PS Vincențiu – 24 martie 2018 – Cuvânt la Marșul pentru viață
Preacucernicipărinți,
Iubițicredincioși,
Căci Dumnezeu așaa iubit lumea, încât
pe Fiul Său CelUnul-Născut L-a dat
ca oricine credeîn El să nu piară,
ci să aibă viațăveșnică. Ioan 3,16
Cuajutorul Bunului Dumnezeu am ajuns la cea de-a VIII-a ediție a Marșului pentru viață,moment premergător Sărbătorii Bunei Vestiri, prin excelență o sărbătoare aVieții și, implicit, a nașterii de prunci.
MaternitateaMaicii Domnului este punctul de cotitură în istoria mântuirii noastre, care,astfel, primește Vestea cea bună: Nașterea Mântuitorului. Întruparea Fiului luiDumnezeu este departe de a fi doar un moment extraordinar în istorie; este, înprimul rând, un eveniment existențial! Întreaga făptură se bucură și își pleacăfruntea în semn de smerenie, primind astfel binecuvântarea lui Dumnezeu, Cel înTreime lăudat.
Aceastămanifestare, – prin care dorim să atragem atenția tuturor acelora careconsideră avortul ca fiind doar o operație chirurgicală, fără urmări morale șipsihice, ca pe o dilemă ce ține exclusiv de libertatea individuală -, este unstrigăt împotriva uciderii pruncilor nenăscuți. Pentru că, indiferent cât amcosmetiza termenii folosiți de susținătorii avortului necondiționat, proceduraîn sine este una care suprimă o viață în desfășurare și distruge șansacopilului încă nenăscut la mântuire și fericire.
Strânslegată de mesajul celor care prețuiesc viața în toată splendoarea ei este și prezențaorei de religie în școlile noastre, singura materie dintre toate disciplineledidactice care formează caractere și nu doar informează. Este momentul cândtinerii își îmbogățesc cunoștințele și caracterul, deja conturate prin educațiapărinților responsabili, cu teme fundamentale, precum relația cu Dumnezeu,viața, păcatul și consecințele sale, veșnicia și verticalitatea în fațapatimilor care înrobesc. Nu întâmplător am adus în fața dumneavoastră aceastătemă, ora de religie, mereu contestată de diferite ONG-uri care nu reprezintăpe nimeni, decât propriile interese. Eșecul major pe care l-au avut acești„luptători împotriva lui Dumnezeu” în anii anteriori, prin încercarea lor dea-L scoate pe Hristos din Școala românească, ar fi trebuit să le dea de gândit.Indiferent câte încercări au avut de a ponegri Biserica și învățătura decredință creștinii noștri nu s-au lăsat înșelați și au realizat că într-osocietate care nu mai pune mare preț pe repere morale, ora de religie estesingurul „instrument” pedagogic prin care le poți insufla copiilor iubirea deDumnezeu, de aproapele și de frumos.
Desigurcă demersurile noastre nu trebuie să se oprească aici. Atât la niveldeclarativ, dar, mai ales faptic, trebuie să spunem foarte clar că un creștinautentic nu va fi niciodată de acord cu mușamalizarea problemelor, care bântuieo parte dintre familiile din țara noastră: sărăcia, slaba educație, violențafamilială, migraționismul tinerilor care caută un trai mai bun pe meleaguristrăine, abandonarea copiilor în diferite instituții cu caracter social, lipsaposibilităților de informare, probleme medicale grave etc. Toate eforturilenoastre trebuie canalizate spre încercarea de a schimba mediul în care trăim înbine. Un creștin indiferent la problemele aproapelui său nu este creștin!
Bisericanu trebuie să-și abandoneze misiunea sa de luminare a celor care i-au fostîncredințați. Își va face cunoscut mesajul ei mântuitor, fără a-l impune. CăciHristos a zis: „Dacă vor tăcea aceștia, pietrele vor striga” (Luca 19,40)Trebuie trezită conștiința! Dacă lumea decadentă dorește să amorțească glasulconștiinței, oamenii cu frica de Dumnezeu și respect pentru viață vor strigaadevărul. O viitoare mamă care renunță la propriul copil nu își va pierdecalitatea de mamă, ci va deveni mama unui prunc mort. Această certitudine nu vafi niciodată ascunsă, fiindcă orice prunc va striga adevărul precum Abel.
Înmomentul când se va încerca relativizarea adevărurilor revelate prin SfântaScriptură și Sfânta Tradiție și adaptarea mesajului lor la orice ideologie carenu Îl are în centru pe Dumnezeu, atunci Biserica lui Hristos va înceta să maiexiste. Deci, să nu fie! Cuvântul Mântuitorului Iisus Hristos promiteeternitatea Bisericii, pe care „nici porțile iadului nu o vor birui!” (cf.Matei 16, 18) Nu există loc pentru compromisul moral și doctrinar. Dumnezeu nulucrează împotriva voinței libere a fiilor săi, ci ne cere să ne implicăm,fiecare după măsura darurilor cu care am fost înzestrați.
„Dumnezeunu lucrează decât prin cel ce lucrează!” este o afirmație ce străbate ca un firroșu întreaga literatură teologică. Așadar, implicarea noastră în mersulcetății, localității în care trăim, este de dorit. Iar, cel mai bun mesaj pecare putem să îl oferim lumii întregi este, în primul rând, felul în caretrăiește un creștin, deoarece modul nostru de a ființa este cea mai bunăpredică. Faptele bune pe care le facem vor vorbi de la sine despre felul încare ducem la îndeplinire Evanghelia iubirii.
Marșulpentru viață nu este menit să se situeze de partea cuiva și nu urmărește săpolarizeze opinia publică. Pur și simplu aducem mulțumire lui Dumnezeu pentrudarurile Sale cele bogate și, în special, pentru darul vieții care ne-a fostdat fiecăruia dintre noi. Nimeni, cu excepția lui Dumnezeu, nu are dreptul să hotărascădacă cineva va trăi sau nu.
Vămulțumim că nu ați rămas indiferenți la chemarea Noastră! Mergeți, așadar, șirăspândiți în lume Vestea cea Bună, Evanghelia Domnului nostru Iisus Hristos,propovăduind Viața și bucuria ei, daruri ale lui Dumnezeu pentru întreagaumanitate!
Al vostruarhipăstor, stăruitor în rugăciune către Mântuitorul Iisus Hristos Cel Înviatpentru pace și bunăvoire,
VINCENȚIU
Episcopul Sloboziei și Călărașilor
