Țăranul ialomițean la mijlocul secolului XX

În desele mele vizite canonice prin Ialomița- acest frumos județ al Bărăganului- fără să fac înadins un studiu, am descoperit admirabile însușiri ale populației de pe el. Să privim Bărăganul, mai întâi din punctul de vedere al vieții ialomițenilor- și apoi al vieții bisericești. În primul rând, ialomițeanul este foarte mândru de naționalitatea sa și, din această cauză, ce-a făcut, ce-a dres el, a rămas singur stăpân pe glia lui. Cu toate domeniile Obrenovicilor, ale lui Zapa, Zosâma, etc, puțin sunt cei rămași din neamul lor pe meleagurile Bărăganului. Două, trei nume- doar- ne dau a înțelege că, pe aici, au fost și străini. Am zis nume, căci firea lor s-a absorbit într-a noastră.

În locul hergheliilor de cai sălbatici, a cirezilor de vite cornute mari, a turmelor de oi, de odinioară, au răsărit pe Bărăganul ialomițean proprietăți agricole cu români neaoși ca Aurel Pană, Degerățeanu, Secelenii, Maltezenii, Manolescu, Gologanii de la Ciulnița, frații Fuerea, etc, așa încât, cu drept cuvânt Ialomița este grânarul României.

Țăranul ialomițean este harnic, mândru de originea sa, cumpănit, cuminte, sănătos, bun gospodar, supus stăpânirii fără cârtire și- foarte religios; o dovedește evlavia lui caracteristică, multele biserici, pe care le-a clădit și le clădește mereu, frecventarea sfintelor slujbe, respectarea și păstrarea credințelor și datinilor strămoșești, cultul morților, posturile, cinstirea bisericii și a clerului (Gherontie, Episcopul Constanței)

0%
încărcat
Se încarcă
Se încarcă
Se încarcă
Identificat Control
Identificat Control
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...