Prezentare

ISTORICUL COMUNITĂȚII. Dacă balta Gălăţui este amintită pentru prima dată la 26 mai 1608, într-un hrisov domnesc emis din cancelaria voievodului Radu Basarab, care întărea marelui vornic Cernica mai multe sate şi cu balta care se chiamă Gălăţuiul la câmp, [Catalogul Documentelor Ţării Româneşti din Arhivele Statului, vol. II, 1601-1621, Bucureşti, 1974, p. 137-139.] satul Găunoşi, aşezat pe malul lacului (bălţii) Gălăţui, este pomenit pentru prima dată într-o carte de slobozire dată în Bucureşti, la 30 decembrie 1626 (7135) de Alexandru vv. prin care Domnul le-a dat lege 4 megiaşi, scrişi pe răvaşe domneşti, anume: Cracea din Găunoş, Tatomir din Vărăşti, Stănislav din Ciocăneşti... [Ibidem, vol. III, 1621-1632, Bucureşti, 1978, p. 320-321.]

Moşia Găunoşi cu satele aflate pe aceasta, între care şi Găunoşi, pendinte de mănăstirea Radu-Vodă, a fost închinată la Muntele Athos [Pr. Cristian-George Neacşu, Scurtă prezentare a istoriei Fondul Funciar Bisericesc, în Almanah Bisericesc 2003, p. 183.], complexului mănăstiresc Ivirion.

În anul 1950 comuna Găunoşi se desfiinţează, iar satul trece în componenţa comunei Independenţa. Începând cu 1 ianuarie 1965, satul îşi schimbă denumirea din Găunoşi în Gălăţui, după numele lacului pe malul căruia este aşezat şi a trecut din componenţa comunei Independenţa în componenţa comunei Nicolae Bălcescu (astăzi, Alexandru Odobescu).

ISTORICUL PAROHIEI

Pornind de la această schimbare, la 3 mai 1968, Protoieria trimitea Arhiepiscopiei Bucureştilor raportul parohiei Sf. Nicolae Independenţa prin care solicita schimbarea denumirii parohiei, în cea de Gălăţui. După ce la 25 mai Arhiepiscopia cerea şi avizul Consiliului parohial, la 8 august comunica că la propunerea Consiliului Eparhial din şedinţa de la 18 iulie 1968, Preafericitul Părinte Patriarh Justinian, a aprobat ca parohia Sf. Nicolae Independenţa, să poarte în viitor denumirea de parohia Gălăţui, comuna Nicolae Bălcescu, după denumirea satului respectiv. [A.N. Călăraşi, fond Protoieria Călăraşi, dos. 5/1968, f. 52,70, 118, 137.]

ISTORICUL BISERIECII. Despre data exactă a construcţiei primei biserici, care sigur a fost de lemn nu există informaţii exacte. În vatra satului, pe o suprafaţă de 400 mp, se păstrează o parte a temeliei fostei biserici de lemn, care ar fi fost construită pe la 1850. [Informaţie furnizată de pc consilier Manuel Rusu, în vremea când era preot paroh la parohia Gălăţui.] La baza acestei afirmaţii stă o icoană pictată pe lemn, datată 1859, a cărei pictură reprezintă pe ambele feţe, Naşterea şi Învierea Domnului, icoană care se păstrează în stare foarte bună şi astăzi.

Dacă în ceea ce priveşte data construirii primei biserici nu există informaţii certe, nici în ceea ce priveşte actuala biserică informaţiile nu converg către aceiaşi dată. În vreme ce Anuarul lui Ursescu [A.N. Călăraşi, fond Primăria comunei Găunoşi, dos. 7/1944, f. 26.] ne informează că biserica din Găunoşi are hramul Sf. Nicolae şi a fost construită din cărămidă, în anul 1890, cel al Casei Bisericii, [Anuar 1909, p. 61.] ne spune că biserica e de zid, s-a clădit la 1886-1887 şi reparat la 1903. Lucrarea [10 ani de autonomie bisericească, p. 61.] întocmită în anul 1936, ne informează că biserica Sf. Nicolae a fost zidită în anul 1898, din cărămidă, iar documentele mai târzii din arhiva Protoieriei dau ca dată a construcţiei actualei biserici anul 1900, menţionând că a fost construită de Petre Manole şi soţia sa Ruxandra din oraşul Călăraşi[
A.N. Călăraşi, fond Protoieria Călăraşi, dos. 12/1956-1957, f. 579-580.]sau de obştea satului. [Ibidem, dos. 4/1972, f. 96;] Această dată este preluată din textul PISANIEI: „Întru mărirea Atot Puternicului Dumnezeu s-a zidit din temelie această sfântă biserică la anul de la Christos 1900 cu cheltuiala piosului creştin Petre Manole din oraşul Călăraşi şi soţiei sale Ruxandra cu credincioşii lor fii Gheorghe, Ioan, Mihail, Maria şi ginere şi nurori Gheorghe, Diamantina, Maria şi Eugenia, cunoscându-se d-lor vecinici ctitori, în zilele prea înălţatului Rege al României Carol I şi soţiei sale regina Elisabeta şi a Înalt Prea Sfinţiei Sale Mitropolit al Ungro Vlachiei, Iosif, spre eterna memorie”.

Pisania nefiind datată, dar sigur pusă mai târziu, cu ocazia unor lucrări de renovare, cel mai aproape de realitate, considerăm că este Anuarul Casei Bisericii din anul 1909, deoarece din Monitorul Oficial nr. 137 din 24 septembrie (6 octombrie) 1888 aflăm că Petre Manolescu, proprietar din Călăraşi, a construit cu spesele sale o biserică în cătunul Găunoşi, jud. Ialomiţa. Sigur, Petre Manolescu nu poate fi decât Petre Manole, menţionat în mai toate documentele, dar dacă biserica a fost construită în anul 1900 cum glăsuieşte pisania, dar şi alte surse, nu se putea consemna cu 12 ani mai devreme, în Monitorul Oficial.

Biserica în formă de cruce, cu o singură turlă, a fost reparată în anul 1903, apoi în anul 1945 a suportat reparaţii generale la exterior, la temelie şi s-au vopsit pereţii, cheltuielile fiind suportate din fondurile parohiei. [A.N. Călăraşi, fond Protoieria Călăraşi, dos. 2/1971, f. 82; dos. 4/1972, f. 96.]

După ce în anul 2002, s-a renovat catapeteasma, în anul 2003, prin grija PC Pr. Dumitru Caracaş, au fost strânse fonduri, iar lăcaşul de cult a fost acoperit din nou cu tablă.

În timpul PC Pr. Rusu Manuel, au fost strânse fondurile necesare cu care s-au executat reparaţii la lăcaşul de cult constând în: tencuirea faţadei exterioare, reparaţia perdelei interioare, înlocuirea, în anul 2006, a uşilor şi ferestrelor.

Deşi recepţia lucrărilor de pictură s-a făcut în anul 1978, redeschiderea bisericii s-a făcut abia în anul 1981. Iniţial s-a hotărât ca redeschiderea să se facă în ziua de 25 octombrie 1981, dar Arhiepiscopia a stabilit ca acest moment să se desfăşoare la 1 noiembrie 1981, când a avut loc şi sfinţirea bisericii de către Preasfinţitul Episcop Roman Ialomiţeanul.

La 6 august 2003, Preasfinţitului Părinte Damaschin Coravu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, a săvârşit în biserica cu hramul Sf. Nicolae din Gălăţui, Sfânta Liturghie arhierească. [Almanah bisericesc2004, p. 201.]

ARHITECTURA

Biserica, cu lungimea de 24 m şi lăţimea de 11 m, urmează planul cruciform având absidele laterale şi altarul poligonale atât la interior, cât şi la exterior. Deasupra pronaosului se înalţă turla clopotniţă care reprezintă şi punctul cel mai înalt al acestui edificiu, ce măsoară 14 m. Stilul arhitectonic reprezintă o combinaţie a celui bizantin cu cel muntenesc. Zidită din cărămidă şi acoperită cu tablă zincată biserica are deasupra altarului şi pe turla clopotniţă două cruci mari de fier.

Pridvorul, aproape pătrat, este de dimensiuni mai mici decât restul bisericii. În pronaos se află scara pe care se urcă în turla clopotniţă, iar în interiorul bisericii lumina zilei pătrunde prin opt ferestre mari terminate în arc de cerc.

PICTURA

Nu se cunoaşte cine a realizat prima pictură a bisericii. Deteriorarea produsă în timp a condus la repictarea bisericii în anii 1976-1978, în tehnica tempera, de către pictorul Murariu I. Nicolaevici, aşa cum rezultă şi din textul celei de-a doua PISANII: „Această sfîntă biserică din Parohia Gălăţui, s-a pictat din nou în tehnica frescă, în anii 1976-1978 în vremea Prea Fericitului Patriarh Justinian.Lucrările de pictură precum şi lucrările de reparaţii capitale s-au făcut din daniile credincioşilor parohiei sub îndrumarea pr. protoiereu Purcărea Ioan.Toate acestea au fost aduse la îndeplinire în urma continuei stăruinţe a preotului paroh Zărnescu P. Nicolae, pictor fiind Muraru I. Nicolaevici”.

Lucrările au început în anul 1976 şi au fost gata în anul 1978, când s-a şi recepţionat lucrarea.

ANEXE

Clopotniţa bisericii a fost construită în anii 1956-1957, prin contribuţia credincioşilor, din schelet de lemn, îmbrăcat în scândură, deoarece la inspecţia din 17 mai 1957, protoiereul nota că: Recent clopotul a fost coborât din turla bisericii şi aşezat într-o nouă clopotniţă din schelet de lemn, construită recent din donaţia credincioşilor. Trebuie închisă cu scândură şi învelită cu tablă. [A.N. Călăraşi, fond Protoieria Călăraşi, dos. 12/1957, f. 127.] În anul 1994 s-a turnat clopotul din nou, iar în 2000 s-a întărit structura şi s-a schimbat o parte din scândura de la clopotniţă. În anul 2014, a fost construită o clopotniță din zid, cu fonduri provenind de la Consiliul Județean Călărași.

În anul 2003, în paralel cu lucrările la acoperişul bisericii, s-a iniţiat şi finalizat lucrările la casa parohială. Aceasta a fost reparată în anul 2010, când a fost dotată şi biserica cu mobilier, costurile de 10.610 lei fiind acoperite din fonduri proprii şi de la sponsori.

PREOȚII. Preotul Lazăr (1845-1855); Preotul Chirea (1855-1884); Preotul Dumitru Vișan (1 noiembrie 1884); Preotul Ioachim Constantin (1924-1946); Preotul Gheorghe N. Ionescu, Preotul Nicolae Zărnescu, Preotul Alecu I. Marin, Preotul Dumitru Caracaș, Preotul Manuel Rusu.

ACTIVITĂȚI

Parohia desfășoară permanent activități sociale, cum ar fi: distribuie îmbrăcăminte pentru copii, distribuie alimente pentru văduve și haine pentru familiile nevoiașe.