Despre BISERICA SFÂNTUL NICOLAE - HAGIEȘTI

 BISERICA SFÂNTUL NICOLAE - HAGIEȘTI
 Hram: Sfântul Nicolae Adresa: sat Hagieşti, comuna Sineşti, judeţul Ialomiţa Preot paroh suplinitor: Protopop Bogdan Ionuţ STANCU Preot coslujitor: Gabriel SURDU
 
 ISTORICUL COMUNITĂŢII. Satul Hagieşti se află pe malul drept al râului Mostiştea, într-un loc unde urmele de locuire coboară până în preistorie. Biserica cu hramul Sfântul Nicolae din satul Hagieşti se află situată pe drumul judeţean Lilieci-Fundulea, în mijlocul satului, împreună cu cimitirul.
Moşia Agieştilor sau Hagieştilor, apare atestată documentar începând cu anul 1624. O parte a moşiei aparţinea Mănăstirii Radu-Vodă, iar alta unor boieri, Coman şi Fiera. La sfârşitul sec. al XVII-lea, Hagieştii aparţineau lui Radu Dudescul, mare dregător al Ţării Româneşti în timpul domniilor lui Constantin Brâncoveanu şi Ştefan Cantacuzino. La sfârşitul sec. al XVIII-lea, moşia şi satul Hagieşti aparţineau domnitorului Mihail Şuţu, fiind moştenite la începutul sec. al XIX-lea de fiul acestuia, Grigore Şuţu. În a doua jumătate a sec. al XIX-lea, moşia Hagieşti a devenit proprietatea familiei Marghiloman, care a stăpânit-o până la exproprierea făcută de regimul comunist. ISTORICUL BISERICII. Biserica Sfântul Nicolae a fost ridicată din temelie în anul 1703, de către Radu Dudescul, atunci mare căpitan, înrudit cu familiile Cantacuzino şi Băleanu, ucis de turci în anul 1716, la începutul domniei lui Nicolae Mavrocordat. În jurul anului 1800, biserica a fost reparată de Grigore Mihail Şuţu, fiind menţionat în Catagrafia Ungrovlahiei (1810) drept ctitor al acesteia, pentru a-i da un statut domnesc. În biserică se păstrează mormântul lui Grigore Mihail Şuţu Voievod, acoperit de o lespede de marmură albă cu stema familiei Suţu şi inscripţie în limba greacă, după cum urmează: „Sub această piatră zace/ luminatul Grigore Mihail/ Şuţu Vv. bărbat iubitor/ de frumuseţe, iubitor/ de pace şi bun patriot/ săvârşit la 65 de ani/ în Pesta Ungară în 1836/ iulie şi transportat aici în/ 1846“. Pe lângă biserica Hagieşti exista una dintre primele şcoli săteşti din cuprinsul Ţării Româneşti. În anul 1884, Ioan şi Elena Marghiloman, părinții viitorului prim-ministru și lider conservator, Alexandru Marghiloman, au reparat lăcaşul şi l-au zugrăvit. În anul 1976 a avut loc o slujbă de resfinţire a bisericii de către Episcopul vicar Roman Ialomiţeanul, deoarece în anul 1971 biserica fusese afectată de incendiu, ambele turle ale bisericii fiind distruse în întregime. În anul 1996 au început oficial lucrări de restaurare capitală, prin grija Comisiei Monumentelor Istorice; aceste lucrări s-au limitat însă la decopertarea părţii de jos a zidurilor și au provocat daune, nefinalizarea lor grăbind infiltrarea umidităţii şi ruinarea însemnatului monument. Ca şi cum toate aceste calamităţi nu ar fi fost de ajuns, în anul 2000 o puternică furtună a smuls acoperişul bisericii. Lucrările la acoperiş au fost începute de preot-suplinitor Alin Partenie şi terminate de preot paroh Gabriel Surdu, în anul 2003. PISANIA cu litere chirilice este cea mai veche pisanie de biserică păstrată în județul Ialomița și menționează: „Cu voia şi cu ajutorul Sfintei Treimi/ şi întru mulţumirea şi cinstea Sfântului Nicolae al Mirii Lichii Vechi,/ această sfântă şi dumnezeiască/ biserică Radul Dudescul Vel. Căpitan za margine den temelie/ o au rădicat, o au făcut şi o au înfrumuseţat, întru pomenirea de veac/ a părinţilor, moşilor şi strămoşilor şi a tot nea/mu leat de la zidirea lumii 7211 şi de la Spăseniie 1703“. ARHITECTURA. Monument de arhitectură brâncovenească, unic în cuprinsul județului Ialomița de astăzi, biserica are un plan trilobat şi dispune de pridvor deschis, cu frumoase ancadramente la uşă şi la ferestre. Nu are turle, cele adăugate la un moment dat fiind dis­truse de incendiu. Coloanele pridvorului sunt circu­lare şi semicirculare, ultimele fiind semi-îngropate. Biserica are o lungime de 23,7 m şi o lăţime de 6,3 m. Zidurile sunt realizate din cărămidă de epocă; multă vreme rezistente; astăzi sunt afectate de umiditate şi decopertare. Pe ancadramentele uşilor şi ferestrelor sunt aplicate ornamente cu motive vegetale compuse în vrejuri. Pronaosul este des­părţit de naos prin două coloane circulare şi două semi-îngropate. Absidele naosului și altarului sunt semicirculare la exterior. , Din PICTURA originală din anul 1703, nu se mai păstrează decât scena Judecăţii de Apoi, care se află pe peretele de răsărit al pridvorului. Sfântul lăcaş a fost repictat în anul 1884, de către pictorul Dimitrie Teodorescu. Picturile acestuia încă se mai păstrează în naos şi în pronaos, pe peretele de deasupra uşii de la intrare, unde se află tablourile votive, înfăţişând pe Ioan Marghiloman şi pe soţia sa Elena. La exteriorul se remarcă șirul de ocnițe oarbe de sub streașină, precum și ferestrele înguste, care păstrează ancadramentele sculptate originale. Unică în cuprinsul județului, prin istoria, stilul arhitectural, elementele picturale și sculpturale pe care le păstrează, biserica din Hagiești necesită urgente și ample lucrări de restaurare, pentru care se depun eforturi, de către Episcopia Sloboziei și Călărașilor. În anul 2014, au fost obţinute fonduri europene pentru finalizarea reparaţiilor la acest sfânt locaş, prin intermediul GAL Ialomiţa. În imediata vecinătate nordică a bisericii, pe un promontoriu care domină valea Mostiștei, se află conacul familiei Marghiloman, cuprins în lucrări de restaurare la un moment dat și abandonat. PREOŢI slujitori, de la înfiinţare până în prezent, în ordine cronologică: - Husariu (1930) - Toma Vasile (până în 1978) - Memoranu Ștefan În prezent slujește PC preot Surdu Gabriel (din 2003).
TEXT: Prof. Dr. Ştefan Sava Grigorescu FOTO: Laurenţiu Tătulescu
0%
încărcat
Se încarcă
Identificat Control
Identificat Control
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...