Adresă: sat Sultana, comuna Mănăstirea, judeţul Călăraşi
Preot paroh: Gheorghiţă GHIŢĂ
ISTORICUL PAROHIEI
Biserica parohială este aşezată în centrul satului Sultana, la aproximativ 200 m de Lacul Mostiştea, pe şoseaua ce leagă Mănăstirea de Lehliu. Existenţa bisericii în satul Odaia Vlădichii, care astăzi face parte din satul Sultana, este menţionată în secolul al XVIII-lea, fiind aşezată în apropierea casei boiereşti[Bauer, op. cit., p.155; N. Stoicescu, Bibliografia, p. 458.]. În anul 1810 satul Odaia Vlădichii avea 35 case şi 135 locuitori. Biserica din lemn veche, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, fusese construită de săteni pe moşia Mănăstirii Cotrocenilor. La biserică slujeau un preot şi un dascăl. Preotul Popa Ioan sin popa Neagoe în vârstă de 60 de ani, cu citire mijlocie, văduv, fusese preoţit de Preasfinţia Sa, Mitropolitul Grigorie, în anul1787, pe numele satului Tăriceni, iar în anul 1790 s-a mutat în satul Odaia Vlădichii, fiind cerut de săteni prin ştirea protopopului plăşii şi fără sinet la mână[N. Popescu, Catagrafia, p.68.].
ISTORICUL BISERICII
Biserica a fost reconstruită din zid între anii 1834-1835[Anuar 1909, p. 73.]. Deoarece Sfântul Lăcaş se ruinase, în anii 1931-1938 este reconstruit şi pictat, aşa cum se menţionează în PISANIE: „Cu ajutorul Tatălui al Fiului şi al Sf. Duh şi al Născătoarei de Dumnezeu, slăvita stăpâna noastră pururea fecioară Maria, maica lui Dumnezeu ridicatu-s-a din temelie acest sf. lăcaş cu hramul Adormirea Maicii Domnului în timpul I.P.S.S.D.D. dr. Miron Cristea, primul Patriarh al tuturor românilor, a preotului paroh Hristu Gaju, adus de soartă şi evenimente istorice pe aici din comuna Gopeş județul Bitolia Macedonia în anii de la domnul IS. HS. 1931 – 1936. S-a pictat în anii 1937 – 1938 şi s-a sfinţit la dumincă 5 martie anul 1939 de către P.S. Arhiereu Veniamin Pocitan, vicarul Sf. Patriarhii înconjurat de mare sobor de preoţi. Arhitect a fost Petrescu Gopeş. Pictor Mihail Mitescu”.
Deci actualul lăcaş de cult a fost ridicat în anii 1931-1936 în timpul păstoririi preotului Hristu Gaju, din fonduri proprii şi a fost sfinţit în anul 1939 de Preasfinţitul Episcop Veniamin Pocitan.
În anii 1989 – 1990 s-au executat lucrări de exterior, fiind refăcută tencuiala şi stropită cu praf de piatră. Tot în această perioadă s-a spălat şi recondiţionat pictura după vechiul plan iconografic de către pictorul Preutescu Ovidiu din Bucureşti. Pe data de 7 octombrie 1990 s-a săvârşit slujba de resfinţire a bisericii de către Preafericitul Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, înconjurat de un numeros sobor de preoţi.
ARHITECTURA
Sfântul lăcaş este realizat în formă de cruce cu lungimea de 21 m, lăţimea în dreptul absidelor de 11 m şi înălţimea de 18 m. Biserica este construită din cărămidă şi acoperită cu tablă zincată. Posedă trei turle octogonale, două în faţă pe pronaos şi una mai înaltă pe naos, pe care sunt montate trei cruci de fier. Pe ambele laturi ale naosului se află absidele semicirculare la interior şi semioctogonale la exterior, acoperite de două semicalote sferice, aceeaşi formă având-o şi altarul. Pronaosul are formă dreptunghiulară, fiind acoperit de o calotă semicilindrică.
PICTURA bisericii a fost executată în anul 1937 de pictorul Mihail Mitescu. Catapeteasma este sculptată în lemn de stejar şi împodobită cu icoane pictate de acelaşi autor menţionat.
În acest moment, la sfântul locaş se execută lucrări de consolidare şi restaurare a picturii.
PREOȚII slujitori, de la înființare până în prezent, în ordine cronologică: Preot Hristu Gaju (1928-1948), Preot Hartea Vladimir (1948-1964) [ N. Stoicescu, Bibliografia, II, p. 628.], Preot Zamfir Vasile (1964-1984). În prezent, slujește pc preot Ghiță Gheorghiță.