Adresa: Satul Rasa, Comuna Grădiştea, Judeţul Călăraşi
Preot Paroh: Doru OPRESCU
ISTORICUL COMUNITĂȚII
Satul Rasa este atestat documentar pentru prima dată, într-un hrisov din 29 aprilie 1618, prin care Alexandru voievod, fiul lui Iliaş voievod, întăreşte lui Neacşu, lui Neicu şi lui Radu din Rasa cu fiii lor stăpânirea peste ocina din Rasa, din partea Radei, mama Stanei, a lui Bogdan şi a lui Fiera, 30 de stânjeni, din câmp, pădure, apă, vad de moară, uscat şi vatra satului, cumpărată cu 3600 de aspri de argint, stânjenul câte 120 de aspri de argint, în zilele lui Petru Cercel voievod..., [Catalogul documentelor Ţării Româneşti din Arhivele Statului, vol. II, 1601-1620, Bucureşti, 1974.] ceea ce înseamnă că satul era mai vechi.
Din scurta monografie, [O copie a monografiei aparține lui Nicolae Ţiripan.] întocmită la 15 octombrie 1933 de către directorul şcolii, Ştefan Petrescu şi preotul Voicu Ionescu, aflăm că bătrânii povestesc, că satul Rasa şi-a luat numele de la haina preoţească numită Rasă. Prin ce fapt şi împrejurare nu ştiu şi nici nu există scris, care să dovedească acest lucru.
Conform celor menţionate în scurta monografie menţionată mai sus, pe teritoriul comunei Rasa a existat un sat numit Gălăţui, altul decât cel de astăzi, situat pe linia de baltă, în spatele lacului Giminele, cam pe locul unde la 1933 era Groapa din drum, în dreptul satului Bogata. Acest sat a existat până la anul 1830 şi bătrânii spuneau că aici a existat o biserică zidită din porunca domnitorului Mihai Viteazul, de la care s-a luat tâmpla şi o cruce mare însoţită de 2 icoane, frumos sculptate în lemn de stejar şi suflate cu aur, aducându-le la biserica din satul Rasa, unde se găseau şi la 1933.
ISTORICUL PAROHIEI
Când a luat fiinţă parohia Rasa este greu de spus astăzi. Din Catagrafia [Catagrafia 1810…, p. 80; Diac. Nic. M. Popescu, Catagrafia Eparhiei Ungro-Vlahia, în Biserica Ortodoxă Română, anul XL, nr. 1, aprilie 1916, p. 91.] întocmită în anul 1810, aflăm următoarele: Biserica de gardu veche cu hramul Ierarh Nicolae, făcută de dumnealui Sărdar Nicolae pă moşia dumnealui cu 1 (rându) de veşminte de cit, cu cărţile toate deplin. La această biserică să află slujitori: - Popa Voinea sin popa Matei 28 ani, slabu la citire, neglobit, din neam rumânu, fecior de preot şi s-au preoţit de preasfinţia sa mitropolitul Dositeu la anul cu leatul 1808, octomvrie 25, pă numele satului acestuia, unde să află slujind şi acum. ... Diacon Nedelco sin Hristea 28 ani, slabu la citire, neglobit, din neam rumânu, fecior de mirean şi s-au preoţit de preasfinţia sa mitropolitul Dositeu la anul cu leatul 1808, Dechemvrie 14, pă numele satului Coadele; iar la leatul 1809, Ghenare 3, s-au mutat la acest sat Rasa, unde să află slujindu şi acum.
ISTORICUL BISERICII
Soarta bisericii de lemn de la Rasa nu ne este cunoscută, dar dacă nu a fost arsă de turci, cum au fost cele mai multe din zonă, peste ea s-a construit în anii treizeci ai secolului XIX, o alta de zid.
Astfel de la Ion I. Provianu, [Ion I. Provianu, op. cit., p. 227.] aflăm că în satul Rasa există o biserică la care servesc un preot şi doi dascăli, Aureliu V. Ursescu [Aureliu V. Ursescu, op. cit., p. 400-402.] ne spune că biserica din satul Rasa cu hramul Adormirea Maicii Domnului, este parohială şi a fost construită în anul 1838, iar Anuarul din anul 1909 [Anuar 1909, p. 64.] consemnează că biserica parohială este de zid, s-a clădit de la 1833 la 1836 şi s-a reparat la 1897.
Lucrarea întocmită de Episcopia Constanţei, ne spune că parohia Rasa are biserică cu hramul Adormirea Maicii Domnului, zidită în anul 1833 din piatră. [10 ani de autonomie bisericească, p. 63.]
Că biserica era destul de veche putem constata şi din cărţile existente în anul 1952: un Penticostarian din timpul lui Francisc al II-lea şi al Episcopului Ion Bob al Făgăraşului, din 1808, care prezenta însemnări de mână la început şi la sfârşit; o Cazanie tipărită la Buzău, în 1814; o Evanghelie, tipărită la Buzău, în mai 1847, sub direcţia lui Mandache Bugar, care prezenta însemnări de mână la sfârşit: Mineiele din 1852; un Octoih, tipărit la Bucureşti, în 1854 etc.767)
În locul acestei biserici, la 20 iulie 1936 s-a pus temelia unei noi biserici, cu hramul fostei biserici de lemn, Sfântul Nicolae, în formă de cruce, cu două turle, pe care o vedem şi astăzi. Biserica construită de meşterul italian Delia Petra, a fost gata în anul 1941, prin strădania preotului paroh Alexe Popescu şi contribuţia enoriaşilor parohiei. [A.N. Călăraşi, fond Protoieria Călăraşi, dos.12/1956-1957, f. 583-584.] În anul 1936 au fost ridicate zidurile din cărămidă, în anul 1937 s-a executat învelitoarea de tablă, în anul 1938 s-au executat tencuielile interioare, mobilierul şi s-a montat catapeteasma de la biserica veche.
A fost sfinţită în anul 1941 de către Preasfinţitului Părinte Eugeniu Laiu, Episcop al Constanţei.
În ziua de 6 decembrie 2006, credincioşii parohiei Rasa s-au bucurat de vizita Preasfinţitului Părinte Damaschin, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, cu ocazia sărbătoririi hramului bisericii parohiale.
ARHITECTURA
Biserica este construită din cărămidă, direct pe pământ, fără temelie, în formă de cruce, cu lungimea de 26 m şi lăţimea de 14 m, acoperită cu tablă galvanizată. Are două turle, una în centru deasupra naosului şi una deasupra pronaosului.
PICTURA bisericii a fost executată pentru prima dată în vara anului 1954 de către pictorul Mihail Mitescu din Chiselet, ajutat de zugravul Temistocle Grigorescu din comuna Ciocăneşti. [Ibidem, dos. 3/1965, f. 89.]Pictura bisericii a fost refăcută în tempera, în anul 1994, din contribuţia credincioşilor.
Cu privire la CATAPETEASMĂ, un document din anul 1953, ne spune că este din lemn, pictată în ulei, în stil oriental-bizantin de prin secolul al 17-18-lea (care n-a fost niciodată renovată), are valoare istorică, dar nu este declarată monument istoric. [Ibidem, dos. 8/1952-1953, f. 198.]
Patru ani mai târziu, un alt document consemnează că este monument istoric, datând după toate informaţiile din sec. al XVII-lea, fiind adusă de la vechea biserică ce s-a dărâmat de la un schit de monahi din balta Dunării, situat pe punctul înalt din pădurea Strâmbu – Pârlitu, denumit Grindul satului. [Ibidem, dos. 12/1956-1957, f. 583-584.]
ANEXE
În anul 1981 a fost construită o nouă clopotniţă, care adăposteşte un singur clopot.
Casa parohială, a fost construită de obştea satului în anul 1937, din cărămidă, acoperită cu tablă. În anul 1964 a fost învelită din nou, cu tablă, iar în anul 2001 au fost executate reparaţii capitale la interior şi exterior.
PREOȚII
Preotul Nicolae (1851-1865); Preotul Dobre P. Rădulescu (1877); Preoții M. Popescu și Nicolae Georgescu (amintiți în Monografia întocmită la 15 octombrie 1933 care erau ținuți minte ca preoții bătrâni); Preotul Voicu Ionescu (01 ianuarie 1908-1942); Preotul Alexe Popescu (1942-1946) în timpul căruia s-a ridicat biserica actuală; Preotul Nicolae Dumitrașcu (1946-1947); Preotul Mihăilescu Dumitru (1947-1958); Preotul Mihail Drăgoi; Preotul Miclăuș Vasile. În prezent slujitor la parohia Rasa este preotul paroh Oprescu Doru (2000).