Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte!
Deoarece înzilele noastre câteva persoane tulburate s-au răzvrătit în Sfânta noastrăBiserică Ortodoxă, îndemnăm părinteşte să vă păstraţi mintea în rugăciune şi săvă rugaţi pentru îndreptarea fraţilor noştri căzuţi în marele păcat almândriei, ce i-a făcut să se rupă de Sfânta Biserică prin neascultare şi îndemnuldiavolului, urâtorul a tot binele!
După cerecunoaştem un creştin, care se numeşte „nepomenitor”, sau care îndeamnă laschisma nepomenirii ierarhului, socotind că Biserica Ortodoxă a căzut în erezieîn urma Sinodului din Creta? Care sunt semnele?
1. Nerecunoaşterealegăturii sfinţeniei şi harului primit de la Însuşi Domnul Iisus Hristos, prinSfinţii Apostoli până la slujitorii Sfintei Biserici din zilele noastre, precumsectele neoprotestante, socotindu-i pe toţi căzuţi, numai ei fiind mântuiţi.
2. Promovareaunor neadevăruri prin pliante, broşuri (numite „Adevărul despre Ecumenism” şi „Sinoduldin Creta”) – în care îndeamnă la dezbinare. Au creat blogguri şi pagini de Facebook,afirmând că întreaga Biserică Ortodoxă Română (şi toate celelalte BisericiOrtodoxe participante la Sinodul din Creta) a căzut în erezie. Pe ce se bazeazăşi ce greutate au spusele acestor persoane (preoţi suspendaţi sau caterisiţi,monahi răzvrătiţi), când, într-un glas, vocea părinţilor noştri îmbunătăţiţi şia teologilor îndeamnă la smerenie şi ascultare?
3. Însuşireaunui comportament neoprotestant, neadecvat, numind biserica „simplu zid”:aceeaşi biserică în care ei înşişi au fost botezaţi şi hirotoniţi, au săvârşitSfânta Liturghie, rugându-se lui Dumnezeu; aceeaşi biserică în care fiecaredintre noi am devenit primitori ai celor mai importante slujbe din viaţanoastră (toate Sfintele Taine, am însoţit pe cei adormiţi cu rugăciunea, chiarşi dincolo de mormânt, ne-am aflat linişte sufletelor) a devenit pentru ei„simplu zid”, trădând-o, precum a făcut Iuda cu Mântuitorul Iisus Hristos. Aucăzut pradă ispitelor diavoleşti, aşa cum fac cei rupţi de Sfânta Biserică.Oare, sfinţii ctitori de biserici (Sfântul Ştefan cel Mare şi Sfânt, SfântulMartir Constantin Brâncoveanu, începătorii monahismului care au ridicatbiserici ş.a.) au ridicat numai ziduri sau, de fapt, sfinte lăcaşuri închinateDomnului?
4. Organizareade întâlniri în anumite locuri/case, la fel ca sectele care, după ce s-au ruptde Sfânta Biserică, îşi creează propria învăţătură. Au pierdut harul luiHristos prin neascultare şi îşi fac locuri în care ei spun că vorbesc despreDumnezeu, dar nu fac nimic după voia lui Dumnezeu.
5. Promovareafalsei idei că biserica este în sufletul lor, la fel cu ateii care respingBiserica şi învăţătura lui Dumnezeu. Dacă Biserica este în sufletul lor, undeeste Duhul Sfânt din Biserică? Unde se poate săvârşi Sfânta Liturghie în sufletullor? Dar Sfântul Botez – au cristelniţa şi lumânarea în suflet? Au sufletulpictat cu icoane, precum e biserica? Nu se mai modelează ei după Dumnezeu, dar îşifac un dumnezeu după căderea lor, sub demonul mândriei. Cel care spune că arecredinţa (sau dragostea) numai în suflet, este plin de mândrie, precum sunt toţicei rupţi de Sfânta Biserică, semănând dezbinare, înfricoşare şi dezinformare,pentru a sminti sufletele slabe.
6. Organizareaunei forme de conducere proprii, făcută de clerici caterisiţi (răspopiţi), careau ieşit de sub ascultare. Unii vin din Sfântul Munte, fără să aibă aprobarea stareţilorlor. Un călugăr nu are voie să părăsească mănăstirea lui fără binecuvântare –lucrul acesta şi l-a asumat şi l-a promis lui Dumnezeu. Aşadar, aceştipseudo-clerici au călcat înainte de toate făgăduinţa lui Dumnezeu, din pricinamândriei. Venind din locuri deosebite (Sfântul Munte Athos), căderea este cuatât mai mare.
7. Neascultareafaţă de duhovnicii lor şi de părinţii îmbunătăţiţi pe care îi urmau înainte,socotindu-i pe toţi eretici. De unde această cădere? Nu uitaţi că însuşiLucifer a căzut din Împărăţia lui Dumnezeu din pricina mândriei şineascultării. Când omul se face mai mic pe sine (se smereşte), lasă loc lui Dumnezeusă lucreze. Când se mândreşte, priveşte cu ură pe aproapele (precum schismaticii).
Ce e de făcut?
Dacă ÎnsuşiDumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu, asemenea trebuie să facem şi noi: rugăciune fierbinte, ca Domnulmilei să îi înţelepţească şi să îi întoarcă. Un crez al lor era „nu existământuire în afara Bisericii!” De ce au plecat şi s-au lepădat? De ce nu maiiubesc Biserica lui Hristos, pe care El Însuşi a sfinţit-o cu scump SângeleLui? Dacă mândria e pricina căderii lor, smerenia şi ascultarea sunt calea deîntoarcere.
Noi, creştiniivii şi fii ai Bisericii, pentru a nu deveni părţi moarte şi uscate, trebuie săpăstrăm flacăra credinţei cu sufletul curat. Iar dacă simţim că mulţi doresc săo stingă, să alergăm unii la alţii, ca prin sfătuire să o aprindem, iar prinascultare să fim feriţi de toată căderea.
Dreptul Iov a răbdatşi a ascultat de Dumnezeu, iar răsplata a fost după marea milă a lui Dumnezeu,har peste har. Adam şi Eva nu au ascultat şi au pierdut toată frumuseţearaiului, după care au plâns toată viaţa. Omul înţelept ştie întotdeauna săaleagă!
