BISERICA SFÂNTUL MARE MUCENIC DIMITRIE – VÂLCELELE
Hram: Sfântul Mare Mucenic Dimitrie
Adresa: Str. Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, satul Vâlcelele, comuna Vâlcelele, judeţul Călăraşi
Preot Paroh: Ioan IONCE
ISTORICUL COMUNITĂȚII. Denumirea sub care apare satul Vâlcelele, pentru prima oară, în documente, este Crucea Giurca. Referitor la aceasta, învăţătorul Iosif Mihalache scria: „Primul care s-a aşezat în aceste părţi a fost un oarecare Giurcă… A ridicat acolo un han la care poposeau drumeţii care veneau de la Călăraşi la Urziceni şi invers. Cu timpul, tot mai mulţi târlaşi s-au stabilit în jurul hanului lui moş Giurcă, formând o mică aşezare. Moş Giurcă a ridicat şi o cruce. De acum, mica localitate este cunoscută sub numele de Crucea lui Moş Giurcă…” [Iosif Mihalache, Legende, obiceiuri, lucrare aflată în manuscris la A.N. Călăraşi.].
Actualmente, satul Crucea – Giurcase află în componenţa comunei Mihai Viteazul. Din anul 1908 devine comună separată, având în componenţă şi satul Floroaica, această situaţie, cu excepţia unor scurte perioade în care satul Floroaica a fost comună separată, menţinându-se până astăzi. De la 1 ianuarie 1965, în baza decretului Consiliului de Stat nr. 799/1964, satul îşi schimbă denumirea, din Crucea în Vâlcelele.
ISTORICUL PAROHIEI. Parohia de la Crucea a luat fiinţă în anul 1914, când s-a terminat construcţia bisericii. Până la acea dată sătenii mergeau la biserica din satul în care îşi avea sediul comuna, Mihai Viteazul. La 8 aprilie 1965, Arhiepiscopia Bucureştilor comunica Protoieriei raionului Călăraşi că, la propunerea Consiliului Eparhial din şedinţa de la 30 martie 1965, Preafericitul Părinte Patriarh Justinian a aprobat denumirile propuse de parohiile din Protoieria Călăraşi în conformitate cu noile denumiri ale satelor şi comunelor stabilite prin decretul nr. 799/1964, parohia Crucea urmând să se numească parohia Vâlcelele [A.N. Călăraşi, fond Protoieria Călăraşi, dos. 6/1965, f. 25.].
ISTORICUL BISERICII. Construcţia bisericii cu hramul Sf. Dumitru a început în anul 1908 şi s-a isprăvit în 1914, an în care a avut loc şi sfinţirea. Zbaterile în favoarea construcției sunt prinse într-un proces verbal din 27 martie 1914. [A.N. Călăraşi, fond Primăria comunei Crucea, dos. 1/1914, f. 12.]
Există şi o placă de marmură, amplasată mai târziu, cu următorul text: „Această sfântă biserică s-a ridicat de către Gogu Frunzeanu şi soţia sa Clementina în memoria fratelui său Tache şi cumnat împreună cu obştea locuitorilor din această comună întru cinstea şi pomenirea Marelui Mucenic Dimitrie subt domnia m. S. Regelui Carol I şi arhipăstoria I. P. S. S. Conon, Primat al României 1914”.
La intrare, în dreapta, se află portretele ctitorilor şi o placă cu inscripţia: ”Aici se odihneşte osemintele ctitorilor acestei sfinte biserici, Elena Frunzeanu – născută Filitis – cu fiii Gogu, Tache şi cumnata Catinca Dumitrescu”.
De asemenea, o parte a istoriei bisericii se găsește în textul PISANIEI, situată la intrarea în biserică şi al cărui conţinut îl reproducem în continuare:”Această sfântă biserica cu hramul sf. M. Dimitrie s-a târnosit cu ajutorul lui dumnezeu în anul 1914. În anii 1944-1945 cu ajutorul binecredincioşilor parohieni s-au realizat următoarele: refacerea picturii de către pict. Niţă Angelescu. Trotuarul împrejurul bisericii: monumentul eroilor şi fântâna din faţa Sf. Biserici, paroh fiind preot Ion N. Sporea – În anul 1963 s-au început lucrările casei parohiale de către preot paroh Jean Sima şi s-a terminat în 1970. Tot cu ajutorul enoriaşilor s-a curăţat şi restaurat pictura de pict. Victor Gergescu, paroh fiind pr. Paulin M. Alecu – ajut. de Cons. Parohial. După aceşti ani, preot Barz Eugen a întreţinut biserica şi casa parohială, apoi Voicu Andrei.În anul 1998 s-a renovat clopotniţa – în anul 1999-2000, prin strădania şi străduinţa pr. Ioan Ionce, recent instalat, s-a renovat casa parohială interior şi exterior şi s-au refăcut anexele gospodăreşti. În anul 2000 de la Naşterea Domnului s-a vopsit tabla de pe Sf. Biserică, s-a aplicat un strat nou de praf de marmură şi pictura exterioară. Anul 2000-2001 s-au executat lucrări de repictare şi vernisare a picturii prin contribuţia enoriaşilor, pr. paroh fiind Ioan Ionce, protoiereu de Călăraşi, Stroe Nicolae, dascăl Ivan Nicolae cu soţia Marioara, ajutat de primarul comunei Iliuţă Vasile şi al Consiliului Parohial.Binecuvântează, Doamne, pe cei ce iubesc podoaba casei tale!
Resfinţită la 11 noiembrie 2001 de P.S. Dr. Damaschin Coravu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi”.
ARHITECTURA. Sfântul lăcaş, în formă de cruce, cu turlă octogonală pe naos, cu lungimea de 25 m, lăţimea de 8 m şi 16 m la strane, este construit din cărămidă, pe temelie de piatră, acoperit cu tablă de alamă. Are trei turle, două în faţă şi una în spate, pe care sunt montate trei cruci mari din inox. Uşile de la intrare din lemn de stejar masiv, stranele şi scaunele sunt sculptate în Maramureş.
PICTURA. Pictura bisericii, în suprafaţă de 925 m.p., a fost realizată în tehnica uleiului, în stil realist, fiind executată pentru prima dată în anul 1914 şi refăcută în anul 1945 de către pictorul Niţă Angelescu. Pentru că pictura se degradase destul de mult, în anul 1971 a fost întocmit de către pictorul bisericesc autorizat Eugen Profeta din Bucureşti, devizul şi caietul de sarcini privind lucrările de recondiţionare a picturii, în valoare de 52.766 lei, aprobat de Arhiepiscopia Bucureştilor. [A.N. Călăraşi, fond Primăria comunei Crucea, dos. 2/1971, f. 51; dos. 29/1952, f. 3.]Lucrările de refacere a picturii au fost executate de pictorul Georgescu Victor, la 9 noiembrie 1973, preotul paroh înştiinţând Protoieria Călăraşi că au fost terminate lucrările de pictură.În anii 2000-2001 au fost executate lucrări de repictare a bisericii şi vernisare a picturii de către pictorul Cristea Nicolae.
ANEXE. Clopotniţa bisericii, detaşată de biserică, este construită din zid şi învelită cu tablă, în anul 1917, de către enoriaşul Grigore Antoniu. [A.N. Călăraşi, fond Protoieria Călăraşi, dos. 3/1965, f. 49.] Casa parohială a fost construită între anii 1963-1970 cu cheltuiala parohiei şi un ajutor de 5.000 lei, primit de la Arhiepiscopia Bucureştilor.
PREOTI.Primul preot paroh al bisericii cu hramul Sf. Dumitru din Parohia Vâlcelele a fost preotul Mihail Brăcăcescu. De la 1 iunie 1920 este numit preot Ioan Sporea.[ 10 ani de autonomie bisericească, p. 59; A. N. Călăraşi, fond Protoieria Călăraşi, dos. 12/1956-1957, ff. 573-574.]În 1940, era numit Aristide Stănescu. I-a urmat, în 1948, Florin T. Stoian [A. N. Călăraşi, fond Protoieria Călăraşi, dos. 1/1948, ff. 168, 172, 174; dos. 12/1956-1957, ff. 573-574.]. În perioada 1 ianuarie-20 octombrie 1953 a funcţionat ca suplinitor, la Parohia Crucea, preotul Ion Corlăţeanu. Din 1957, oficiul parohial a fost condus cu delegaţie, de către preotul Ioan Gh. Nicolae de la biserica Sf. Arhangheli din Parohia Floroaica. [A. N. Călăraşi, fond Protoieria Călăraşi, dos. 13/1956-1957, ff. 58-59.] De la 2 iulie 1961, a fost numit preotul Jean D. Sima, fiu al satului. Au urmat preoţii Alecu Paulin, Barz Vasile Eugen, Voicu Andrei şi Ioan Ionce, ultimul slujind şi în prezent.
ACTIVITĂŢI. Ocazional, Parohia Vâlcelele organizează pelerinaje la mănăstirile din țară și are un grup de cateheză, format odată cu implementarea Proiectului Patriarhiei Române și Organizației Word Vision – Romania Hristos împărtășit copiilor.
În anul 2014, în 2 noiembrie, a fost lansată Monografia Parohiei Vâlcelele, la acest eveniment fiind prezent și Preasfințitul Vincențiu, Episcopul Sloboziei și Călărașilor, care a slujit aici Sfânta Liturghie arhierească.
TEXT: Nicolae Ţiripan
