PS Vincențiu – Pastorală la Învierea Domnului 2018 – Text
Martori și mărturisitori ai Domnului înviat
† Vincențiu
Prin harul lui Dumnezeu
Episcopul Sloboziei și Călărașilor
Iubitului meu cler și popor,
Har și pace de la Dumnezeu, Tatălnostru,
Iar din parte-mi, arhiereștibinecuvântări!
Dreptmăritori creștini,
Hristos a Înviat!
Potrivit Sfintelor Evanghelii dupăLuca și Ioan, experiența recunoașterii Mântuitorului înviat are loc într-un contexteuharistic și este reprezentată prin invitația adresată de cătreMântuitorul Hristos ucenicilor de a mânca împreună (cf. In 21, 5, 9, 12). Înepisodul despre ucenicii din Emaus, Mântuitorul este recunoscut în momentul încare repetă gestul instituirii Euharistiei, frângerea pâinii (cf. Lc 24, 30 ș.u.).Motivul acesta vrea să exprime refacerea comuniunii cu cei ce L-au abandonat șiL-au renegat.
Întâlnirile Mântuitorului înviat cuucenicii au valoarea unor apariții; acolo unde oferă El darul de avedea, Se lasă văzut; numai acolo unde El deschide ochii, iar inima ucenicilorse lasă deschisă, El poate fi cunoscut.
Relatările evanghelice despre arătărileMântuitorului înviat evidențiază, pe de o parte, dumnezeirea Sa, iar pe dealta, realitatea trupului Său omenesc pe care L-a transfigurat și L-a pnevmatizat, făcându-L,astfel, prin Înviere, părtaș dumnezeirii. El a înviat la o viață nouă,definitivă, ce nu mai este supusă legilor chimice și biologice, ci este situatăîn afara morții, în acea veșnicie pe care o conferă dragostea infinită aPreasfintei Treimi.
Arătările Domnului înviat prezentateîn Sfintele Evanghelii au drept scop mărturisirea identității Sale personale,adică Iisus Cel înviat este Același cu Iisus Cel răstignit. Este aceeașiPersoană, după cum ajunge să exclame Toma. Recunoașterea are loc din motivediferite: este recunoscut chipul Său (cf. In 20, 27): la auzirea chemării penume, Maria Magdalena Îl recunoaște (In 20, 16); este recunoscut atunci când ledeschide ucenicilor ochii și mintea să înțeleagă Scripturile (cf. Lc 24, 27 și45); în momentul frângerii pâinii (Lc 24, 35; In 21, 5, 9, 13).
Aceste arătări sau descoperiri, princare Mântuitorul Hristos înviat Se face cunoscut, au un caracter educativ sau pedagogic.Ele culminează cu mărturisirea categorică și unică al lui Toma: „Domnul meu șiDumnezeul meu” (In 20, 28), urmată de fericirea promisă de Domnul înviat celorce cred: „Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut” (In 20, 29).
Martori oculari ai faptelor lui Hristos până la moartea pe Cruce, uceniciiMântuitorului au fost și martorii activității Sale după Înviere. Iată de ce eiau fost primii care L-au văzut pe Hristos cel înviat, căci Acesta, imediat dupăÎnviere, S-a arătat prin numeroase semne timp de patruzeci de zile, vorbindu-ledespre Împărăția Cerurilor. Unele dintre aceste arătări sunt descrise chiar demartorii oculari, cum ar fi arătarea lui Hristos Mariei Magdalena, femeilormironosițe, lui Simon Petru, celor doi ucenici în drum spre Emaus, tuturorapostolilor în afară de Toma, tuturor apostolilor aflați împreună cu Toma, unorapostoli pe marea Tiberiadei, apostolilor în Galileea, la 500 de frați creștini,apostolului Iacob și tuturor apostolilor în ziua Înălțării. Cercetând maiatent, spune Sfântul Ioan Hrisostom, vom observa că Mântuitorul S-a arătatapostolilor după Înviere de unsprezece ori, până să Se înalțe la Tatăl. Pentrucă avea unsprezece apostoli, – după căderea lui Iuda care și-a pierdut locul șidemnitatea apostolească, din cauza trădării sale –, Hristos S-a arătatapostolilor în unsprezece rânduri (cf. SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR, Predici laSărbători Împărătești și Cuvântări de laudă la sfinți, București, 2002, p.185-186).
Al moment important al arătărilor sereferă la misiunea încredințată apostolilor de către Domnul înviat, șianume, de a fi martori și mărturisitori ai Învierii. Acest fapt reiese în modclar din arătările Sale, care au ca scop încredințarea unei misiuni uniceucenicilor (cf. Lc 24, 36-49; In 20, 19-23; Mt 28, 16-20; și Mc 16, 9-20).Ecoul acestei încredințări se regăsește în propovăduirea apostolică redată încartea Faptele Apostolilor (cf. FA 2, 32; 3, 15; 4, 10; 5, 32; 10, 39), pe careBiserica noastră Ortodoxă a rânduit să o citim împreună cu Evanghelia dupăIoan, până la Rusalii. Apostolii sunt prezentați ca fiind „martorii” Învierii,o mărturie care însă nu este limitată la un grup anume.
Iubiți frați și surori în Domnul,
Învierea Domnului este temelia pecare sfinții ucenici și-au zidit credința și predica lor. În realitate, toatefaptele lor izvorăsc din această lucrare unică a lui Hristos. Fiind martori aiÎnvierii lui Hristos și făcând-o cunoscută lumii, aceasta înseamnă pentruapostoli a mărturisi și a demonstra că Iisus Hristos este Dumnezeu și Domn,Răscumpărător și Mântuitor. Prin cuvintele pe care le rostesc și prin minunilepe care le săvârșesc în numele lui Hristos înviat, ei mărturisesc constant,arată și dovedesc că Domnul înviat este Cel Care vorbește și lucrează în eiprin puterea Sa dătătoare de viață și făcătoare de minuni. Întreaga misiune aapostolilor se rezumă la mărturia Învierii Domnului Hristos: a fi apostolînseamnă a mărturisi Învierea lui Hristos.
Chiar și dușmanii lui Hristos aumărturisit involuntar despre adevărul Învierii, plătind gărzile să răspândeascăvestea potrivit căreia „ucenicii au furat trupul lui Hristos în timp ce eidormeau”. Pe Saul, cel mai mare dușman al lui Hristos înviat, vederea personalăa Domnului înviat l-a transformat din cel mai aprig dușman în cel mai maredintre apostoli, Apostolul Pavel.
Învierea lui Hristos este uneveniment cosmic, vizibil și evident și pentru Puterile cerești, căci Îngeriisunt martori ai Învierii.
Prin aceste arătări, Hristos Domnulle făgăduiește ucenicilor prezența permanentă a Duhului Sfânt, Care este Duhulcreator și proniator al lui Dumnezeu, Cel Care cuprinde și transfigurează omul șilumea în care acestuia i-a fost dat să trăiască.
Prezența permanentă a MântuitoruluiHristos înviat își găsește expresia cea mai clară în încheierea Evanghelieidupă Matei, în cuvintele din Mt 28, 18-20: „Mi S-a dat toată puterea în cer șipe pământ. Așadar, mergând învățați toate neamurile, botezându-le în numeleTatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, învățându-le să păzească toate câtev-am poruncit vouă, și iată: Eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârșitulveacurilor” (cf. Mc 16, 15 ș.u.; Lc 24, 47 ș.u.; FA 1, 8).
Dreptmăritori creștini,
Mântuitorul Hristos ne-a încredințatdupă învierea Sa din morți o întreită misiune, care este de fapt și testamentulSău lăsat Bisericii, în calitatea Sa de Domnul Atotțiitorul – Pantocratorul, Căruia„I S-a dat toată puterea în cer și pe pământ” (Mt 28, 18).
În primul rând, misiunea de apropovădui Evanghelia Împărăției Cerurilor sau de a evangheliza, potrivit unui cuvântfolosit în acest context: „a face ucenici”. Misiunea încredințată de Domnulînviat bisericii Sale este aceea de a face ca „toate neamurile să devinăucenicii lui Hristos”. După Înviere, Bisericii i s-a deschis un orizontmisionar infinit, destinat să depășească limitele geografice ale Palestinei.
Al doilea cuvânt important dinmandatul misionar încredințat de Domnul înviat bisericii este: „botezându-le înnumele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh” (Mt 28, 19). Calea mântuiriieste deschisă de primirea botezului care, după cuvântul Apostolului Pavel,înseamnă participare la experiența învierii lui Hristos Domnul: „deci ne-amîngropat cu El în moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a înviat dinmorți prin slava Tatălui, așa să umblăm și noi întru înnoirea vieții” (Rom 6,4). Ucenic al lui Hristos se devine prin botez și învățătură!
De aceea, cel de-al treilea cuvântcare descrie activitatea misionară este îndemnul:„învățându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă”. „Se cuvine să păzim, fără omitere toate câteau fost încredințate de Domnul prin Evanghelie și prin Apostoli. Mergând –spune Domnul – învățați toate neamurile, povățuindu-le, nu pe unele să lepăzească și pe altele să le neglijeze, ci să păzească toate câte am poruncitvouă” (Sf. VASILE CEL MARE, Asceticele, București, 1989, p. 115 și 213). Șiastfel, Domnul înviat va fi cu fiecare ucenic, membru al Bisericii Sale, înfiecare zi, ajutându-i și inspirându-i, insuflându-le curaj.
Iubiți frați și surori în Domnul,
Semnele mesianico-eshatologice aleizgonirii demonilor și ale tămăduirilor de boli și neputințe (cf. Mc 16, 7 ș.u.),taina împăcării cu Dumnezeu (In 20, 23), sunt, asemenea activității depropovăduire, lucrarea dumnezeiască a Mântuitorului Hristos înviat, o lucrareîn Duhul Sfânt, la care sunt chemați toți cei botezați și care sunt invitați nunumai să contemple cerul (cf. FA 1, 11), ci să și dea mărturie despre experiențaînvierii duhovnicești din păcatul stricăciunii și al morții.
Cu învierea lui Hristos începe o etapănouă în istoria omenirii, deoarece e pentru prima dată când puterea luiDumnezeu se arată mai mare decât păcatul și moartea. Nimic din cele aleistoriei, nici moartea, nu poate să reziste la lucrarea iubirii lui Dumnezeu înFiul Său înviat. De aceea, învierea este revelația care dă sens istoriei, cheiade interpretare a istoriei.
Poporul nostru a cunoscut, prinpropovăduirea Sfântului Apostol Andrei, revelația dumnezeiască adusă deÎnvierea Mântuitorului Iisus Hristos în istoria umanității. Credința primită șiîmpărtășită de strămoșii noștri a fost o putere uriașă, care i-a călăuzit peromâni în lunga lor istorie creștină.
Puterea lui Dumnezeu, vestită deSfânta Biserică Ortodoxă, s-a arătat mai mare decât ura și lucrareapotrivnicului. Și întreaga noastră istorie este o mărturie vie a lucrăriiSfântului Duh, la care sunt chemați toți cei botezați în numele Sfintei Treimi.
Acum 100 de ani poporul nostrudreptmăritor creștin a cunoscut o înviere duhovnicească, împlinindu-se năzuințamultiseculară de a trăi toți frații români între granițele aceleiași țări.Dumnezeu a binecuvântat rugăciunile strămoșilor noștri, România devenind onațiune puternică și respectată datorită jertfei unor români iubitori aineamului și credinței străbune. Ei au inițiat lucrarea ce s-a finalizat numaiacum, după o sută de ani, la centenar, Catedrala Mântuirii Neamului, ca sens almulțumirii aduse lui Dumnezeu pentru împlinirea năzuinței Unirii.
Dreptmăritoricreștini,
Anul acesta este dedicat în Episcopia noastră „Familieicreștine”, familia binecuvântată de Dumnezeu, formată din bărbat și femeie șidăruită cu nașterea de prunci. Ea este numită și ,,Biserica cea mică”, temeliaBisericii lui Hristos, de la care își primește puterea și Harul Sfântului Duh,Proniatorul.
Vă cer și vă îndemn să vă ocrotițifamiliile, să luptați pentru apărarea credinței și tradițiilor creștine în care,de două milenii, românii și-au aflat mântuirea și izbăvirea de lucrareavrăjmașilor. Lumina pe care Învierea Mântuitorului Iisus Hristos ne-a dăruit-one va călăuzi pe cărările dreptății și vom putea birui lucrarea viclenilor careuneltesc împotriva fiilor lui Dumnezeu – creștinii dreptmăritori.
În această zi de lumină și har văbinecuvintez pe toți și vă urez ca această prăznuire a Sfintelor Paști să oaveți cu pace, sănătate și alese bucurii, rugând pe Mântuitorul Iisus Hristos,cel Înviat din morți, să vă dăruiască cele ce vă sunt de folos sufletelor șitrupurilor voastre.
Adevărat aînviat Domnul!
Al vostru arhipăstor, stăruitor în rugăciune către Mântuitorul IisusHristos Cel Înviat pentru pace și bunăvoire,
† Vincențiu
EpiscopulSloboziei și Călărașilor
