Istoric şi date

În data de 15 iulie 1992, în oraşul Slobozia se sfinţea locul unei viitoare mari biserici. Punerea pietrei de temelie era făcută de către fericitul întru adormire patriarh Teoctist, care era şi arhiepiscop al Arhiepiscopiei Bucureştilor, sub a cărui jurisdicţie se afla atunci Slobozia, în prezenţa preoţilor şi a unui număr destul de mare de credincioşi, care veniseră să asiste la slujba de sfinţire a locului.

La vremea respectivă, evenimentul era remarcabil din mai multe motive. Era, în cea mai mare măsură, un lucru inedit pentru mulţi participanţi, pentru că de multă vreme construcţia unei biserici nu mai fusese posibilă în Slobozia. Exista aici doar o fostă mânăstire transformată în biserică parohială şi o capelă de cimitir ce fusese mărită. Acestea erau singurele lăcaşuri de cult unde preoţii săvârşeau serviciile religioase şi credincioşii puteau să participe la slujbe. Practic, de când fusese transformată în oraş, mica aşezare care potrivit tradiţiei îşi datorează existenţa marelui voievod Matei Basarab, nu avea o biserică nouă. Semnificativ apoi, punerea pietrei de temelie se făcea de însuşi Preafericitul părinte Teoctist, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care slujea în Slobozia prima oară după căderea comunismului.

Dincolo de aceste aspecte, evenimentul mai avea un simbolism profund: tradiţia creştină de a construi, înainte de stabilirea spaţială a unei comunităţi o biserică, care prin natura ei o întăreşte pe aceasta şi o leagă de aşezare, era în sfârşit pusă în aplicare şi aici la Slobozia, după o lungă perioada de timp. Şi, deşi mai era mult până să fie împlinită această năzuinţă, prezenţa patriarhului ţării şi a credincioşilor de aici, era o garanţie că, pentru prima oară de la întemeierea oraşului, se încerca recuperarea unei dimensiuni ce până atunci nu existase sau fusese uitată în Slobozia. Se încerca, mai exact, o re-întemeiere spirituală a acestei aşezări. Nu era vorba încă de o catedrală, adică de un lăcaş în care să slujească un episcop, dar dimensiunile au fost gândite de la început monumentale, pentru că şi scopul duhovnicesc urmărit era unul foarte înalt.

Începutul a fost mai greu, dar înfiinţarea Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor, cu scaunul la Slobozia, la un an după punerea pietrei de temelie, a făcut ca lucrurile să continue în mod firesc. Noua biserică a căpătat destinaţia de catedrală, iar proiectul ei a fost astfel regândit: ca orice catedrală, ea avea să fie şi un simbol al prestanţei oraşului. Realizarea ei s-a făcut însă prin eforturi mari: primul episcop al noii episcopii, Preasfinţitul Nifon Mihăiţă (1994-1999) a acordat o atenţie mare construcţiei catedralei, iar ulterior Preasfinţitul Damaschin Coravu a continuat şi a finalizat, într-un ritm susţinut, lucrările de construcţie ale acesteia, adăugând şi o serie de funcţionalităţi noi lăcaşului iniţial, prin amenajarea unui paraclis cu hramul Sfântul Alexandru Romanul, la subsolul catedralei, ce a fost sfinţit la 6 decembrie 2004. Lucrările la catedrala episcopală Înălţarea Domnului au fost încheiate în anul 2003.

Construcţia rezultată are dimensiuni monumentale: înălţimea 37 m, lungimea 45 m, lăţimea 24 m şi 33 m la abside, suprafaţa totală 850 mp, fiind prima şi cea mai mare construcţie eclesială din ţară, finalizată după căderea comunismului.

Sfinţirea catedralei

Necesitatea funcţionării unui nou lăcaş de cult pentru nevoile credincioşilor din Slobozia a fost raţiunea care a făcut ca sfinţirea catedralei episcopale să aibă loc pe data de 25 martie 2004, de sărbătoarea Bunei Vestiri, înainte de începerea lucrărilor de pictură, care vor dura mai mulţi ani, dat fiind suprafaţa foarte mare a catedralei (aproximativ 7000 mp de pictură).

Sărbătoarea sfinţirii catedralei Înălţarea Domnului a fost nu numai a municipiului Slobozia şi a Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor, ai cărei credincioşi au contribuit permanent la ridicarea ei, ci a fost o împlinire deosebită pentru întreaga Biserică ortodoxă română. Este cea mai mare biserică ridicată vreodată pe pământul Bărăganului, astfel că la sfinţirea ei au participat, simbolic, un sobor de doisprezece episcopi în frunte cu Preafericitul părinte Teoctist, care pusese piatra de temelie a marelui lăcaş. Ierarhii, care au venit şi au slujit la Slobozia, au fost: Preafericitul părinte Teoctist (+ 2007), Înaltpreasfinţitul Daniel, mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, actualul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Înaltpreasfinţitul Ilarion, mitropolitul Durostorului (Bulgaria), Înaltpreasfinţitul Teodosie, arhiepiscopul Tomisului, Înaltpreasfinţitul Nifon, arhiepiscopul Târgoviştei, Preasfinţitul Gherasim, episcopul Râmnicului, Preasfinţitul Epifanie, episcopul Buzăului şi Vrancei, Preasfinţitul Calinic, episcopul Argeşului şi Muscelului, Preasfinţitul Casian, episcopul Dunării de Jos, Preasfinţitul Damaschin, episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, Preasfinţitul Visarion Răşinăreanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, Preasfinţitul Ioachim Băcăoanul, arhiereu vicar al Episcopiei Romanului, Preasfinţitul Corneliu Bârlădeanul, arhiereu vicar al Episcopiei Huşilor.

Numărul mare de credincioşi care au venit atunci pentru a participa la slujba de sfinţire s-a putut bucura şi de binecuvântarea sfinţilor a căror sfinte moaşte au fost aduse pentru închinare, prin grija Preasfintului Damaschin, episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, din eparhiile vecine: de la Galaţi, prin bunăvoinţa Preasfinţitului Casian, episcopul Dunării de Jos, au fost aduse moaştele sfântului apostol Andrei, din Arhiepiscopia Tomisului au sosit părticele din moaştele sfinţilor mucenici Zoticos, Atalos, Filipos şi Kamasis de la Niculiţel şi ale sfinţilor Epictet şi Astion de la Halmyris (Dunavăţ), care au rămas ca dar din partea Înaltpreasfinţitului Teodosie pentru noua catedrală. De asemenea, din Silistra (Bulgaria), din străvechea Mitropolie a Durostorului, Înaltpreasfinţitul Ilarion a adus moaştele sfântului mucenic Dasie, sfânt daco-roman, martirizat aici în secolul al IV-lea.

Delegaţia oficială a înalţilor ierarhi a sosit de pe data de 24 martie, iar a doua zi, de sărbătoarea Bunei Vestiri, în prezenţa miilor de credincioşi adunaţi, au săvârşit în mod solemn sfinţirea noului lăcaş de cult. În cuvântările ţinute de către Preafericitul Teoctist şi de către ceilalţi ierarhi, a fost subliniată importanţa istorică evidentă a acestui eveniment. Un asemenea sobor de ierarhi nu s-a mai adunat pe pământul Bărăganului de la sfinţirea Mânăstirii Slobozia, cu hramul Sfinţii Voievozi, ctitoria lui Matei Basarab (1632-1654). Tradiţia aminteşte că atunci la sfinţirea acestei mânăstiri ar fi fost săvârşită de însuşi patriarhul Constantinopolului.

Caracterul cu totul extraordinar al slujbei săvârşite a avut un ecou pe măsură în presa centrală, precum şi în străinătate. Impresionanta sfinţire a catedralei din Slobozia şi pelerinajul pentru închinare la sfintele moaşte au fost trăite cu intensitate de credincioşii din eparhie şi din Slobozia, care au înţeles abia acum munca duhovnicească permanentă făcută de preoţi şi de fraţii lor întru credinţă de a susţine şi a face eforturi pentru împlinirea unor asemenea realizări care vor dura peste veacuri.

În timpul Sfintei Liturghii, Preasfinţitul Damaschin, episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, organizatorul întregului eveniment, a mulţumit tuturor celor care au ajutat la ridicarea acestui lăcaş şi a dat citire documentului care a fost pus în piciorul Sfintei Mese, semnat de toţi episcopii participanţi:

D O C U M E N T

Cu vrerea Tatălui, cu binecuvântarea Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh, s-a construit această Catedrală Episcopală cu hramul „Înălţarea Domnului”, după proiectul arhitectului Voicu Florea, între anii 1994-2004. Slujba de punere a pietrei de temelie s-a săvârşit de Prea Fericitul Părinte TEOCTIST, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pe data de 15 iulie 1992, la iniţiativa domnului Ilie Alexandru, care a suportat toate cheltuielile până în 1994 şi parţial până în 1996. Restul s-a suportat de Episcopie până în 2004, cu contribuţia clerului, credincioşilor şi sprijinul Statului, din care de la Guvernul României 500 milioane lei în 1998, 3 miliarde lei în 1999, 2 miliarde lei în 2000, 7 miliarde lei în 2003, total – 12.500.000.000 lei şi de la Secretariatul de Stat pentru Culte 100 milioane lei în 1995, 120 milioane lei în 1996, 115 milioane lei în 1997, 245 milioane lei în 1998, 50 milioane lei în 2000, 250 milioane lei în 2001, 500 milioane lei în 2003, total – 1.380.000.000 lei.

Alte donaţii au mai fost din partea Băncii Comerciale Române – 950 milioane lei, C.E.C.- 70 milioane lei, Banc Post – 30 milioane lei, SC Agromixtă Ograda – 55 milioane lei, Loteria Naţională – 40 milioane lei, Adicom Urziceni – 55 milioane lei, parohii din cuprinsul Eparhiei – 361.540.000 lei şi de la credincioşi - 134.500.000 lei, precum şi donaţii în materiale de construcţie de la Ceres Balaciu, Romcif Fieni, Ocolul Silvic Vlădeni, ş.a., în valoare totală de 340. 200. 000 lei şi diverse donaţii – 2.205.800.000 lei.

Prin urmare, costurile pentru Catedrală şi Clopotniţă se ridică la suma de 33.010.000.000 lei, din care: 12.500.000.000 lei de la Guvern, 1.380.000.000 de la S.S.C., 361.540.000 lei de la parohii, 2.205.800.000 lei – donaţii diverse şi 16.362.600.000 lei din fonduri proprii.

Lucrările de construcţie au fost executate de firma Hermes din Slobozia până la cota +6 m, continuate şi finalizate de S.C. Constrif SA din Slobozia, în timpul păstoririi PP.SS. Nifon Mihăiţă (1994-1999) şi Damaschin Coravu.

Pictarea icoanelor catapetesmei a fost donată de S.C. Orion `92 S.A. din Slobozia, în valoare de 300.000.000 lei.

Slujba de sfinţire a avut loc pe data de 25 martie 2004 şi a fost săvârşită de Prea Fericitul TEOCTIST, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, înconjurat de un impresionant sobor de ierarhi români şi străini.

Binecuvintează, Doamne, pe cei ce iubesc podoaba Casei Tale!”

Stilul construcţiei şi pictura catedralei

Proiectul catedralei, în formă de cruce greacă, a fost elaborat de domnul arhitect Voicu Florea. Impunătorul lăcaş de cult este încadrat într-o zonă cu totul deosebită a oraşului, mai exact în principalul parc din Slobozia. În apropierea sa, se află monumentul închinat eroilor căzuţi în război. Culoarea edificiului este albă, iar pe frontispiciul faţadei se află un mozaic cu icoana Înălţării Domnului, hramul catedralei. În partea de apus, se află clopotniţa, bine proporţionată ca dimensiuni cu catedrala, de unde se poate înainta spre absida altarului pe o frumoasă alee, mărginită cu fântâni arteziene.

Esplanada lăcaşului este generoasă, aici fiind punctul final al procesiunilor anuale organizate de Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor cu moaşte ale sfinţilor. Pe lângă sfintele moaşte, primite cu ocazia sfinţirii, catedrala şi-a îmbogăţit relicvarul, aflat în partea dreaptă de la intrare, cu părticele din moaştele sfinţilor Emilian şi Dasie din Durostor, precum şi ale sfântului ierarh martir Teodosie al II-lea, mitropolitul Moldovei, de la Mânăstirea Brazi.

Pictura, realizată în stil neobizantin românesc de către domnul pictor Mihail Fordea, este încă în lucru. Policandrul, precum şi obiectele de cult au fost realizate pe comandă în Grecia. Serviciul religios se săvârşeşte duminical în catedrală, iar în cursul săptămânii în paraclisul aflat la demisol.

Aflată într-un cadru natural potrivit, cea mai mare catedrală a Bărăganului poate fi vizitată zilnic, ea fiind vizibilă de pe drumul european E 85, în dreptul municipiului Slobozia. Alături de Mânăstirea Slobozia, ea a devenit un simbol al oraşului, vizitatorii putând să o admire, dar şi să se închine sfintelor moaşte aduse aici, în ultimii trei ani.