Prezentare

ISTORICUL COMUNITĂȚII. Satul Gurbăneşti este amintit pentru prima dată într-un document datat 4 iulie 1541-1543, prin care Radu voievod şi domn dă poruncă jupanului Radu postelnic, ca să fie în pace şi slobod pentru o pâră pe care a avut-o cu Stoica din Gurbăneşti pentru un ţigan…[Documente privind istoria României. Veacul XVI. B. Ţara Românească, vol. II (1526-1550), Editura Academiei Republicii Populare Române, 1951, doc. nr. 280.]

Biserica parohială cu hramul Adormirea Maicii Domnului este aşezată în centrul satului Gurbăneşti, la mică distanţă de Şcoala cu clasele I-VIII, pe malul drept al râului Mostiştea, arătându-şi semeţia din DJ 303, care trece prin localitatea Coţofanca.

ISTORICUL PAROHIEI

În anul 1810, în satul Gurbăneşti, se aflau 54 de case, în care locuiau 264 de suflete. Biserica satului, construită din lemn tare cu hramul Adormirea Precistii făcută de săteni pe moşia sfintei mănăstiri Doamna Bălaşa, cu două rânduri de veşminte de citu şi cu cărţile toate.[Neculae M. Popescu, op. cit., p. 63] La biserică slujeau trei preoţi: Popa Tudor sin Istrate, preoţit de mitropolitul Dositeu la 5 decembrie 1809, pe seama satului Gurbăneşti; Popa Ioan sin Muşatu, preoţit de mitropolitul Cozma, pe seama satului Codreni, la 15 februarie 1791, iar la anul 1793, mutat la satul Gurbăneşti, fiind cerut de săteni şi prin ştirea protopopului plăşii; Popa Radu sin Lupaşco, preoţit de mitropolitul Dositeu, la 11 septembrie 1801, pe seama satului Preazna şi mutat la satul Gurbăneşti, în anul 1805, prin cererea sătenilor şi ştirea protopopului plăşii.

Ulterior, satul s-a dezvoltat, formându-se o comunitate înstărită, structurată din localnicii autohtoni şi alţi enoriaşi veniţi din localităţile Radovanu, Gurbăneştii Noi, Codreni, Preasna - Veche. Bisericuţa din lemn construită în vatra satului vechi a fost reconstruită din zid în anul 1864,[Anuar 1909, p. 77;] iar în anul 1920 au început lucrările unui nou locaș, care au durat până în anul 1940, când a fost târnosită noua biserică construită în apropierea celei vechi.

Din cauza unor lucrări de amenajare a cursului râului Mostiştea, biserica a fost dărâmată în anul 1984. Au existat acţiuni de stopare a demolării bisericii, dar acestea au rămas fără ecou. În această situaţie, rămaşi fără biserică, enoriaşii au fost nevoiţi să-şi desfăşoare actul liturgic în spaţii dezafectate, la început în Căminul Cultural, apoi în localul Grădiniţei de copii.

ISTORICUL BISERICII

Structura comunităţii a suferit unele modificări. O parte din locuitorii satelor Codreni, Preasna şi Coţofanca, datorită dezafectării, au întregit populaţia satului Gurbăneşti, iar împreună cu regretatul Dinu Daniliuc au pornit la construcţia noii biserici, în anul 1987. Construcţia a durat până în anul 1996, când, cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Nifon, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, în duminica Floriilor, s-a săvârşit pentru prima dată Sfânta Liturghie în ea.

Lucrările efectuate în perioada 2002-2010, constând în realizarea picturii şi la acoperişul bisericii, au fost susţinute financiar în principal de bunii credincioşi Daniliuc Dinu, Dragoş Mânzat, Marcu Nicu, Tudor Lucian, precum şi de enoriaşi ai parohiei.

ARHITECTURA

Sfântul locaș este construit în plan triconic, navă centrală şi trei abside, (Sfântul Altar şi două laterale), cu lungimea de 14 m şi lăţimea de 5 m, înălţimea de 7 m, stilul fiind o combinaţie între cel bizantin şi cel brâncovenesc. Dispune de temelie, zidurile sunt de cărămidă şi este acoperită cu tablă de aluminiu. Posedă o turlă centrală, ridicată pe pandantive, acoperită de o cupolă ce are înălţimea de 12 m. Are cafas şi două pridvoare, unul închis şi altul deschis.

Primul pridvor este dreptunghiular, deschis, susţinut pe patru stâlpi, iar cel de al doilea este închis având plafonul drept.

Pronaosul este dreptunghiular, acoperit de un plafon circular.

Naosul este pătrat cu două abside semicirculare la interior şi poligonal la exterior, acoperit de două calote sferice pe laterale, iar în interior turla fiind susţinută pe pandantivi.

Altarul este semicircular la interior şi poligonal la exterior acoperit de o calotă sferică fiind despărţit de naos printr-o catapeteasmă din cărămidă.

Pe exteriorul bisericii sunt aplicate ornamente din cărămidă aparentă, iar pe temelie piatră de munte.

PICTURA a fost realizată în tehnica frescă, în stil bizantin, de pictorii Tufănoiu Vergică şi Socs Tiberiu, între anii 2002 - 2009.

Catapeteasma este construită din cărămidă, având aplicate ornamente din ipsos, iar în interiorul lor se găsesc icoane din lemn, pictate de pictorul Pârvu din Olteniţa.

Nu posedă obiecte cu valoare patrimonială, cu excepţia icoanei Axioniţa din 1861, pictată de un pictor necunoscut, şi stranei din 1911, care are o sculptură deosebită.

PREOŢI slujitori, de la înfiinţare până în prezent, în ordine cronologică:

Preotul Mușat Ioan ( 1793-1805);

Preotul Lupașcu Radu ( 1805 – 1809);

Preotul Istrate Tudor (1809-1815);

Preotul Mătrescu Petre (1939 – 1978);

Preotul Furtună Dumitru (1978-1997);

Preot Dobre Iulian (1997-prezent).