Prezentare

ISTORICUL COMUNITĂȚII. Localitatea Vasilaţi este situată în partea de vest a judeţului Călăraşi, la o distanţă de 29 km de Bucureşti, 32 de km de Olteniţa şi 8 km de oraşul Budeşti, care este şi cea mai apropiată localitate urbană. Biserica este aşezată în partea de vest a satului pe strada Matului, fiind mărginită la nord de strada Gării şi lunca râului Dâmboviţa la vest.


Satul este pentru prima dată amintit în documente în anul 1636[Documenta Romania Historica, veacul XVII, B. Ţara Românească, Editura Academiei, Bucureşti, 1985, vol. XXV, p. 222, documentul nr. 207.].

ISTORICUL PAROHIEI

Biserica satului, construită din lemn, cu hramul Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, este atestată în secolul al XVIII-lea[Bauer, op. cit., p. 152. Autorul menţionează existenţa bisericii şi casei boiereşti în secolul al XVIII-lea.]. Într-un document din anul 1810 se menţionează că satul are 73 case şi 406 locuitori, români şi robii ţigani ai vornicului Ioan Comăneanu. Biserica veche din lemn fusese construită de vornicul Ioan Comăneanul pe moşia dumnealui, iar la biserică slujeau doi preoţi: preotul Filip sin Marin Cicârlan de 40 ani, cu citire de mijloc, preoţit de Preasfinţia Sa, Mitropolitul Dositeu, în anul 1804, pe numele satului Vasilaţi; preotul Stancu sin Dragne Moraru de 42 ani, cu citire de mijloc, globit, beţiv, preoţit de Preasfinţia Sa, Mitropolitul Dositeu, în anul 1799, pe numele satului Cucuieţi, plasa Sabarului, iar, în anul 1800, s-a mutat în satul Vasilaţi la chemarea sătenilor cu ştirea protopopului plăşii[N. Popescu, Catagrafia, p. 79-80; C. Alessandrescu, op. cit., p. 381; Anuar 1909, p. 86.]. Biserica a fost reparată în anul 1870 de familia arendaşului Lazăr Şabechi.

ISTORICUL BISERICII

Biserica este reclădită din zid în anul 1908[V. Brătulescu şi Remus Ilie, op. cit., Indice.].


În anul 1909, preot paroh era Negulescu Marin, născut la 26 octombrie 1864, numit în anul 1893, adus de la Zăvoiul Orbului (județul Dâmboviţa). Parohia avea 155 de familii şi 814 suflete[Anuar 1909, p. 86.]. Anuar, p. 86.


În anul 1930, preot paroh era Constantin Prunescu, iar satul avea 640 de familii şi 3750 de suflete[Calendar, p. 128.].


În anul 1949, biserica este electrificată, iar în 1957 i se fac reparaţii la tencuielile interioare şi exterioare şi este pictată din nou, pictor executant fiind Constantin Năchescu din Bucureşti.


În anul 1960, s-a înlocuit Sfânta Masă, care era din lemn, cu una cu picior din cărămidă şi faţa din lespede de piatră mozaicată, biserica fiind sfinţită din nou, de Preasfinţitul Teoctist Botoşăneanul şi preotul Alexandru Ionescu, paroh fiind preotul Dumitru Barbu. În anul 1971, bisericii i se face o nouă reparaţie, generală, sub îngrijirea preotului Mihai Enache. În urma cutremurului din 1977 biserica este avariată, destul de mult, iar între anii 1980-1984 se fac reparaţii de consolidare, tencuieli interioare şi exterioare, pictându-se în frescă, renunţându-se la cafasul din lemn. Tot în această perioadă se înlocuieşte catapeteasma din zid, cu una sculptată manual în lemn de stejar şi brad.


În 2007 se înlocuieşte acoperişul bisericii, prin strădania preotului Marinică Nan, fiu al satului.

ARHITECTURA

Lăcaşul de cult este construit din cărămidă, are formă de navă şi o singură turlă aşezată pe pronaos. Naosul vine în prelungirea pronaosului, unde se află câte patru ferestre pe fiecare latură, care dau o oarecare luminozitate bisericii în partea dinspre catapeteasmă, iar altarul vine în prelungirea naosului, fiind despărţit de o catapeteasmă sculptată în lemn cu icoane care au pe fond foiţă de aur.


Sfântul lăcaş are o lungimea de 25 metri, lăţimea de 7 metri, iar înălţimea la turlă este de 15 metri.


PICTURA BISERICII. Singura mențiune cu privire la execuția picturii în frescă, în stilul neobizantin, este prezentă în PISANIE. „Acest sfânt lăcaş a fost pictat în anii, 1981-1983, de pictorii Enache I. Ioan şi Popa N. Nicolae, prin stăruinţa pc preot Crâşmaru Toader, a consiliului parohial şi a enoriaşilor”.

ANEXE

Clopotul bisericii are o greutate de 150 kilograme şi se află într-o clopotniţă construită pe două nivele.


În anul 1918, în curtea bisericii s-a ridicat un monument în memoria eroilor, în formă de cruce, pe care sunt inscripţionate numele celor ce s-au jertfit în Primul Război Mondial, la care s-au adăugat şi numele celor căzuţi la datorie în al Doilea Război Mondial.În anul 1971 se construieşte în curtea bisericii şi casa parohială. În anul 2005 se execută reparaţii generale la casa parohială şi se toarnă un soclu nou la biserică.


PREOȚII slujitori, de la înființare până în prezent, în ordine cronologică: Preot Stancu sin Dragne Moraru (1800), Preot Filip sin Marin Ciocârlan (1804), Preot Negulescu Marin (1893-1925), Preot Constantin Prunescu (1925-1939), Preot Alexandru Vlădescu(1939-1959), Preot Dumitru Barbu(1959-1974), Preot Mihai Enache (1974-1980), Preot Toader Crâșmaru (1980-1988). În prezent, slujește pc preot Marinică Nan.