Prezentare

ISTORICUL COMUNITĂȚII

Într-un document din anul 1597 este amintit satul Săruleştii de Sus, iar în Catagrafia din anul 1810, sunt înscrise două sate Săruleştii noi şi Săruleştii vechi, ambele având biserici cu hramuri diferite.[ Neculae M. Popescu, op. cit., p. 59-61.]

Satul Săruleştii Noi avea 46 de case în care locuiau 223 de rumâni. Biserica din lemn tare avea hramul Adormirea Precistii, făcută de săteni pe moşia dumnealui Brâncoveanului, la care slujeau: Popa Petre sin Nicolae Bârzan, preoţit de preasfinţia sa mitropolitul Dositeu, la 11 februarie 1805, pe seama acestui sat şi Popa Dumitru sin Dumitrache, preoţit de acelaşi mitropolit, la 10 iunie 1802, pe seama satului Herăşti, iar la 19 martie 1807, la cererea sătenilor şi prin ştirea protopopului plăşii s-a mutat la acest sat. În nota autorului se menţionează că pentru satul Săruleşti, Stavarache grămăticul, feciorul popii Gheorghe, a fost hirotonit diacon în 21 octombrie 1788, de Grigorie al Stavropolei «la Arhimandrit», iar în anul 1791, mai 20, a fost hirotonit Preot de Daniil al Zihnei la Sf. Ioan-Nou.

ISTORICUL PAROHIEI

Satul Săruleştii Vechi avea 26 case cu 124 de rumâni. Biserica de lemn veche cu hramul ierarhului Nicolae făcută de dumnealui Nicolae Brâncovean pă moşiia dumnealui. La această biserică slujeau: Popa Pavel sin diacon Ianache, preoţit de mitropolitul Dositeiu, la 2 martie 1800, pă numele acestui sat, are şi cartea duhovniciei de la mitropolitul Dositeu la leat 1804, iar la leat 1809 s-a orânduit blagocin peste 24 biserici, ce este purtător de grijă la toate slujbele bisericeşti şi la alte purtător de grijă; Popa Paraschiv sin Ioan Drăgan, preoţit de acelaşi mitropolit la 22 august 1804, pe numele acestui sat; Diacon Ianache sin Popa Gheorghe, preoţit de mitropolitul Cozma, la 9 aprilie 1788, pe numele acestui sat.

Se pare că la fel ca şi în alte situaţii, cele două sate s-au contopit formând un singur sat, deoarece la data publicării Catagrafiei (anul 1914), autorul scrie că oficialitatea recunoaşte numai satul Săruleşti, iar în Anuarul din 1909 scrie că Parohia Săruleşti are biserica parohială cu hramul Adormirea Maicii Domnului, hramul bisericii de lemn de la Săruleştii Noi, biserica fiind de zid, construită la 1863-1867 şi reparată la 1897.[Anuar 1909, p. 83.]

ISTORICUL BISERICII

Biserica parohială, construită la 1863-1867, este aşezată în centrul satului Săruleşti, la nord de râul Mostiştea, pe malul lacului.

Datele de mai sus se regăsesc şi în textul PISANIEI: „Această sântă biserică cu hramul Adormirea Maicii Domnului a fost zidită între anii 1850-1857. Pictura a fost executată pe bolţi de pictorul Petrescu iar completată şi restaurată în anul 1950 de pictorul Niţescu Marin fiind preot paroh Ioan R. Popescu.

În anul 1980 enoriaşii acestei parohii prin contribuţiile lor băneşti au hotărât să restaureze pictura executând-o pictoriţa Elena Vasilescu având ca preot paroh Monoranu Ştefan cu prezbitera Maria. Azi 29.XI.1980”.

În anul 2008, s-a schimbat tabla de la biserică şi casa parohială, cheltuielile în sumă de 54.000 lei fiind acoperite din fonduri proprii.

ARHITECTURA

Biserica are formă treflată, cu o lungime de 20 de metri şi o lăţime de 13,80 m. Înălţimea totală este de 15 m din care 8 m clădire până în vârful acoperişului şi 7 m turla din lemn. Mai are două contrafixe laterale la partea din faţă a clădirii. Are un pridvor fără ferestre cu dimensiunile de 1.50 m lungime si 1,50 m lăţime.

Pronaosul are două ferestre laterale şi două ferestre spre faţa bisericii, un cafas din lemn pentru cor deasupra căruia se ridică turla, o boltă din şipcă acoperită cu mortar și pictură.

Naosul are patru arce din cărămidă, două abside laterale pentru strane boltite din cărămidă, ferestre laterale, bolta din şipcă, acoperită cu mortar şi pictură. Pereţii laterali nu au pictură, ci sunt aplicate icoane mari pe lemn de stejar datând din 1893 pictate de pictorul Petrescu în stil neobizantin de o frumuseţe deosebită.

Altarul este semicircular cu o boltă din cărămidă cu o fereastra mică la proscomidiar şi o fereastră mare la răsărit, având pictură sus, iar pe pereţi icoane mari ca în restul bisericii.

PICTURA

Sfântul locaș de cult nu a fost pictat de la început, ci s-a slujit un timp în biserica nepictată, până când s-au strâns fonduri băneşti şi s-au făcut treptat unele icoane tip tablou de aproximativ trei metri înălţime. Numai plafonul s-a pictat pe zid de către pictorul Petrescu.

Pictura a fost refăcută în anul 1980 de pictoriţa Elena Vasilescu, fiind deosebit de frumoasă atât pe bolţi, cât şi icoanele laterale de dimensiuni mari datând din 1983.

Catapeteasma s-a făcut din lemn de stejar cu împletituri în relief de către un sculptor pe nume Babi (cel care a executat mobilierul la biserica Domniţa Bălaşa din Bucureşti) în anul 1893. Biserica a folosit catapeteasma (identică cu cea actuală) vechii biserici din lemn care a existat înaintea de a se construi biserica existentă.

PREOȚII

Preot Monoranu Ștefan (1977 – 1980), preot Urdă Vasile (1980-1987), preot Stroe (1987 - 1995), preot Stoica Dragoș (1995-1997), preot Dobre Iulian (1997- 1999)- suplinitor și preot Straton Georgian (1999- până în prezent).