Prezentare

ISTORICUL COMUNITĂȚII. Comuna Perişoru este situată în Câmpia Bărăganului, în apropiere de calea ferată Bucureşti-Constanţa, între staţiile CFR Perişoru şi Jegălia. A apărut pe harta judeţului după Primul Război Mondial, pe o moşie în care existase cătunul Cealâc. Locuitorii săi erau originari din judeţul Prahova, din satele Măneciu-Ungureni, Măneciu - Pământeni şi Ogredin; au întemeiat două sate, Perişoru şi I. G. Duca, ulterior contopite.

ISTORICUL PAROHIEI

În primii ani, de nevoile religioase ale locuitorilor din acest sat s-a îngrijit la început preotul din comuna Sudiţi, cea mai apropiată comună, care se găsea la distanţa de 15 km. Autorităţile superioare bisericeşti de la Constanţa, care vizitaseră în anul 1927 această nouă aşezare, au înţeles necesitatea unui preot permanent care urma să se îngrijească în acelaşi timp şi de nevoile religioase ale locuitorilor din alte două centre de colonişti: Ştefan cel Mare şi I. Lahovari, situate fiecare la distanţa de 7 km de Perişoru

În anul 1927 a fost trimis un preot călugăr pe nume Galaction Negulescu, din comuna Gheorghe Lazăr, Ialomiţa. În anul 1929 a fost hirotonit şi numit primul preot de mir, Dojan G. Nicolae. Acesta a reorganizat vechiul comitet bisericesc şi a început să strângă fonduri în vederea construirii unei noi biserici.

ISTORICUL BISERICII

În anul 1936 s-a pus piatra de temelie a monumentalei biserici de azi, cu o suprafaţa interioară de 200 mp. În anul 1937 s-a refăcut planul bisericii, de către arhitectul diplomat de la Paris, Pandele Şerbănescu, iar lucrările de construcţie au fost finalizate în anul 1944.

Biserica s-a sfinţit la data de 11 noiembrie 1944 de către Episcopul Chesarie al Constanţei.

Între anii 1994-1996, au avut loc reparaţii la turlele bisericii şi pereţii exteriori ai bisericii. S-a ridicat clopotniţa şi s-a mutat clopotul din turla bisericii. În anul 2004 s-au făcut scările bisericii din marmură şi s-a instalat centrala termică. În anul 2010 s-a vopsit tabla de pe turlele bisericii, s-au pus geamuri de termopan pe interior şi s-au executat alte lucrări de reparaţii şi înfrumuseţare la exterior.

PISANIA bisericii menţionează: „În numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, Treimea cea de-o fiinţă şi nedespărţită. Ziditu-s-a din temelie această sfânta biserică cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” între anii 1936-1944 şi s-a sfinţit în luna noiembrie 1944, Patriarh al României fiind I.P.S.S.D.D Nicodim Munteanu şi Episcop al Constanței P.S.S.D.D Chesarie Păunescu. S-a ridicat din iniţiativa şi prin stăruinţa preotului paroh Neculai G. Dojan, ajutat de un comitet format din domnii: D. Prahoveanu, C. Georgescu, Iosif Anghel, Gh. Neculae, Neculae Şandru, Hie Trincă, Andrei Păvălache, I. Diţă, I. Panait, N. Panait, Ilie Bărbieru, N. Bătrânca, D. Sfoica, Anghel A. David, I. Bocioaga, Gh. Muşat, I. N. Budileanu, I. Filipoiu, Gh. Zahiu, Gh. Preda, Anghel Dafma, I. D. Stroe, I. Gh. D. Ene, A. Voinea, I. Oprir, N. Păvălache, I. Mihai, A. Cojocaru, Şt. Coteş, Gh. M. Şerban, I. C. Ilie - din contribuţia enoriaşilor acestei parohii. Şi a marilor donatori: Virginia şi Teodor Tomescu, Paraschiva şi Mihail Berceanu şi Dan N. Secelaru”.

ARHITECTURA

Sfântul lăcaş are un plan trilobat, cu trei turle, două în faţă, pe pridvor şi una în spate, pe naos. Biserica este construită pe o fundaţie de 1,50 m adâncime şi 0,70 m grosime, cu centuri de beton armat atât la corpul bisericii, cât şi la bazele turlelor, care sunt construite din cărămida găurită. Toate plafoanele interioare, atât la corpul bisericii, cât şi la turle, sunt din cărămidă. Într-una din turlele mici s-a instalat clopotul bisericii, iar în cealaltă, la parter, este amenajată cancelaria parohiei.

Pardoseala întregii biserici este de mozaic. Biserica şi turlele sunt acoperite cu tablă galvanizată. Întreaga tâmplărie este confecţionată din lemn de stejar, ca şi cele 72 strane pentru credincioşi. Cele două strane arhiereşti sunt lucrate din lemn de nuc. Catapeteasma bisericii a fost lucrată după planul făcut de pictorul Constantin Vasilescu, sculptura fiind executată din lemn de tei şi aplicată pe schelet de brad.

PICTURA bisericii a fost executată de doi pictori, Constantin Vasilescu din Bucureşti (catapeteasma) şi Niţă Anghelescu din comuna Cuza Vodă (picturile murale). Între anii 1983-1984, pictura a fost curăţat şi restaurată de către pictorul Ristea Nicolae.

PREOȚI slujitori: Pr. Galaction Negulescu (1927-1929), Pr. Dojan G. Nicolae (1929-). În prezent, slujesc PC Pr. Bacheș Adrian din anul 1989 și PC Pr. Dima Ioan din anul 1996.

ACTIVITĂȚI

Parohia Perișoru I are un grup de cateheză alcătuit din 30 copii din clasele I-IV în programul Hristos împărtășit copiilor. Biblioteca este funcțională și bine aprovizionată cu cărți de religie și literatura diversificată. Organizează pelerinaje anuale cu credincioșii din parohie.