Prezentare

ISTORICUL COMUNITĂȚII. Biserica parohială este aşezată în centrul satului Valea Roşie, comuna Mitreni, la nord de Şcoala Generală nr. 2 - Valea Roşie, mărginită în partea de vest de strada Fagului.


Valea Roşie este un sat nou, cu oameni gospodari şi vrednici, cu străzi largi şi drepte şi casele aliniate. Satul coincide cu întinderea Parohiei Valea Roşie. Acest sat a luat fiinţă în urma împroprietăririi din 1892 şi este format din venetici care au fost împroprietăriţi, proveniţi din mai toate comunele învecinate.

ISTORICUL PAROHIEI

Până la construirea bisericii, sătenii participau la serviciile divine la biserica satului Mitreni, care se află în partea vestică a satului Valea Roşie, peste linia ferată Bucureşti - Olteniţa.


Cu trecerea anilor, numărul creștinilor a crescut şi s-a simţit nevoia unei biserici în satul lor. De aceea, au făcut clacă la moşierul care stăpânea aceste locuri, pentru a cumpăra locul actual al bisericii, în apropierea şcolii satului.


Nu se cunoaşte numele moşierului de la care s-a cumpărat locul de biserică, dar se presupune că acesta ar fi Gheorghe Calomfirescu, al cărui nume apare în textul primei PISANII: „Acest sf. lăcaş s’a terminat în 1915 mai cu ajutorul locuitorilor din Valea Roşie prin stăruinţa următorilor: Gh. Calomfirescu, Gh. M. Pârciu, I. Ilie Buciumeneanu, Soare Ion, Stancu Iacob, I. Coconeanu, M. Velicu, I. Calea, D. Pârvu, R. Cheţu, M. Ţicu, Dobre Ilie, Gh. Catargiu”.

ISTORICUL BISERICII

Biserica parohială a început să fie construită prin anul 1909, când s-au săpat temeliile şi s-au cumpărat materialele de construcţie, de către un arhitect - Tănase Marcof, cu ajutoarele lui Stetcof şi Manole, mâna de lucru făcând-o sătenii. Biserica este construită din cărămidă, aşezată pe fundaţie din piatră de râu ecarisată, adusă cu care cu boi din valea Ialomiţei şi acoperită iniţial cu tablă plumbuită.


În 1915, luna mai, lucrările au fost terminate, biserica fiind tencuită şi pictată; apoi a fost sfinţită în Duminica Rusaliilor cu hramul Sf. Mare Mucenic Gheorghe. De la data sfinţirii, biserica a fost dată ca filie în grija Parohiei Mitreni, până în anul 1928, când a fost ridicată la statutul de parohie de sine stătătoare şi încadrată cu personal deservent.


În anul 1930 preot paroh era Alexandru Stoicescu, iar satul avea 440 familii şi 3750 locuitori[Calendar, p. 129.].


În 1998 începe repararea exterioară a clădirii bisericii, care se încheie la 13 octombrie 2002 cu resfinţirea făcută de Preasfinţitul Damaschin Coravu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, alături de un sobor de preoţi. În anul 2003, se reface gardul curţii parohiale din ulucă metalică şi fundaţie de beton armat. În anul 2010, s-a realizat extinderea cu încă un hectar a cimitirului parohial, care a fost împrejmuit cu gard de plasă decorativă.

ARHITECTURA

Sfântul lăcaş are planul în formă de cruce cu trei turle, din care două sunt ridicate pe pronaos şi una în mijloc pe naos. În loc de tindă, biserica are două încăperi speciale pentru lumânări.


Biserica are formă de cruce, zidită din cărămidă cu trei turle octogonale cu baza pătrată din zid şi învelite cu tablă zincată. Are lungimea de 24 metri, lăţimea de 14,5 metri şi înălţimea de 15 metri. Două turle mai sunt aşezate pe pronaos, iar cea mare este aşezată deasupra naosului sprijinită pe patru stâlpi ce formează patru arce de cerc. Atât altarul, cât şi absidele, au formă semicirculară la interior şi poligonale la exterior. Pronaosul are formă dreptunghiulară şi este acoperit de o calotă semicilindrică.


PICTURA a fost refăcută parţial după cutremurul din 1940. După cutremurul din 1977 s-a consolidat biserica, s-au refăcut turlele, s-a înlocuit învelitoarea din tablă plumbuită cu una din tablă zincată, s-a înălţat actuala casă parohială, cu etaj, din cărămidă şi învelită cu tablă. În anul 1981 s-a terminat repictarea bisericii, începută în anul 1978, cu pictorul Nicolae Samoilă, aşa cum mărturie stă pisania a doua: „Acest sfânt locaş s-a zidit din temelie în anul 1915 de obştea satului. În anul 1975 s-au făcut reparaţii capitale, înlocuindu-se întreg acoperişul şi turlele, turnându-se centuri şi grinzi din beton armat, prin cheltuiala binecredincioşilor creştini şi stăruinţa vrednicului preot paroh Nicolae I. Bălăşescu. În anul 1977 s-a construit cu fundaţie şi planşee din beton armat şi alăturata casă parohială.


În anul mântuirii 1981, sub arhipăstoria Prea Fericitului Părinte Patriarh Justin Moisescu, protoiereu Chiriţă Savu şi sub sârguinţa aceluiaşi preot paroh, s-a repictat această dumnezeiască biserică spre slava lui Dumnezeu, de către pictorul Nicolae Samoilă, din dragostea şi jertfa binevoitorilor creştini din această parohie şi cu sprijinul următorilor consilieri: Nicolae Piţu (cântareţ), Radu Bârnea, Grigore Tudor, Marin Florea, Gheorghe Mihai, Ion Ţane, Marin Dragnea, Gheorghe Cristea, Tănase Ţicu, Ilie R. Ilie”.

ANEXE

Clopotniţa se află la intrarea în curtea bisericii, construită pe picioare de ţeavă metalică groasă, cu acoperiş de tablă şi dotată cu două clopote mari.


PREOȚII slujitori, de la înființare până în prezent, în ordine cronologică: Preot Petre Popescu (1923-1928), Preot Alexandru (1930), Preot Alexandru Stoicescu (1929-1973), Preot Nicolae Bălășescu (1973-1995). În prezent, slujește pc preot Marian Enache.