor parohiale.
Fără îndoială, nevoile creştinilor noştri, mai ales în actualul context economic şi social, sunt numeroase. Biserica Ortodoxă şi-a asumat, încă de la începuturile ei, şi rolul de sprijinitoare a săracilor, a celor în suferințe și nevoi. Iar noi, cei de astăzi trebuie să continuăm cu multă râvnă această lucrare.
Deşi principalul obiectiv al Ortodoxiei este mântuirea tuturor fiilor duhovniceşti, latura trupească nu trebuie să fie neglijată. Avem atâtea exemple ale Mântuitorului care, pe lângă faptul că iartă păcatele celor chinuiţi de suferinţă, oferă şi vindecare trupească. După cum mărturisea şi Sfântul Ioan Damaschinul, în Dogmatica sa, materia din care suntem alcătuiţi nu este rea sau nedemnă de atenţie. Ea este tot creaţia lui Dumnezeu, cel în Treime lăudat. Mai mult, Fiul lui Dumnezeu a ales să se întrupeze, făcându-se asemenea nouă.
Aşadar, actele de filantropie pe care le săvârşeşte Biserica sunt consecinţe ale poruncilor lui Iisus Hristos, Care ne îndeamnă să ne iubim aproapele. Iar această dragoste necondiţionată de factori sociali sau personali nu se rezumă doar la asistenţă duhovnicească, ci şi la îngrijirea „rănilor” trupeşti, fie datorate păcatelor noastre, fie îngăduite de Dumnezeu pentru întărirea noastră spirituală.
Exemplele de bună practică ale lucrărilor social-misionare din parohiile din judeţele Ialomiţa şi Călăraşi, ce vor fi menţionate în această conferinţă, vin să ne confirme că în rândul preoţilor noştri există preocuparea pentru lucrarea filantropică. Cu certitudine, şi alte parohii se vor alătura acestora, multe dintre ele având deja în lucru sau în proiect fie astfel de aşezăminte sau fie tind spre o implicare mai activă a Comitetelor parohiale, ce cunosc, alături de păstorul lor, multe dintre problemele cu care se confruntă cei defavorizaţi de societate.
Preotul este şi trebuie să fie un adevărat lider al comunităţii în care este pus spre slujirea lui Dumnezeu şi a semenilor. El trebuie să fie tată al tuturor creştinilor, fără a face diferenţe, fără a marginaliza pe cineva. Nu degeaba, creştinii ortodocşi, activi în Biserica de care aparţin, i se adresează preotului cu apelativul Părinte.
Dar, fără ajutorul comunităţii, indiferent de cât de pregătit este păstorul, cu siguranţă nu se poate face nimic. Implicarea trebuie să fie deplină. Biserica locală, este necesar, să acţioneze ca un singur trup, ca o singură voce. Indiferenţa nu are ce căuta în sânul nostru.
Toate cazurile sociale îndreptăţite, trebuie să fie privite ca fiind responsabilitatea noastră, ca şi cum, cei năpăstuiţi, ar face parte din propria noastră familie. Asemenea lumânării care se consumă pe sine ca să lumineze pe alţii, şi creştinul îşi va sacrifica, desigur, de bună voie, din timpul său, din bunurile sale, pentru a sprijini pe toţi aceia care au nevoie reală de ajutorul nostru.
Felicităm pe toţi aceia care au avut acesta iniţiativă de a prezenta câteva dintre modelele noastre de bună practică din Eparhia Sloboziei şi Călăraşilor, în special echipa Sectorului nostru Social, coordonată de dna consilier Eugenia Popescu, îndemnându-i pe toţi slujitorii Sfintei Biserici să ia aminte şi să urmeze exemplele prezentate în cele ce vor urma.
Rog pe Bunul Dumnezeu să vă dăruiască pacea Sa, putere de muncă şi satisfacţii duhovniceşti pe măsura ostenelilor dumneavoastră.
Al vostru rugător către Domnul,
Slobozia, 20 Noiembrie 2014
† VINCENŢIU
Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor
