Parohia Floroaica
Rețea

Prezentare

 

 
BISERICA SFINŢII ARHANGHELI MIHAIL ŞI GAVRIIL - FLOROAICA
 

Hram: Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil

Adresa. Strada Erou Constantin Muşat, satul Floroaica, comuna Vâlcelele, judeţul Călăraşi

Preot paroh: Mihai DOBRIN


ISTORICUL COMUNITĂȚII

Din moşia Ciocăneşti Mihai Vodă (aşa cum s-a numit la început satul Floroaica), pe teritoriul comunei Mihai Viteazul, de care a aparţinut la început satul Floroaica, s-au rezervat 555 locuri de casă, care au fost vândute în mai 1897 şi octombrie 1899. [Evidenţa proprietăţii funciare din regat.1864-1907, Bucureşti, Institutul de Arte Grafice şi Editura Minerva, 1906.] În primii ani spre al deosebi de celelalte sate cu numele de Ciocăneşti, i s-a mai zis şi Capul Moşiei.Din anul 1901, satul, croit din munteni, din cojani şi din băltăreţi, primeşte alt nume – Floroaica -, după moşia lui Florescu, pe hotarul căreia se întindea cătunul. [Constantin Strună, Teodora Dumitru-Delcă, Vâlcelele şi Floroaica două sate din inima Bărăganului, Editura Semne, Bucureşti, 2002, p. 29.]

ISTORICUL PAROHIEI

Parohia Floroaica a luat fiinţă în anul 1932.Până atunci sătenii din Floroaica erau nevoiţi să meargă, pentru îndeplinirea ritualurilor religioase, la bisericile parohiilor Mihai Viteazul şi Vlad Ţepeş, iar după 1914, la biserica din satul cel mai apropiat, Vâlcelele. Din acest motiv şi nu numai, în anul 1932, sătenii din Floroaica hotărăsc să construiască şi ei un locaş de biserică.

ISTORICUL BISERICII

Preotul Grigore Popescu şi învăţătorul Ion Mihalache sunt mandataţi de primarul Gheorghe Dumitru – zis Bâţu, să meargă la Curtea de Argeş şi să aducă schiţele Mănăstirii cu hramul Adormirea Maicii Domnului, pentru că dorinţa obştii era ca la Floroaica să fie construită, la scară redusă, o biserică asemănătoare. [Ibidem, p. 108-109.]

Lucrarea la sfântul locaş, după transferul preotului Grigore Popescu, a fost continuată de noul preot Ioan Gh. Nicolae, care l-a preluat de la faza de roşu, acoperit cu tablă. Biserica cu hramul Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil din parohia Floroaica, copia în miniatură a bisericii mănăstirii de la Curtea de Argeş, a fost sfinţită în ziua de 20 decembrie 1946 de către Î.P.S. Conon Arămescu Donici, Mitropolit Primat şi Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

În anul 2010 au fost efectuate reparaţii exterioare la biserică, costul lucrărilor fiind acoperit prin contribuţia credincioşilor – 4585 lei şi a sponsorilor – 11.500 lei.

După vizitele efectuate de Preasfinţitului Părinte Nifon Mihăiţă în anii 1996 şi 1999, credincioşii parohiei au avut bucuria ca în ziua de 15 mai 2005, să fie martori la slujba de resfinţire a bisericii cu hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, slujbă săvârşită de către Preasfinţitului Părinte Dr. Damaschin Coravu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor. [Almanah bisericesc 2006, p. 212.]

PISANIE. „Cu mila atotputernicului Dumnezeu s-a construit acest sfânt locaş, început în anul 1932, terminat şi sfinţit la 20 dec. 1946 cu contribuţia enoriaşilor, conducerea consiliului parohial şi a preotului Ioan Gh. Nicolae. 6 mai 1973”.

ARHITECTURA

Sfântul locaş de cult, cu lungimea de 24 m şi lăţimea de 14 m, construit în formă de cruce, din cărămidă arsă, învelit cu tablă şi având trei turle, două mai mici în faţă, pe pridvor şi una mai mare în spate, pe naos, este realizat după schiţele bisericii mănăstirii Curtea de Argeş.

PICTURA interioară, în stil realist, este executată de pictorul Niţă Angelescu, în anul 1946. La 24 februarie 1975, Protoieria trimite la Arhiepiscopie devizul pentru restaurarea picturii, în sumă de 38.900 lei, iar la 10 mai 1975 înştiinţa parohia că s-a aprobat devizul pentru suprafaţa de 680 mp, la o valoare totală de 35.500 lei. Licitaţia ţinută în ziua de 29 mai 1975 a fost adjudecată de pictorul Georgescu Victor, care a prezentat cea mai avantajoasă ofertă, la suma de 34.000 lei global. Din procesul-verbal de recepţie definitivă aflăm că lucrările, executate în tehnica ulei, au început la 15 iulie 1975 şi au fost gata la 21 august acelaşi an. S-a respectat desfăşurarea iconografică existentă, lucrarea fiind foarte bine executată.

În anii 2003-2004 a fost refăcută de pictorul Marian Nan din Călăraşi.

Catapeteasma este din lemn şi este pictată.

ANEXE

Cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Roman Ialomiţeanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, în şedinţa din 19 februarie 1981, Consiliul Eparhial aprobă cumpărarea de către Parohia Floroaica, prin contribuţia enoriaşilor, a unui imobil (două camere, bucătărie şi hol) cu destinaţia casă parohială, la preţul de 14.500 lei. Lupta a fost câştigată în urma unor eforturi susţinute, dar şi a unei corespondenţe pe care col (r) Dumitru Răducanu a purtat-o cu numeroase personalităţi şi instituţii. [Constantin Strună, Teodora Dumitru-Delcă, op. cit., p. 112.] A fost tencuită la exterior, zugrăvită la interior şi reacoperită cu tablă galvanizată, în anul 1998.

În locul clopotniţei vechi, construită în anul 1960 din schelet de lemn, îmbrăcată cu scândură şi învelită cu tablă, în anul 2001 a fost ridicată de către meşteri din comuna Cuza Vodă o clopotniţă nouă, din cărămidă arsă, amplasată la poarta de intrare în biserică, prin contribuţia sătenilor, dar şi a băncii Eximbank, prin intervenţia unui fiu al satului, Alexandru Tănase.

Cimitirul parohial este situat la marginea dinspre nord a satului şi are o suprafaţă de 7300 mp, suprafaţa de 2300 mp fiind achiziţionată în anul 2001. Mai deţine 5 ha teren arabil şi 5.000 mp teren intravilan (4.000 mp curtea bisericii şi 1.000 mp curtea casei parohiale).

PREOȚII. Preotul Grigore Popescu (15 decembrie 1932-15 decembrie 1936); Preotul Nicolae Gh. Ioan (1938-1973); Preotul Alecu Paulin (1979-1980); Preotul Popa Marian, Preotul Miclăuș Vasile, Preotul Eugen Barz, Preotul Chiricuță Corneliu, Preotul Codrea Gabor și Preotul Ionce Ioan. În prezent slujitor la parohia Floroaica este Preotul paroh Dobrin Mihai (20 ianuarie 2000).

ACTIVITĂȚI

Parohia desfășoară permanent activități sociale dedicate familiilor nevoiașe din parohie. În cadrul parohiei se desfășoară ocazional programul Hristos împărtășit copiilor.

 
TEXT: Nicolae Ţiripan