Prezentare

ISTORICUL COMUNITĂŢII

Manasia are o istorie de mai multe secole, pe o moşie stăpânită în secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea, de familiile domnitoare Cantacuzino, Ipsilanti şi Obrenovici. După anul 1835, principele sârb Efrem Obrenovici a mutat satul pe vatra actuală, unde a aşezat şi locuitorii din fostele sate Uluiţi şi Răcoreşti.

Biserica parohială este aşezată în centrul părţii vechi a localităţii Manasia, cuprinsă între calea ferată Urziceni-Slobozia şi râul Ialomiţa. Este singurul lăcaş de cult de pe teritoriul judeţului Ialomiţa, ctitorit de un principe străin. Biserica a fost ridicată între anii 1838-1842, de către principele Efrem Obrenovici, fratele cneazului sârb Miloș Obrenovici.

Construcţia bisericii a început în anul 1838 şi s-a încheiat în 1842, an în care s-a finalizat şi dărâmarea bisericii fostului sat Uluiţi, a cărui vatră s-a aflat la câţiva km spre sud, pe cursul vechi al râului Ialomiţa. Biserica a fost clădită, se pare şi cu o parte din cărămida fostului lăcaş de cult. De-a lungul vremii au fost făcute reparaţii importante, atât în interiorul, cât şi în exteriorul bisericii. În anii 1872şi 1911 au fost făcute reparaţii mari, cea din urmă la zidărie şi acoperiş. Conform pisaniei actuale, acoperişul a fost reparat în anii 1879 şi 1910. Primele reparaţii ample au fost făcute în vremea preotului paroh Mihail Marinescu, între anii 1938-1940. Fondurile, materialele şi lucrătorii au venit din partea Comisiei Monumentelor Istorice, a proprietarului Nicolae I. Hagienoff şi din partea comunităţii locale.

În martie 1942, au fost aduse de la Bucureşti strane noi.

Au mai fost realizate alte reparaţii în anii 1960 (spălarea picturii), 1967 (îndreptarea crucii de pe turla mică), 1968 (electrificarea bisericii), 1972 (înlocuirea tablei de pe acoperiş), 1977, 1982-1984 (repictarea bisericii). În ziua de 13 noiembrie 1988, a fost resfinţită pictura bisericii de către Arhiereul Roman Ialomiţeanul, Vicarul Arhi­episcopiei Bucureştilor. În anul 2003 au fost realizate alte reparaţii ample ale bisericii şi a fost pictată icoana hramului.

PISANIA originală, săpată în piatră, amplasată deasupra intrării, confirmă acest lucru: „În lauda Sf. Celei Deo fiinţă şi nedespărţitei Treimi, Tatăl, Fiul şi Sf. Duh, s-au ridicat această sf. biserică, cu hramul Sfintei Înălţări a Domnului Iisus Hristos, de către Efrem Teodorovici Obrenovici, pentru a lui cinstită pomenire...“

Din nefericire, partea finală a pisaniei a fost acoperită cu ciment, se pare la reparaţia din 1879. Un alt monument care dovedeşte că această biserică este ctitoria principelui sârb este mormântul acestuia, aflat în partea dreaptă din naosul bisericii, cu inscripția funerară glăsuind: „Aici repauzează rămăşiţele lui Efrem Obrenovici, cel mai tânăr frate al principelui şi Domnitorului Serbiei Miloş Obrenovici I, născut în sâmbăta Sf. Teodor 1790. Trecut din viaţă la 10 septembrie 1856. Căruia ridică acest monument soţia să Tomania, cu fiul său Miloş şi fiica sa Anca“.

În anul 1863, la 7 ani de la moartea sa, osemintele sale au fost scoase din mormântul aflat încă în incinta bisericii, şi mutate la Belgrad, capitala Serbiei.

Resfinţirea bisericii s-a făcut mai târziu, la data de 1 iulie 1944. În urma reparaţiilor făcute, deasupra uşii de la intrarea în biserică a fost scrisă o PISANIE, care menţionează: „Acest sfânt locaş cu hramul Înălțarea s-a zidit din temelie de către prinţul sârb Efrem Obrenovici cu soţia sa Tomania în anii 1838-1842. S-a mai reparat acoperişul în anii 1879-1910. S-a reparat în întregime în anii 1938-1940, cu osteneală strângerii fondurilor de la locuitorii comunei Manasia, precum şi de la alte comune, prin râvna, sârguinţă şi impulsul creştinesc de către dl. inspector general al C.A.M. Alexandru Popescu cu soţia sa Maria, din Bucureşti. S-a scos temelia veche şi s-a înlocuit cu cărămidă presată şi ciment. Cărămida donată de dl. N.I. Hagienoff. Conducerea lucrării tehnice a fost subt dl. arhitect Naumescu şi Giuseppi Marin şef de lucrare. Pictura s-a realizat de dl. Iosif Keber şi Stan Hermeneanu în timpul domniei M. Sale Regelui Carol al II-lea şi M. Sale Regelui Mihai I şi Episcop D. D. Gherontie al Constanței“.

ARHITECTURA

Sfântul lăcaş a fost ridicat de meşteri şi arhitecţi sârbi, ale căror nume nu s-au păstrat. Biserica are plan trilobat şi a fost ridicată pe o fundaţie solidă de piatră. Aspectul general arată influenţe arhitecturale sârbeşti.

Zidurile bisericii au grosimea de 1,1 m, lungimea este de 29 m, iar înălţimea, în dreptul turlei mari este de 20 m. Interiorul este structurat în pronaos, naos şi altar. De o parte şi de alta a pronaosului se află două turnuri, cu formă semicirculară şi înălţimea de 11 m. Pronaosul are dimensiunile de 8,1x4,8 m şi este despărţit de naos printr-un timpan de cărămidă în trei arce şi patru coloane.

Naosul are 16,3 m lăţime, 14,5 lungime şi două abside semicirculare. Catapeteasma este din cărămidă şi are 0,4 m grosime, 8,1 m lungime şi 4,5 m înălţime. Uşile împărăteşti, în formă de ogivă, au o înălţime de 1,4 m, iar cele două uşi diaconeşti au 0,7 m lăţime fiecare.

Altarul este prevăzut cu două ferestre şi o uşă de lemn pentru accesul exterior. Absida altarului are raza maximă de 5,3 m. Biserica este acoperită cu tablă şi împrejurul bisericii se găsesc trotuare de beton.

PICTURA

Din pictura veche nu se mai păstrează decât câteva tablouri (Sf. Ioan Zlataust, Sf. Grigorie Blogoslovul, Sf. Nicolae Velikii,Sf. Kiril şi Metodiu, Sf. Sava şi Nemania şi icoanele catapetesmei). Pictura actuală a fost realizată în anii 1981-1985. Pentru lucrările de pictură a fost organizată o licitaţie, fiind selectat pictorul Iosif Kebler, care a realizat o pictură nouă, în tehnica ulei, în stil neobizantin.

Cele patru icoane împărăteşti şi cele două icoane de pe uşile diaconeşti sunt inscripţionate în limba sârbă. Icoanele de pe catapeteasmă sunt pictate în stil realist.

În naos se păstrează sarcofagul principelui Efrem Obrenovici, realizat din marmură roşiatică şi având stema familiei domnitoare a Serbiei, precum şi inscripţii comemorative în limbile sârbă şi română.

PREOŢI slujitori, de la înfiinţare până în prezent, în ordine cronologică:

- Petre

- Matache Ivan

- Dobrescu Nicolae

- Păunescu Teodor

- Marinescu Mihail

- Ionescu Mihail

- Mizileanu Ilarion

- Dragotă Vasile

- Rădulescu Aurelian

- Olteanu Viorel

- Dragomir Theodoru

În prezent, slujesc pc preot paroh Stan Corneliu Ion și pc preot II Constantin Dragoș Viorel.

ACTIVITĂŢI. Parohia are grup de cateheză cu întâlniri săptămânale. Se organizează anual Festivalul Învierea lui Hristos în săptămâna Luminată. Periodic sunt organizate pelerinaje la mănăstirile din țară.