Comunicat de presă. Marșul pentru viață 2018 „O lume pentru viață”, sâmbătă 24 martie, și Luna pentru viață 1–31 martie 2018
În perioada 1–31 martie 2018, în numeroase orașe din România și Republica Moldova se va desfășura Luna pentru viață 2018 – „O lume pentru viață”, având ca punct culminant Marșul pentru viață 2018 – „O lume pentru viață”, organizat sâmbătă, 24 martie2018.
Măsura responsabilității șidezvoltării unei societăți este dată de măsura protejării vieții fiecărui membru al ei.
Dreptul la viață,libertate și demnitate a omului nu începe și nu se acordă de la un anumitnivel financiar, intelectual, de sănătate ori al vârstei, ci sunt date defaptul că suntem oameni, iar oameni suntem din momentul concepției.
România de azi și demâine include copiii născuți și nenăscuți.
Fiecare dintre noi, în parte, și toțiîmpreună, ca popor, dorim libertate, demnitate, respect. Dar nu le putempretinde pentru noi dacă nu le recunoaștem pentru cei mai vulnerabilidintre noi, copiii nenăscuți, și dacă le negăm pentru femeile în criză de sarcină.
Este firesc să dorim ca zâmbetul șilumina din ochii fiecărui copil să ajungă să îi bucure pe cei din jur. La felde firesc este să sprijinim o femeie aflată în criză de sarcină.
Activitățilecare sprijină viața și prețuirea pentru viață sunt o datorie de onoare pentru o societate care vrea să se dezvolte,să ducă mai departe și să îmbogățească ceea ce a primit de la generațiile anterioare.
O lume pentru viață esteo lume firească!
De aceea, Luna pentru viață, 1–31martie 2018, și Marșul pentru viață, 24 martie, au tema „O lume pentru viață”.
O schimbare are loc în lume
Din ce în ce mai mulțioameni devin pro-viață. Realitatea pe care o arată embriologia, bunul simț comun,valoarea veșnică și demnitatea mai înaltă decât orice din această lume pe care credința lerecunoaște persoanei umane conving din ce în ce mai mulțioameni.
Adevărurile despre realitatea viețiiumane intrauterine și despre realitatea crizei de sarcină sunt din ce în ce mai vizibile.Din ce în ce mai mulți oameni și, în special, adolescenți și tineri, le cunosc, iar aceasta le schimbă viața.
Știința oferăan de an noi elemente despre minunea vieții din pântecele mamei. Până în2016 se considera că primele bătăi ale inimii apar la 21 de zile după concepție. În2016, Universitatea Oxford a publicat un studiu a cărui concluzie este căactivitatea inimii începe la 16 zile după concepție!(https://www.ox.ac.uk/news/2016-10-11-first-our-three-billion-heartbeats-sooner-we-thought)
Chiar și oamenipolitici care susțineau în trecut avortul la cerere sunt astăzi pro-viață. Cucâteva decenii în urmă, Președintele de azi al Statelor Unite era un susținătoral avortului. Dar a cunoscut îndeaproape o situație de criză de sarcină, a văzutcopilul care s-a născut și a înțeles că acel copil minunat nu s-ar fi născut dacă mama lui nu alegea viața. Așa adevenit pro-viață, în urma experienței, nu prin urmarea unei ideologii.
De altfel, în SUA, unde oameniiau avut libertatea să cerceteze și unde știința nu afost ideologizată ca în comunism, sunt mai mult de 2.800 de centre de sprijinpentru femeile în criză de sarcină, în care serviciile sunt oferite gratuit.Acolo, dragostea de aproapele a depășit cu mult marketingul celor 600de clinici din țară în care se fac, întotdeauna contra cost, avorturi la cerere.
Acestea sunt exemple ale uneilumi pentru viață, o lume a sprijinului, a demnității, a respectului și aiubirii manifestate în fapte concrete.
A fi pro-viațăînseamnă a fi pro-știință, pro-femeie, pro-copil, pro-sprijin.
Să ne deschidem inimile față de femeile în criză de sarcină
Cel mai adesea, în spatele unui avort la cerere seaflă o dramă ignorată de cei din jur.
Dacă vrem ca românii șiRomânia să aibă un viitor, este nevoie să sprijinim femeile în criză desarcină. Astfel, ele vor alege ce este mai bine pentru copiii lor.
A da viață și a sprijini viațasemenilor au fost valori consacrate în istoria românilor. Doar ideologiacomunistă a valorizat și a cerut uciderea semenului, când acesta era considerat un dușmancare stă în calea fericirii. Comunismul a legalizat și apoia restricționat avortul la cerere ignorând, în ambele situații,mamele și copiii, singurul interes fiind ideologia, respectiv nevoia de forță demuncă. De aceea, nu cerem interzicerea avortului, ci cunoașterearealității și deschiderea inimilor.
Să nu fim nepăsători, să nu neprefacem că nu știm nimic despre frământările care preced avortul!
Criza de sarcină este extrem dedureroasă, iar ignoranța și nepăsarea celor din jur o fac și mai acută. Unde esteresponsabilitatea tatălui copilului, unde este sprijinul prietenilor, unde estedragostea familiei când o femeie constată că „nimeni nu mă sprijină, nimeni nuîmi este alături, nimeni nu îmi oferă altă opțiune în afară de avort”?
Să ne deschidem inimile pentru aprimi aceste micuțe inimi care bat, inimile unor copii care au nevoie de dragoste, deîngrijire și care, când vor fi adulți, vor purta la rândul lor de grijă de cei princare au venit la viață.
A ține în brațe uncopil care ar fi putut sfârși într-un recipient cu resturi biologice, a tebucura de zâmbetul și gânguritul lui, cu gândul la binele pe care îl va face oamenilor cândva fi adult – iată ce ne dă încredere că aceasta este calea viitorului.
Să iubim mama șicopilul!
Veniți laMarșul pentru viață, ca să mărturisim valoarea și demnitatea vieții!Veniți să mărturisim respectul și prețuireapentru femeile care se luptă pentru a proteja viața copiilor lor și să lesprijinim!
Alexandra Nadane,
Președintele Asociației Studențipentru viață
***
Reluăm și înacest an apelul ca societatea să creeze instrumente prin care să sprijinefemeia în criză de sarcină, precum:
• acordarea, după a 14-a săptămână de sarcină, aunei indemnizații pentru femeia însărcinată, care să o sprijine în acoperirea nevoilorspeciale care apar în perioada sarcinii;
• înființarea de centre de sprijin pentrufemeile însărcinate, unde femeile în criză de sarcină să poată beneficia, lacerere, de consiliere psihologică gratuită și de sprijinul unui asistentsocial specializat în criza de sarcină;
• crearea posibilității legale ca femeia însărcinatăcare consideră că nu poate crește copilul să îl încredințezespre adopție imediat după naștere, după modelul adopției începute în perioada de sarcină care esteutilizat în SUA, Marea Britanie, Australia;
• valorizarea în societate a tuturor celor implicați înadopție, în vederea eliminării mentalității disprețuitoarela adresa copiilor adoptați, a părinților adoptivi și, mai ales, la adresa mamelor sau a părinților care îșiîncredințează copiii spre adopție când consideră că nu se pot ocupa corespunzătorde creșterea acestora;
• legiferarea posibilității, lacererea mamei care a pierdut sarcina, de a înmormânta legal copilul;posibilitatea oficierii la cerere a unei slujbe religioase adecvate, cum seprocedează în cazul copiilor decedați la scurt timp după naștere șinebotezați.
***
Marșul pentru viață estela a VIII-a ediție națională.
În lume, Marșulpentru viață a fost organizat pentru prima dată la Washington. D.C., în 22 ianuarie1974.
În România, a fost organizatpentru prima dată la Timișoara, în 2008.
Evoluțianumărului de organizatori ai MPV în ultimii ani:
2013 – 23 de orașe din România;
2014 – 40 de orașe din România;
2015 – 79 de orașe (77 din România, 2 dinRepublica Moldova);
2016 – 130 de orașe (110 din România, 20 dinRepublica Moldova);
2017 – 287 (138 de orașe dinRomânia și 149 localități din Republica Moldova).
Marșul pentru viață esteneconfesional și apolitic.
Organizatorii locali suntindependenți unii de alții.
În București, Marșulpentru viață 2018 „O lume pentru viață” este organizat de către AsociațiaStudenți pentru viață și va avea loc sâmbătă, 24 martie.
Adunarea participanților seface la ora 11, în Parcul Unirii. La ora 12 se pleacă pe traseul Parcul Unirii– Parcul Tineretului.
Marșul este urmat de concertul Livefor Life (Parcul Tineretului, intrarea Șincai, ora 13), susținut deAurelian Temișan și de formația Feedback Band, prezentat de Ioana Picoș.
