Iată acum ‘NORMALITATEA’ și cum SUSȚINEM noi că ne-am luptat s-o apărăm! (KSLCătălin)
sursa: www.lonews.ro
Întru numele Tău, Doamne, Cel Întreit Sfânt! Amin!
Dincolo de cei care, din păcate, au considerat că neparticiparea lor la vot ar fi mai bună pentru ei și pentru generațiile viitoare, ne aflăm NOI – cei care ne lăudăm că apărăm familia doar… în imediata apropiere a unui referendum, atunci când situația este deja împinsă la extrem. Se va apropia, în curând, o sărbătoare extrem de mare, dedicată Familiei Sfinte (modelul prin care avea să ni Se nască Iubirea): Nașterea Domnului. Aveam, prin urmare, modelul luptelor, frământărilor și amenințărilor prin care o familie trece, dar și soluția IUBIRII Care ne-a fost dată, pentru ca familia să fie apărată și să rămână unită permanent – O Iubire născută într-o lume ajunsă atunci (ca și acum) atât de crudă încât să fie în stare să-și ucidă propriii săi prunci (vezi pe Irod) „pentru a nu-și pierde averea, puterea și așa-zisa libertate”, adică „pentru un trai mai bun” și plin de plăceri mizere după cum s-a demonstrat ulterior (izbitoare asemănare cu scuzele generației de astăzi în adoptarea acelorași măsuri!).
Așa încât, nu avem dreptul să alegem să învinovățim astăzi, după mai mult de 2000 de ani, câteva grupări de doar câțiva oameni aflați în slujba promovării ‘nefirescului’, bătându-ne în fața lor cu pumnii în piept, odată ce ceea ce am tot făcut noi înșine, la rândul nostru – „majoritarii așa-zis credincioși” – nu a contat: votul pentru acest (oricând altădată interpretat ca absurd) referendum l-am dat cu toții pe parcurs, căci…
– unde am fost noi să apărăm familia (și puterea ei) până acum, odată ce refuzam să naștem prunci, ucigându-i din aceleași motive cu Irod?
– unde am fost noi să apărăm familia până acum, odată ce cariera a înlocuit iubirea și apropierea între membrii ei?
– unde am fost noi să apărăm familia până acum, odată ce nu ne rugam împreună, sau nici măcar unii pentru alții, decât tot la extrem?
– unde am fost noi să apărăm familia până acum, odată ce duminica trăgeam la sorți, care să meargă la slujbă dintre membrii ei?
– unde am fost noi să apărăm familia până acum, odată ce pentru doar câțiva bănuți în plus ne trimiteam sau acceptam, ba chiar ne lăudam cum copiii noștri erau angajați sau învațau prin depărtări?
– unde am fost noi să apărăm familia până acum, odată ce nu ne păsa că ne îndepărtam de mânăstiri și sfinții noștri buni, alegând să trăim printre străini (devenind ca ei: străini și de credință și de astfel de valori)?
– unde am fost noi să apărăm familia până acum, odată ce plăteam cu bani oricât de mulți din ce în ce mai multe bone și îngrijitori pentru propriii noștri copii și ‘bătrâni’?
– unde am fost noi să apărăm familia până acum, odată ce în propriile noastre case ridicam cât mai multe ziduri și încuiam uși între noi, după moda unei ‘intimități’ (răciri și izolări, îndepărtări) „civilizate”, venită tot din depărtări?
– unde am fost noi să apărăm familia până acum, odată ce ne izolam într-un telefon sau, mai mult, cheltuiam oricât din banii câștigați prin înstrăinare (străinătăți sau alte mari orașe mai mari de lângă noi și pline de averi) pentru ca fiecare membru al ei să aibă propriul său televizor?
– unde am fost noi să apărăm familia până acum, odată ce alegeam să petrecem concediile separați de copiii noștri, doar „ca să ne distrăm” mai altfel… după ce „se întâmpla” mereu să stăm, în rest, la lucru până la ore târzii?
– unde am fost noi să apărăm familia până acum, odată ce la orice masă puțin mai ‘oficială’ „nu luam copiii după noi”, căci „cum să mergi cu ei?” doar între oamenii „maturi”?
– unde am fost noi să apărăm familia până acum, dacă eram în stare să construim camere speciale pentru părinții noștri atunci când îi vedeam îmbătrânind, doar pentru că, cei veniți cumva prin vizită, „nu-i mai puteau vedea așa pe lângă noi”?
– unde am fost noi să apărăm familia până acum, odată ce până și acești „soți” (termen ne-îndeajuns, susținem, pentru noi) nu se mai însoțeau în lucrări (și în lucrarea pregătită pentru ei de Dumnezeu) sau în plimbări, nici măcar între ei ?
– unde am fost noi să apărăm familia până acum, odată ce nu ne mai alegeam să „lucrăm” la vreun serviciu decât calculând câștiguri, și nicidecum ce costuri dăm: kilometrii parcurși separat unul față de altul, orele de care nu ne bucurăm împreună și mesele – COMUNIUNEA – pe care le ratăm)?…
Oare, să fi folosit, noi, bine ‘timpul trecut’, ori toate trebuie trecute și asumate (și mai ales plătite) la timpul nostru din prezent, căci: CUM SĂ NE MAI APĂRĂM NOI FAMILIA ACUM, odată ce zilnic, clipă de clipă, ne-am tot auto-educat să ne răcim și să încarcerăm strict pentru propriul nostru sine, în tot acest răstimp – odată născută din acel frumos model – IUBIREA?
PROOROCIE. Cuvântul Domnului asupra lui Israel. Aşa grăieşte Domnul, Care întinde cerurile ca un cort, Care pune temelie pământului şi Care zideşte duhul omului înăuntrul său:
„Iată, voi face din Ierusalim cupă de ameţire pentru toate popoarele din jur; tot aşa va fi şi pentru Iuda, când Ierusalimul va fi împresurat.
Şi în ziua aceea voi preface Ierusalimul în piatră de povară pentru toate popoarele. Toţi care o vor ridica se vor răni grav şi se vor aduna împotriva lui toate neamurile pământului.
În ziua aceea”, zice Domnul, „voi lovi toţi caii cu spaimă şi pe călăreţi cu nebunie; şi voi deschide ochii Mei asupra lui Iuda şi pe toţi capii popoarelor îi voi lovi cu orbire.
Şi vor grăi în inima lor căpeteniile lui Iuda: „Puterea pentru locuitorii Ierusalimului este în Domnul Savaot, Dumnezeul lor!”
În ziua aceea voi face pe conducătorii lui Iuda ca un vas cu jeratic în mijlocul lemnelor şi o torţă aprinsă într-un stog de snopi; şi ei vor mistui, la dreapta şi la stânga, toate popoarele dimprejur, şi Ierusalimul va fi locuit şi mai departe pe locul lui, în Ierusalim.
Şi Domnul va izbăvi mai întâi corturile lui Iuda, ca seminţia casei lui David şi trufia locuitorilor Ierusalimului să nu se ridice deasupra lui Iuda.
În ziua aceea Domnul va întinde ocrotirea Sa asupra celor ce locuiesc în Ierusalim, încât cel mai slab între ei să fie ca David, şi casa lui David să fie ca Însuşi Dumnezeu, ca îngerul Domnului care merge în fruntea lor.
Şi în ziua aceea Mă voi sârgui să pierd toate neamurile care vor veni împotriva Ierusalimului.
Atunci voi vărsa peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului duh de milostivire şi de rugăciune, şi îşi vor aţinti privirile înspre Mine, pe Care ei L-au străpuns şi vor face plângere asupra Lui, cum se face pentru un fiu unul născut şi-L vor jeli ca pe cel întâi născut.
În ziua aceea, va fi plângere mare în Ierusalim, ca plângerea de la Hadad-Rimon, în câmpia Meghidonului.
Ţara se va tângui, fiecare familie deosebit: familia casei lui David deosebit şi femeile ei deosebit; familia casei lui Natan deosebit şi femeile ei deosebit;
Familia casei lui Levi deosebit şi femeile ei deosebit; familia lui Şimei deosebit şi femeile ei deosebit;
Toate familiile care rămân, fiecare pentru sine şi femeile lor pentru sine. (Zaharia, 12)
Autor: Ing. Cătălin Ion (KSLCătălin)
Președinte Asociația Lăcașuri Ortodoxe®
