Prezentare

ISTORICUL COMUNITĂȚII. Satul Făurei, vatră rurală străveche, amplasată pe râul Mostiştea, este atestată documentar prin hrisovul de la 13 iulie 1585, hrisov prin care domnitorul Radu Mihnea întărea lui Stoica din Făurei ocină la Găojani.

ISTORICUL PAROHIEI

În anul 1810, cătunul Făurei[N. Stoicescu, op. cit., vol. I, p. 316, nota nr. 6. La Făurei era moşia Mănăstirii Cotroceni. Există o poruncă a Mitropoliei din 8 februarie 1806, pentru a se construi o biserică la Făurei.], împreună cu satul Nenciuleşti (Chirnogi) aveau 63 de case în care trăiau 340 de rumâni. Biserica veche de lemn, cu hramul Sfântului Mare Ierarh Nicolae, era clădită pe moşia vistiernicului Constantin Negru şi fusese arsă de turci.[Neculae M. Popescu, op. cit., p. 69-70.] La cele două sate slujeau: Popa Costandin sin popa Gheorghe; Popa Neagul sin Baico; Popa Istrate sin Staico 28 ani, preoţit de mitropolitul Dositeu, la 6 ianuarie 1810, pe numele satului Odaia prin pitacurile Cotrăcianului, ci fiindu că s-au întâmplat schimbarea mitropolitului Dositeu, nu i s-a dat carte de hirotonie la mână-i, ci tot acum la leatul 1810, octombrie 5, i s-au dat cartea preasfinţiei sale mitropolitul Ignatie pă numele satului Curăteştii, iar şederea lui este la Făurei; diacon Dobre sin Gheorghe.

Prima biserică din zid, biserica veche a satului, clădită între 1880 – 1883 a păstrat acelaşi hram[Anuar 1909, p. 61.]şi era deservită la 1909 de preotul paroh Gh. Rădulescu, adus aici de la Mănăstirea Pasărea, la 15 aprilie 1896.

În anul 1936, biserica era în stare bună, fiind deservită de Preotul Iosif Bălteanu. A fost reparată în anii 1962-1963, ocazie cu care a fost şi pictată în tehnica frescă de pictorul Stănescu Constantin din Bucureşti.[A. N. Călăraşi, fond Protoieria Călăraşi, dos. 4/1972, f. 45-45v.]

În anii şaptezeci ai secolului trecut, autorităţile comuniste, planificând mari lucrări de îmbunătăţiri funciare şi hidrologice, au decis strămutarea unei părţi din sat spre deal pentru amenajarea corespunzătoare a albiei râului şi a bazinelor piscicole aferente. Având în vedere aceste măsuri, dar şi faptul că Arhiepiscopia Bucureştilor, sesizată de Departamentul Cultelor, solicita situaţia Parohiei Făurei, la 10 noiembrie 1970, Protopopiatul Călăraşi se adresează Consiliului Popular al comunei Ulmu cerând să-i comunice situaţia în care se află satul Făurei, care alcătuieşte parohia Făurei, trimiţând şi o schiţă de plan din care să reiasă poziţia bisericii şi a cimitirului, precizându-se totodată, dacă aceste puncte cad în zona supusă inundaţiei.[Ibidem, dos. 17/1970, f. 81.] La 13 ianuarie 1971, Protopopiatul trimite Arhiepiscopiei memoriul enoriaşilor, procesele verbale ale Consiliului parohial şi Adunării parohiale, două schiţe cu curtea bisericii şi curtea cimitirului, prin care parohia îşi dă avizul de principiu, stabilind totodată şi condiţiile pentru strămutarea bisericii şi a celorlalte imobile ale parohiei: să se dea terenul în schimb în noua aşezare comunală; să nu se demoleze până nu se va construi o nouă biserică; beneficiarul să asigure reclădirea tuturor imobilelor, cu materialele şi cheltuiala sa.[Ibidem, dos. 11/1971, f. 12.]

ISTORICUL BISERICII

În această situaţie, va fi demarată acţiunea de construire a unei noi biserici pentru comunitate. Ajutoare materiale au provenit inclusiv de la Arhiepiscopia Bucureştilor, dar şi de la credincioşi originari din Făurei, stabiliţi în Voluntari şi Bucureşti. Lucrările de edificare au început în 1978. În anul următor a început deja şantierul de pictură, în tehnica fresco, încheiat în 1981, când s-a săvârşit şi târnosirea de către Preasfinţitul Părinte Roman Ialomiţeanul, după cum rezultă din textul PISANIEI: „Ziditu-s-a această sf. biserică cu hramul Adormirea Maicii Domnului din satul Făurei Com. Ulmu Jud. Călăraşi în anul mântuirii 1978 de către stat sub păstorirea P.F.P.P. Justinian şi s-a pictat prin sârguinţa şi cheltuiala enoriaşilor, de pictorul Constantin Cantea şi ajutoarea Viorica Cantea în anii 1979-1981 sub păstorirea P.F.P.P. Justin Moisescu, protopop Purcărea Ioan, pr. paroh Radu Dumitru şi cântăreţul Roşu Nicolae”.

În anii 2009-2010, biserica a suportat reparaţii constând în schimbarea acoperişului, suma de 13.500 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor, provenind de la sponsori.[Almanah Bisericesc 2010, p. 257; Almanah Bisericesc 2011, p. 337.]

ARHITECTURA

La exterior, biserica este edificată pe plan trilobat, cu abside dreptunghiulare, pe temelii din beton armat, zidurile sunt din cărămidă, acoperită cu tablă zincată. Faţada de vest e impozantă prin ritmul ascendent conferit de elevaţia generoasă a edificiului, marcată de trepte monumentale prin care se realizează accesul în pridvor. Acesta este deschis, are trei deschideri pe faţadă şi câte una laterală, susţinute de coloane din cărămidă, ce în partea superioară formează arcade semirotunde.

Decoraţia exterioară a bisericii este realizată din două sfori ale infinitului în trei viţe, între care se intercalează medalioane cu motive cruciforme în care se îmbină cercul şi pătratul, ca motive simbolice ale teologiei şi iconomiei.

Locașul de cult are lungimea de 15 m, lăţimea de 8 m, majorată până la 10 m în dreptul absidelor laterale.

În interior, pridvorul are formă dreptunghiulară, este deschis, cu trei deschideri în faţă şi una laterală, susţinute de coloane din cărămidă. Pronaosul de plan dreptunghiular se sprijină pe suporturile verticale ale zidurilor continuu, primeşte lumină prin două ferestre dispuse simetric la nord şi sud. Este despărţit de naos printr-o uşă de acces înlocuită cu draperia clasică. Aici se află şi accesul în cafas.

Naosul este larg, prevăzut cu semiboltă, având abside la nord şi sud, dreptunghiulare la interior şi la exterior, străpunse de câte o fereastră. Este prevăzut cu turlă circulară, străpunsă de 24 ferestre. Turla este boltită şi se sprijină pe patru pandantivi cu suprafaţă plată, iar acestea pe patru arce. Absidele laterale sunt acoperite cu câte o boltă semicilindrică. La vest, cafasul se întinde în lăţime de la sud la nord. Altarul este dreptunghiular, rectangular la interior şi exterior, semi-boltit, cu uşă la sud şi două ferestre, una axială şi una mai mică, spre nord. Este despărţit de naos prin catapeteasmă din zid, având trei registre de icoane.

PICTURA a fost realizată aşa cum glăsuieşte şi pisania în perioada 20 iulie 1979 – 7 iunie 1981, de pictorul Constantin Cantea, în tehnica frescă, pe baza devizului verificat şi definitivat de Comisia de pictură bisericească şi aprobat de Consiliul Eparhial, cu ordinul 7067/1978, la suma totală de 122.950 lei.

Licitaţia s-a ţinut în ziua de 26 aprilie 1979, pictorul amintit prezentând oferta cea mai avantajoasă, aprobată la suma de 94.050 lei, adică cu 28.900 lei mai puţin.[A. N. Călăraşi, fond Protoieria Călăraşi, dos. 9/1982, f. 21, 23, 31.]

PREOȚII. La această biserică au slujit: preotul Gheorghe Rădulescu (1896- 1931), preotul Gheorghe Bălteanu (1931- 1962), preotul Constantin Ștefănescu (1962- 1973), preotul Dumitru Radu (1973- 1986) și preotul Sorin Căldăroiu (1988- până în prezent).

ACTIVITĂȚI

Parohia Făurei are grup de cateheză în cadrul programelor Hristos împărtășit copiilor și Alege școala!.