Prezentare

ISTORICUL COMUNITĂŢII

Satul Vlad Ţepeş a luat fiinţă în anul 1893. În baza legii din 7 aprilie 1889 au fost scoase la vânzare din moşia Statului Ciocăneşti Mihai Vodă, un număr de 697 loturi mici de 5 ha, în suprafaţă de 3.542 ha şi 7.360 mp şi s-au rezervat în noua vatră de sat un număr de 700 locuri de casă, care s-au vândut în octombrie 1891, proprietarii fiind puşi în posesie în noiembrie 1892. [Evidenţa proprietăţii funciare din regat. 1864-1907, Bucureşti, Institutul de Arte Grafice şi Editura Minerva, 1906, p. 33] Până la 1 aprilie 1903 satul a aparţinut de comuna Mihai Viteazul, [Aureliu V. Ursescu, op. cit., p.447.] apoi până în anul 1909 a fost comună separată, în perioada 1909-1924 a fost iar sat component al comunei Mihai Viteazu. Prin Înaltul Decret regal nr. 1381 din 5 aprilie 1924, s-a promulgat legea prin care s-a aprobat înfiinţarea de noi comune în judeţ. Conform prevederilor acestei legi, satul Vlad Ţepeş, pendinte de comuna Mihai Viteazu, s-a dezlipit şi a format comuna Vlad Ţepeş, [A.N. Călăraşi, fond Protoieria Călăraşi, dos. 1/1924, f. 20.] situaţie care nu s-a mai schimbat până în prezent, în componenţa sa din anul 1950 intrând şi satul Mihai Viteazu.

ISTORICUL PAROHIEI

Parohia Vlad Ţepeş a luat fiinţă în anul 1896.Cu privire la construcţia bisericii, documentele ne oferă informaţii contradictorii, chiar şi cele aproape contemporane cu perioada în care aceasta a fost construită, dar toate, fără excepţie, dau ca an de finalizare a lucrării, 1906. Astfel, Aureliu V. Ursescu [Aureliu V. Ursescu, op. cit., p. 447.] ne spune că, biserica cu hramul Sf. Dumitru, este parohială şi a fost construită în anul 1906. Anuarul din anul 1909 precizează că biserica este de zid şi s-a clădit la 1905-1906. [Anuar 1909, p. 67.] Lucrarea dedicată Episcopului Gherontie, dă ca an al construcţiei bisericii, 1906. [10 ani de autonomie bisericească, p. 77.] Învăţătorul Iosif Mihalache ne spune că, în anul 1903, ţepeşenii pun temelia actualei biserici şi o termină în anul 1905, iar în ianuarie 1906 o sfinţesc. Biserica are formă de cruce, cu o singură turlă. [Iosif Mihalache, Monografia comunei Vlad Ţepeş, 1990, p. 116. Lucrarea, în manuscris, se află la A.N. Călăraşi.]

În anul 1947, biserica a suferit reparaţii generale în cadrul cărora s-a învelit cu tablă galvanizată. [A.N. Călăraşi, fond Protoieria Călăraşi, dos. 12/1956-1957, f. 589.] Biserica a mai suportat şi alte lucrări de reparaţie, atunci când s-a repictat, în anul 1964 a fost văruită la exterior, în anul 1975 s-a refăcut acoperişul la turla mare, în 1977 au fost efectuate reparaţii în valoare de 8.085 lei.

În anii 1986-1987, au fost executate lucrări de reparaţii generale şi refacere a picturii, de către pictorii Muraru Neculaevici şi Lecasatos Vartolomei Ana, aşa după cum rezultă şi din PISANIA pusă cu acest prilej: „Această sfântă biserică din parohia Vlad Ţepeş s-a pictat din nou în tehnică ulei în anul 1986-1987 în vremea Preafericitului Patriarh Teoctist. Executarea picturii şi reparaţiile generale s-au făcut din donaţiile enoriaşilor sub îndrumarea pr. protopop Alecu Paulin. Toate acestea au fost duse la îndeplinire în urma continuei stăruinţe a preotului Neagu Costache Vasile. Slujba de resfinţire s-a făcut în anul 1981 de către Preasfinţitul Episcop Roman Ialomiţeanul vicarul Sfintei Arhiepiscopii a Bucureştilor”.

În anul 2006 au fost efectuate reparaţii, costul acestora de 1.600 lei, fiind suportat din fondurile parohiei, [A.N. Călăraşi, fond Protoieria Călăraşi, dos. 11/1978, f. 71; Almanah Bisericesc 2007, p.176.]în anul 2008 au fost efectuate lucrări de restaurare şi consolidare în valoare de 40.000 lei, sumă suportată de primăria comunei Vlad Ţepeş – 25-000 lei şi de către credincioşi – 25.000 lei, iar în anul 2010 s-a zugrăvit exteriorul bisericii. [Almanah Bisericesc 2009 p. 170; Almanah Bisericesc 2011, p 336.]

ARHITECTURA

Biserica în formă de cruce, are o lungime de 24m şi o lăţime de 11m, pe fundaţie de beton şi soclu din piatră cioplită, acoperită cu tablă, având absidele laterale şi altarul poligonale, atât la exterior cât şi la interior.

Deasupra naosului se află o turlă care reprezintă punctul cel mai înalt măsurând 14 m. Stilul arhitectonic este o combinaţie între cel bizantin şi cel muntenesc.

Pridvorul are formă aproape pătrată, iar în interiorul bisericii lumina pătrunde prin cele 8 ferestre mari în formă circulară.

PICTURA bisericii a fost executată prima dată, în anul 1906, de către Gheorghe Traian, din Bucureşti. În anul 1947, a fost spălată şi retuşată de către Ecaterina Ardeleanu din Bucureşti. [A.N. Călăraşi, fond Protoieria Călăraşi,, dos. 3/1965, f. 90-91.]

În anul 1966 a fost întocmit devizul pentru lucrări de curăţire, restaurare şi vernisare a picturii, dar acesta nu a fost aprobat deoarece nu menţiona desfăşurarea iconografică pentru cei 100 mp pictură din nou. [Ibidem, dos. 11/1966, f. 53.] Acesta a fost refăcut şi în şedinţa din 31 octombrie 1966, Comisiunea de pictură bisericească l-a definitivat în valoare de 27.800 lei, lucrările ce urmau a fi efectuate constând în: pictură în ulei, pictarea perdelei tradiţionale în altar, ornamentarea a patru stâlpi cilindrici, curăţirea picturii, vernisare, scrierea a 2 pisanii, curăţirea, restaurarea, vernisarea şi poleirea icoanelor tâmplei, poleirea aureolelor (34 mari şi 16 mici) la diferiţi sfinţi, vopsitoria mobilierului. [Ibidem, f. 144.] A fost aprobat de Arhiepiscopia Bucureştilor, la 9 august 1967, lucrările urmând să fie executate de Florica Budiş din Bucureşti, care a câştigat licitaţia organizată în 4 iunie 1967, la preţul de 26.300 lei. [Ibidem, dos. 12/1967, f. 52,82.]

Urmare solicitării consiliului parohial, transmisă Arhiepiscopiei Bucureştilor, prin care se cerea un ajutor bănesc pentru terminarea lucrărilor de pictură, parohia fiind în imposibilitate de a acoperi toate cheltuielile, deoarece mai executase şi alte lucrări, printre care un gard de prefabricate, impus de necesitatea de înfrumuseţare a comunei, la 22 decembrie 1967, după terminarea lucrărilor (la 13 noiembrie 1967, se comunica că lucrările au fost terminate), Arhiepiscopia comunica că a aprobat un ajutor de 5.000 lei. [A.N. Călăraşi, fond Protoieria Călăraşi, dos. 14/1967, f. 119,196.]

Pictura a fost refăcută, în anii 1986-1987, de către pictorii Muraru Neculaevici şi Lecasatos Vartolomei Ana, precum şi în anii 2010-2011, suma necesară fiind suportată de primărie. [Almanah Bisericesc 2011, p. 336.]

ANEXE

Din datele transmise Arhiepiscopiei Bucureştilor, în anul 1957, aflăm că la biserica cu hramul Sf. Dumitru din parohia Vlad Ţepeş, în locul clopotniţei vechi, în anul 1948, s-a zidit o clopotniţă monumentală în valoare de 10.139,50 lei din contribuţia benevolă a enoriaşilor. [A.N. Călăraşi, fond Protoieria Călăraşi, dos. 12/1956-1957, f. 589.] Lucrările la clopotniţă au continuat şi în anii următori, recepţia acestora fiind aprobată de către Prea Fericitul Patriarh, la 18 decembrie 1963. [Ibidem, dos. 9/1962-1963, f. 214-215.]

Biserica dispune de două clopote. Pe lângă cel amintit de preotul N. Sacerdoţeanu, procurat imediat după primul război mondial, în anul 1947, Dobriţa C. Neagu, mama preotului Vasile Neagu, împreună cu preoteasa Maria I. Danciu, au procurat un clopot mare, în greutate de 730 kg.

Cimitirul se află în partea de sud-est a satului. În el au fost îngropaţi primii morţi, în octombrie 1904, până atunci cei decedaţi fiind înmormântaţi în cimitirul din satul Mihai Viteazu.

PREOȚII. Preotul Atanase Georgescu (1 aprilie 1906-16 aprilie 1916); Preotul Nicolae sacerdoțeanu (1916-15 decembrie 1944); Preotul Vasile Costache (27 decembrie 1944-1996), alături de acest părinte îl găsim ca slujitor pe Ilie Danciu; Preotul ajutător Ștefan Geavlete. În prezent la această parohie slujește preotul Neagu Gabriel din anul 1996.