Eveniment Istoric: Întronizarea PS Vincențiu

PRIMUL IERARH ÎNTRONIZAT ÎN CATEDRALA BĂRĂGANULUI
Preasfinţitul Vincenţiu a devenit Întâistătătorul Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor

La puţin timp după căderea regimului comunist, la 15 iulie 1992, fericitul întru adormire patriarh Teoctist a venit la Slobozia pentru a săvârşi slujba punerii pietrei de temelie pentru o biserică monumentală pe care – cum avea să mărturisească mai târziu – o gândise ca pe o viitoare catedrală episcopală. Înfiinţarea Eparhiei Sloboziei şi Călăraşilor în 1993 şi alegerea Preasfinţitului Nifon Mihăiţă ca episcop aici, în 1994, a însemnat pe lângă revigorarea vieţii bisericeşti, o atenţie deosebită acordată acestui monumental lăcaş bisericesc. În anul 2000, după o muncă susţinută, catedrala Înălţarea Domnului din Slobozia ajunsese la un stadiu avansat al lucrărilor, astfel că vrednicul de pomenire episcop Damaschin Coravu a făcut eforturi pentru păstrarea ritmului şi finalizarea construcţiei. La 25 martie 2004, sfinţirea istorică a catedralei încununa jertfa celor doi episcopi, a preoţilor şi credincioşilor din Ialomiţa şi Călăraşi.

Începerea lucrărilor de pictură, ce urmau să desăvârşească cel mai mare lăcaş bisericesc ridicat vreodată în Bărăgan, au început la scurtă vreme, în toamna anului 2004, şi ele sunt încă în desfăşurare, dar slujbele bisericeşti s-au putut oficia în toată această perioadă. De aceea, întronizarea Preasfinţitului Vincenţiu, care a avut loc în ziua de duminică, 28 iunie 2009, a devenit un eveniment emoţionant pentru istoria credinţei acestor locuri, care îl pune pe ierarhul nostru într-o lumină simbolică: prima Catedrală Episcopală ridicată vreodată în Bărăgan şi-a primit cel dintâi episcop ce a fost întronizat aici.

Alegerea Preasfinţitului Vincenţiu în scaunul de episcop al Sloboziei şi Călăraşilor

În ziua de 18 iunie a.c., un nou întâistătător era numit în fruntea Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor în urma voturilor acordate în şedinţa Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Alegerile au avut loc dimineaţa, începând cu ora 1030, completând locurile vacante ale celor două scaune episcopale de Slobozia şi Huşi, ale căror ierarhi trecuseră amândoi pe neaşteptate la Domnul. Prima numire trecută pe ordinea de zi a fost cea pentru eparhia noastră, astfel că, în dimineaţa zilei de 18 iunie a.c., postul de radio Trinitas şi agenţia de ştiri Basilica ale Patriarhiei Române, precum şi alte surse informative din massmedia, anunţau că Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor are un nou întâistătător, Preasfinţitul Vincenţiu Grifoni, fost episcop vicar patriarhal cu titulatura Ploieşteanul.

La scurtă vreme după aflarea veştii, câţiva membri ai Permanenţei Consiliului Eparhial şi protopopi ai Protoieriilor aflate în apropierea capitalei, au fost invitaţi în Palatul Patriarhal pentru a adresa primele felicitări noului lor ierarh. Preasfinţitul Vincenţiu a apărut din sala de şedinţă a Sfântului Sinod, binecuvântând pe cei prezenţi, care, la rândul lor, i-au urat ani mulţi de arhipăstorire, oferindu-i un frumos buchet de flori. Mulţumind pentru acest gest, Preasfinţitul Vincenţiu a rostit câteva cuvinte:

„Nădăjduiesc că şi la Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor voi putea duce tot cuvântul bun şi mai ales pace. Mi-a plăcut să cred că sunt un făcător de pace, căci Mântuitorul îi fericeşte pe făcătorii de pace. Mă duc ca un părinte, ca un frate pentru toţi slujitorii care sunt în această binecuvântată Eparhie şi cu speranţa ca împreună să putem arăta tuturor calea spre mântuire; să fim noi înşine făclii luminoase care să lumineze tuturor celor dintru întuneric”.

Apoi, Preasfinţia sa a făcut un gest simbolic, care a impresionat pe toţi cei care se deplasaseră să-i ureze bun venit noului lor ierarh: a rugat ca bogatul buchet de flori ce îi fusese dăruit să fie depus pe mormântul fericitului întru adormire patriarh Teoctist din Catedrala Patriarhală.

Legăturile adânci pe care fostul întâistătător al României le avusese cu credincioşii din Câmpia Bărăganului, care datau încă din perioada când era episcop vicar la Bucureşti, şi pe care apoi le-a întărit ca patriarh prin nişte decizii istorice, precum înfiinţarea Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor sau punerea pietrei de temelie şi sfinţirea catedralei episcopale, erau recunoscute şi omagiate acum de noul nostru ierarh, la rândul său vechi colaborator al vrednicului de pomenire patriarh Teoctist. De altfel, cinstirea memoriei înaintaşilor a fost o preocupare permanentă a întâistătătorului nostru: primul loc pe care l-a vizitat Preasfinţitul Vincenţiu când avea să sosească în Slobozia, după alegerea sa ca episcop al Sloboziei şi Călăraşilor, a fost catedrala episcopală, unde a rostit rugăciuni şi s-a recules la mormântul vrednicului de pomenire episcop Damaschin!

Sosirea oficială a noului ierarh

Sosirea oficială a noului ierarh, în mijlocul credincioşilor săi a avut loc sâmbătă, 27 iunie. Însoţit de Preafericitul patriarh Daniel, încă locţiitor, până a doua zi, de episcop al Sloboziei şi Călăraşilor, precum şi de Preasfinţitul Mihail, ierarhul Episcopiei Ortodoxe Române a Australiei şi Noii Zeelande, Preasfinţitul Vincenţiu a fost primit de reprezentanţi ai autorităţilor locale, în frunte cu domnul Alecsandru Ştiucă, prefectul judeţului Ialomiţa, dar şi de mulţi preoţi şi credincioşi din Slobozia, care doreau să-l vadă pe cel care le devenea arhipăstor.

Primirea în catedrala episcopală s-a făcut în acordurile imnului patriarhal. Preafericitul Daniel şi cei doi ierarhi au intrat în altar pentru a se închina, apoi au ieşit pe solee, unde au participat la săvârşirea unui Te Deum de mulţumire pentru binefacerile primite de la Dumnezeu, urmate de un Polihroniu. Preoţii şi credincioşii mulţumeau acum purtării de grijă a lui Dumnezeu pentru sosirea în mijlocul lor a noului ierarh, care avea să-şi dedice în continuare viaţa arhipăstoririi şi slujirii Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor.

După încheierea slujbei, Preafericitul Daniel a rostit câteva cuvinte în care a amintit hotărârea Sfântului Sinod, luată în urma voturilor ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române, ca Preasfinţitul Vincenţiu să devină episcop al Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor, eparhie pe care o scurtă perioadă de două luni o şi condusese ca locţiitor. Apoi a subliniat importanţa evenimentului ce urma să se petreacă a doua zi, când numeroşi ierarhi din ţară îşi anunţaseră participarea la ceremonia solemnă de întronizare.

A urmat deplasarea la Centrul Eparhial, unde Preafericitul patriarh Daniel şi cei doi ierarhi au fost întâmpinaţi de membrii Permanenţei Consiliului Eparhial şi de angajaţii Episcopiei. Noului ierarh i-a fost prezentat sediul reşedinţei episcopale în care aveau să-şi desfăşoare activitatea şi noii săi colaboratori, cărora Preafericitul patriarh le-a acordat binecuvântări şi le-a împărţit iconiţe.

În prezenţa patriarhului României şi a episcopului ales al Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor, avea să fie convocată o şedinţă a Permanenţei Consiliului Eparhial. Aici, Preafericitul patriarh Daniel a mulţumit pentru modul în care s-a desfăşurat activitatea administrativă şi bisericească în perioada locotenenţei sale, concretizată prin deplasările la Palatul Patriarhal şi şedinţele avute cu preacucernicii consilieri. De asemenea, a remarcat nu numai menţinerea în ordine a tuturor aspectelor organizatorice, ci şi continuarea tuturor proiectelor începute de vrednicul de pomenire Episcop Damaschin, exprimându-şi astfel aprecierile faţă de metodele de lucru adminstrative din Centrul Eparhial al Episcopiei noastre. În amintirea acestei colaborări, a oferit tuturor membrilor Permanenţei Consiliului Eparhial daruri care să le amintească de această perioadă din istoria Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor.

Programul înalţilor oaspeţi avea să continue, în cursul serii. Mai mulţi ierarhi sosiseră între timp la Centrul Eparhial de la Slobozia şi s-au îndreptat spre a se întâlni cu Preafericitul patriarh Daniel şi ceilalţi episcopi veniţi deja, la bisericuţa de lemn Bunavestire din parcul Muzeului Naţional al Agriculturii. Aici înalţii ierarhi au fost primiţi cu pâine si sare şi au primit explicaţii şi informaţii inedite cu privire la acest istoric lăcaş de cult de la domnul Răzvan Ciucă, care este directorul muzeului, dar şi ipodiacon la această bisericuţă unică în Slobozia. S-a continuat ulterior cu detalii referitoare la specificul muzeal al acestei instituţii de cultură, unde au fost vizionate mai multe expoziţii şi obiecte de arheologie agrară. La sfârşit, importanţii vizitatori au semnat în cartea de oaspeţi a Muzeului Naţional al Agriculturii, binecuvântând munca şi eforturile depuse în vederea conservării şi promovării patrimoniului material şi spiritual al poporului nostru ce se desfăşoară aici.

Duminică 28 iunie

Duminică 28 iunie, a fost ziua întronizării Preasfinţitului Vincenţiu ca episcop al nostru. Evenimentul era emoţionant pentru mulţi dintre preoţii şi credincioşii eparhiei, atât prin ceea ce reprezenta în sine momentul în care Arhipăstorul venea în mijlocul păstoriţilor săi, cât şi prin solemnitatea unică oferită de prima întronizare de episcop în catedrala din Slobozia, la exact şaptesprezece ani după ce fericitul întru adormire patriarh Teoctist pusese piatra de temelie a măreţului edificiu tocmai cu acest gând vizionar.

La eveniment şi-au anunţat participarea reprezentanţi ai autorităţilor locale din judeţele Ialomiţa şi Călăraşi, dar şi ai autorităţilor centrale de stat. În primul caz, era vorba de expresia unei bune colaborări ce a existat în permanenţă, de la începutul existenţei Episcopiei – ce se doreşte a fi continuată – în scopul creşterii materiale şi spirituale a locuitorilor acestor meleaguri. În al doilea caz, participarea preşedintelui României, domnul Traian Băsescu, şi a unor importanţi miniştrii ai Guvernului a fost o recunoaştere a împlinirilor Episcopiei noastre în scurta sa istorie, dar şi o apreciere a bunei colaborări – cum avea să menţioneze discursul prezidenţial – pe care Preasfinţitul episcop Vincenţiu a avut-o cu instituţiile centrale de stat – Preşedinţia şi Guvernul României – în perioada vicariatului său la Patriarhia Română.

La momentul sosirii soborului ierarhilor, catedrala era deja plină de credincioşi şi preoţi, iar esplanada începea să devină neîncăpătoare. Pe tot parcursul slujbei şi al ceremoniei de întronizare, ce putea fi urmărită şi de pe ecranul special amplasat în partea stângă a faţadei măreţului lăcaş, credincioşii şi preoţii din eparhie au înfruntat căldura toropitoare a acelei frumoase zile de vară pentru a trăi acest eveniment istoric şi simbolic al Episcopiei şi catedralei noastre.

Slujba Sfintei Liturghii a început în jurul orei 900 şi a fost săvârşită de douăzeci de ierarhi ai Sfântului Sinod: Preafericitul Părinte Daniel, arhiepiscopul Bucureştilor, mitropolitul Munteniei şi Dobrogei, locţiitor al Tronului Cezareei Capadociei şi patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Înaltpreasfinţitul Teofan, arhiepiscopul Iaşilor şi mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Înaltpreasfinţitul mitropolit Nifon, arhiepiscopul Târgoviştei, Înaltpreasfinţitul Teodosie, arhiepiscopul Tomisului, Preasfinţitul Epifanie, episcopul Buzăului şi Vrancei, Preasfinţitul Calinic, episcopul Argeşului şi Muscelului, Preasfinţitul Casian, episcopul Dunării de Jos, Preasfinţitul Lucian, episcopul Caransebeşului, Preasfinţitul Nicodim, episcopul Severinului şi Strehaiei, Preasfinţitul Vincenţiu, episcopul ales al Sloboziei şi Călăraşilor, Preasfinţitul Ambrozie, episcopul Giurgiului, Preasfinţitul Ioan, episcopul Covasnei şi Harghitei, Preasfinţitul Galaction, episcopul Alexandriei şi Teleormanului, Preasfinţitul Siluan, episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Ungariei, Preasfinţitul Visarion, episcopul Tulcii, Preasfinţitul Macarie, episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord, Preasfinţitul Mihail, episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Australiei şi Noii Zeelande, Preasfinţitul Varsanufie Prahoveanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, Preasfinţitul Gurie Gorjeanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Craiovei şi Preasfinţitul Ioachim Băcăuanul, arhiereu-vicar al Episcopiei Romanului.

Solemnitatea slujbei, transmisă de mai multe posturi de la televiziune şi radio, a fost oferită nu numai de soborul ierarhilor slujitori, cel mai mare care a slujit vreodată în Catedrala şi în eparhia noastră, ci şi de caracterul ei duhovnicesc, dat de predica rostită de Preafericitul patriarh Daniel.

Ceremonia întronizării Preasfinţitului Vincenţiu

Ceremonia întronizării Preasfinţitului Vincenţiu, a început în jurul orei 1100, prin ieşirea pe solee a tuturor membrilor Sfântului Sinod, care slujiseră Sfânta Liturghie, precum şi a Preasfinţitul Vincenţiu, îmbrăcat într-o simplă rasă monahală. Preasfinţitul Varsanufie Prahoveanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, a început să dea citire Gramatei Mitropolitane , care va rămâne un act istoric în existenţa Episcopiei noastre.

Apoi, Preafericitul patriarh i-a oferit, pe rând, Preasfinţitului Vincenţiu în faţa întregii asistenţei, însemnele arhiereşti: mantia episcopală, engolpionul şi crucea, camilafca şi cârja episcopală, conducându-l spre mijlocul naosului şi aşezându-l pe tronul episcopal. A urmat prima binecuvântare a Preasfinţiului nostru şi cântarea primului imn arhieresc pentru episcopul Sloboziei şi Călăraşilor de către mulţimea credincioşilor participanţi la slujbă. Emoţia momentului era unică, iar imaginea era istorică: Catedrala Episcopală îşi îndeplinea în sfârşit scopul pentru care fusese construită!

În continuare, domnul Traian Băsescu, preşedintele României, a fost invitat pe solee de Preafericitul patriarh Daniel pentru a rosti câteva cuvinte, ca participant la acest eveniment cu totul aparte pentru Episcopia noastră:

„Preafericirea voastră,
Onoraţi membri ai Sfântului Sinod,
Onorată asistenţă,

Încep prin a-l felicita pe Preasfinţitul Vincenţiu, cu care am lucrat aproape patru ani, în legătura dintre Biserica Ortodoxă Română şi şeful statului român. Mă bucură nespus numirea sa într-o episcopie tânără, o episcopie care prin lucrarea episcopului Damaschin Coravu a devenit puternică; o lucrare care a însemnat construirea uneia dintre cele mai mari Catedrale din ţară. Dumnezeu să-l odihnească!

[…] Dacă privim în istorie, Slobozia şi Călăraşii au fost de mare interes economic şi strategic pentru toţi domnii Ţării Romaneşti, fie că a fost vorba de Mircea cel Bătrân, Mihai Viteazul, Neagoe Basarab sau Constantin Brâncoveanu; la Slobozia avem mânăstirea refăcută în timpul lui Matei Basarab, mânăstire care iradia ortodoxie, cultură şi dragoste de ţară pentru locuitorii acestei zone. Dincolo de aceste realităţi ale istoriei rămâne însă şi realitatea viitorului teritoriului acestei episcopii. Un viitor legat de oamenii zonei, dar şi de resursele de dezvoltare a agriculturii ca prioritate.

Douăzeci şi opt iunie este şi o zi cu semnificaţii deosebite pentru România; o zi în care acum şaizeci şi nouă de ani se primea ultimatum să ne despărţim pentru o parte din trupul ţării. Ne-am despărţit, dar nu ne putem despărţi de românii din Basarabia. Cu acest prilej, vreau să mulţumesc pentru efortul extraordinar pe care Biserica Ortodoxă Româna îl face pentru a menţine românismul în aceste regiuni din jurul ţării, pentru a-i menţine legaţi de strămoşii şi de cultura lor. Am convingerea în parteneriatul dintre statul român şi Biserica Ortodoxă Română pentru ca românii din jurul frontierelor ţării să devină cetăţeni ai Uniunii Europene, prin intrarea ţărilor lor în Uniunea Europeană”.

În numele preoţilor din Eparhia Sloboziei şi Călăraşilor a vorbit preacucernicul Dumitru Păduraru, consilier administrativ bisericesc:

„Preafericirea Voastră,
Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre,
Preacucerniciile şi Preacuvioşiile voastre,
Onoraţi invitaţi,
Reprezentanţi ai autorităţilor de stat centrale şi locale,
Iubiţi credincioşi,

Evanghelistul iubirii, Sfântul Ioan Teologul, ne arată, prin descoperire divină, vocaţia înaltă a păstorului de suflete. Acesta, ca vrednic urmaş al Sfinţilor Apostoli, dăruit cu deplinătatea slujirii preoţeşti, conduce, învaţă şi sfinţeşte turma încredinţată prin voie divină. Vocaţia slujirii arhiereşti se arată prin grija faţă de sufletele celor dăruiţi, iar aceştia, ca manifestare a dragostei şi a ascultării faţă de păstor, „merg după el, căci cunosc glasul lui” (Ioan 10, 4). Slujitorii sfinţiţi prin Taina Preoţiei devin călăuzele oamenilor pentru veşnicie, îndreptare ale comportamentului creştinesc şi exemple de vieţuire, mai ales în vremurile noastre, în care modelele sunt tot mai greu de găsit.

Prin grija şi lucrarea lui Dumnezeu, astăzi am fost binecuvântaţi, ca fii duhovniceşti ai acestei eparhii, cu un vrednic arhiereu, slujitor ales în rândul ierarhilor Bisericii noastre dreptmăritoare. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a ales în scaunul de episcop al Sloboziei şi Călăraşilor pe Preasfinţitul Vincenţiu. Bun administrator şi chivernisitor înţelept al bunurilor bisericeşti, Preasfinţia sa a primit ascultarea de a păstori această eparhie fără o istorie îndelungată, însă cu frumoase realizări. Cei doi vrednici arhierei, care au ostenit în a lăsa adânci brazde de frumoasă trăire creştină în pământul mănos al Bărăganului, sunt pomeniţi cu dragoste de slujitorii altarelor şi de credincioşii eparhiei. Înaltpreasfinţitul Mitropolit Nifon, arhiepiscopul Târgoviştei, a marcat locul şi oamenii din cele două judeţe, prin curajul mărturisit de a lucra la întemeierea eparhiei noastre. Munca de apostolat a fost continuată de vrednicul de pomenire, Preasfinţitul Damaschin, arhiereu care a accentuat frumoasa şi greaua lucrare, cu timp şi fără timp.

Astăzi, Preasfinţia Voastră, Preasfinţite părinte Vincenţiu, ne-aţi fost dăruit ca arhipăstor. Amintindu-ne de vrednicii conducători ai poporului sfânt, pomenim pe înţeleptul Solomon, care, chemat fiind la demnitatea regalităţii, a primit de la Dumnezeu alegerea unui dar. Dintre cele două daruri, l-a ales pe cel mai potrivit unui conducător: înţelepciunea. Însăşi alegerea înţelepciunii este o cugetare înţeleaptă, cea mai fericită alegere. Ştim că Preasfinţia Voastră sunteţi dăruit cu acest har. De acum însă, ne vom bucura de lucrarea acestuia, avându-vă în mijlocul nostru şi în rugăciunile noastre. Slujirea întru arhierie, începând aproape din vremea în care a fost înfiinţată această episcopie, mărturiseşte lucrarea şi experienţa Preasfinţiei Voastre.

Un păstor trebuie să-şi cunoască turma încredinţată, de aceea vă prezentăm, în scurte cuvinte, episcopia în care Dumnezeu v-a trimis. Înfiinţată în anul 1993, eparhia e devenit un nucleu de spiritualitate şi cultură, o oază de sfătuire pentru toţi pelerinii căutători de Dumnezeu, depăşind postura de centru administrativ. Episcopia are propriile şcoli teologice, un seminar teologic în acest oraş şi o şcoală de cântăreţi bisericeşti în Călăraşi, care anual trimit în eparhie sau către facultăţile de teologie din ţară tineri teologi, dintre care majoritatea se întorc pentru a sluji Bisericii ca preoţi sau cântăreţi de strană.

În cadrul episcopiei noastre sunt 319 parohii, în care slujesc 450 de preoţi şi diaconi. Episcopia este împărţită administrativ în şase protoierii, câte trei în fiecare judeţ: Slobozia, Urziceni şi Feteşti în judeţul Ialomiţa şi Olteniţa, Călăraşi şi Lehliu în judeţul Călăraşi. În cadrul eparhiei, viaţa monahală se desfăşoară canonic sub rânduiala a 11 mânăstiri şi 3 schituri. Cele ce lipseau au fost completate; în cele mai multe situaţii au fost construite şi încă se mai construiesc biserici în locurile unde este nevoie şi au fost trimişi preoţi pentru a-L aduce pe Dumnezeu în casele şi sufletele credincioşilor. La nivel de eparhie se lucrează în vederea terminării picturii la catedrala episcopală „Înălţarea Domnului”, prima catedrală sfinţită după căderea comunismului.

Urmând pildei samarineanului milostiv, activitatea social-misionară din cadrul eparhiei este rodnică, începând cu Centrul Eparhial. Numeroase activităţi cu aspect social-misionar se desfăşoară în multe dintre parohiile episcopiei, fiind îmbinate cu lucrarea pastoral-liturgică. Toate aceste frumoase lucrări sunt rezultatul conlucrării dintre cler şi credincioşi, ştiind că Biserica, Trupul Mistic al lui Hristos, este alcătuită din credincioşii legaţi de mărturisirea aceleiaşi credinţe şi care trăiesc în comuniune euharistică.

Avem încredinţarea că ne veţi păstori cu dragoste şi înţelepciune, aducând aceleaşi frumoase roade pe care le-aţi presărat şi în vrednicia de episcop-vicar. Vă cunoaştem evlavia faţă de Preasfânta Maică a Domnului şi grija ei pentru Preasfinţia Voastră. Tunderea în monahism de ziua Acoperământului Maicii Domnului v-a legat pentru totdeauna de cea prin care Domnul Hristos a primit trup omenesc. Cunoscând pronia şi înţelepciunea lui Dumnezeu, astăzi, în ajunul prăznuirii Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, vedem sfatul divin: ne veţi călăuzi prin cuvânt, asemenea Sfântului Apostol Petru, care a fost glasul Cuvântului lui Dumnezeu ce a întemeiat Biserica în ziua Cincizecimii şi veţi fi vrednic urmaş al Sfântului Apostol Pavel, Apostolul neamurilor, cel care n-a pregetat să răspândească Evanghelia în tot pământul, renunţând la sine, pentru mântuirea aproapelui.

Vă dorim frumoase realizări şi vă încredinţăm de preţuirea, dragostea şi ascultarea noastră, fiii duhovniceşti ai Preasfinţiei Voastre.

Să ne trăiţi întru mulţi şi fericiţi ani, Preasfinţite Părinte!”

Domnul Gabi Ionaşcu, primarul municipiul Slobozia, a rostit de asemenea un scurt cuvânt, într-o formă devenită deja clasică, prin care a urat bun venit noului ierarh:

„Preafericite părinte patriarh,

Vă mulţumim Preafericite părinte că aţi fost alături de noi atunci când Dumnezeu a luat de-a dreapta Sa pe cel ce a fost păstorul nostru, episcopul Damaschin Coravu,

Vă mulţumim Preafericite părinte pentru că ne-aţi avut în grijă pe toată durata vacanţei scaunului de episcop al Sloboziei şi Călăraşilor şi pentru că împreună cu Preafericirea voastră am mai pus câteva pietre de temelie la dreapta credinţă a credincioşilor,

Vă mulţumim Preafericite părinte că aţi contribuit alături de Sfântul Sinod la alegerea unuia dintre cei mai harnici slujitori, Preasfinţitul Vincenţiu, ca episcop al Sloboziei şi Călăraşilor,

Mulţumim Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi celorlalţi truditori pentru darul de preţ pentru credincioşii noştri, episcopul Vincenţiu,

Te rugăm Preasfinţite părinte Vincenţiu să ne păstoreşti mai departe şi să continuăm împreună ctitoriile începute de întâistătătorii Episcopiei, Înaltpreasfinţitul Nifon Mihăiţă şi înţeleptului ierarh Damaschin Coravu,

Te rugăm să ne fii un părinte bun şi harnic, să ne ierţi greşelile noastre cu voie şi fără de voie,

Te rugăm Preasfinţite părinte să ne călăuzeşti paşii spre lumină, spre credinţă şi mântuire, te asigurăm Preasfinţite părinte că îţi vom fi alături, că vom fi ascultători şi împreună cu Preasfinţia voastră vom zidi în dreapta credinţă,

Aşa să ne ajute Dumnezeu!”

Cuvintele sale au fost însoţite de un dar simbolic oferit episcopului Sloboziei şi Călăraşilor, patriarhului României şi preşedintelui ţării: medalia comemorativă emisă cu ocazia împlinirii a 400 de ani de la atestarea istorică a oraşului Slobozia, precum şi cea a sfinţirii, în anul 2004, a catedralei episcopale, ambele pe un drapel cu însemnele oraşului întemeiat de Matei Basarab.

Preasfinţitul Vincenţiu avea să rostească acum cuvântarea sa de întronizare ca episcop al Sloboziei şi Călăraşilor, pe care o redăm în întregime, în cele urmează:

Preafericite Părinte Patriarh,
Excelenţa Voastră, Domnule Preşedinte al României,
Preacucernici şi Preacuvioşi Părinţi,
Onoraţi reprezentanţi ai autorităţilor centrale şi locale,
Iubiţi credincioşi şi credincioase,

Din textul Gramatei Mitropolitane au reieşit marile îndatoriri şi responsabilităţi pe care le are episcopul faţă de Dumnezeu, faţă de Biserică, faţă de oameni şi, în mod special, faţă de clerul şi credincioşii care i se dau spre păstorire, pentru a-i conduce pe calea mântuirii. Aceste îndatoriri ale episcopului reies din textul Sfintei Scripturi şi mai ales din Epistolele Sfântului Apostol Pavel: „Luat dintre oameni şi pentru oameni, spre cele ale lui Dumnezeu”, (Evrei 5,1), episcopul este chemat „să se facă tuturor toate” şi „în orice chip”, „să-i mântuiască pe unii” (I Corinteni 9,22).

Episcopul adună, prin preoţii eparhiei, poporul lui Dumnezeu în jurul Sfântului Potir. Mărturisind aceeaşi credinţă, conducându-se după aceleaşi sfinte canoane şi păstrând aceleaşi rânduieli liturgice cu fraţii săi întru arhierie, episcopul integrează poporul din eparhia sa în sânul Bisericii Universale a lui Hristos.

La aceste îndatoriri, care sunt valabile pentru toţi episcopii din toate timpurile, se adaugă şi îndatorirea de a rezolva problemele şi provocările specifice epocii şi spaţiului geografic în care trăiesc aceştia.

În societatea noastră de astăzi, Biserica, şi deci episcopul, se confruntă cu o mulţime de probleme, care se cer a fi rezolvate. Crizei valorilor ce caracterizează societatea contemporană, implicit cea românească, Biserica îi opune valorile revelate ale moralei creştine, care sunt veşnice, pentru că sunt garantate de autoritatea lui Dumnezeu, Care le-a descoperit. Crizei economice, care generează probleme sociale, Biserica îi opune opera filantropică, după porunca Mânturitorului de a iubi pe aproapele şi a-l ajuta pe cel în lipsuri, El Însuşi identificându-Se cu cei în nevoi.

Aşadar, misiunea pe care o încep astăzi, aici, între frăţiile voastre şi împreună cu frăţiile voastre, misiune pe care de altfel toţi o avem de a ne lucra mântuirea proprie şi de a ne sprijini unii pe alţii în vederea mântuirii, nu este deloc uşoară, dar harul lui Dumnezeu „pe cele cu lipsă le împlineşte”.

Eparhia Sloboziei şi Călăraşilor, care-şi primeşte astăzi păstorul, îşi desfăşoară misiunea ei mântuitoare asupra parohiilor din judeţele Ialomiţa şi Călăraşi, aşezări binecuvântate de Dumnezeu cu pământ fertil, cu oameni harnici, iubitori de cultură şi devotaţi fii ai Bisericii strămoşeşti.

În aceste regiuni din estul Munteniei – Câmpiile Dunării şi Bărăganului – a existat o continuitate de locuire din vremuri străvechi, până astăzi. Pe parcursul a multe milenii, populaţia de aici, care a cunoscut o viaţă socială neîntreruptă, a înfruntat vicisitudinile istoriei, cu dese războaie, năvăliri şi migraţii de popoare.

Creştinismul a pătruns aici din vremea apostolică, prin vestirea Evangheliei de către ucenicii Sfântului Apostol Andrei, datorită vecinătăţii acestor locuri cu Dobrogea, numită pe atunci Sciţia Mică. Descoperirile arheologice confirmă continuitatea vieţii creştine de-a lungul timpului pe aceste meleaguri. Cetatea Capidava, cu existenţa ei creştină de peste un mileniu, ne este mărturie istorică şi bisericească.

Viaţa religioasă în această zonă a Bărăganului şi-a continuat drumul ei în ciuda vicisitudinilor istoriei. Se ştie că Mitropolia Proilaviei avea în jurisdicţie, pe lângă Brăila şi celelalte cetăţi, şi Călăraşii, cu toate împrejurimile sale până la Slobozia, care, este astăzi, datorită poziţiei sale geografice, inima Bărăganului.

Chiar oraşul Slobozia a fost ridicat pe locul unei aşezări mai vechi, pustiită de război, în 1594, în timpul domniei lui Mihai Viteazul. În vremea lui Radu Vodă Mihnea, pe la anul 1654, postelnicul Ianache a zidit aici Mânăstirea „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, ce a fost refăcută şi împrejmuită cu ziduri de cetate de către Matei Basarab, care va ctitori şi sfânta Mânăstire Plătăreşti din judeţul Călăraşi. Numele actual al oraşului, înjghebat în jurul mânăstirii, vine de la cuvântul „slobozie”, după cum a explicat şi Arhidiaconul cărturar Paul de Alep, care a vizitat aşezarea în 1658, ce desemna un teritoriu liber, o localitate nou înfiinţată, dar scutită de anumite obligaţii fiscale. Oraşul, aşezat în mijlocul Câmpiei Bărăganului, era foarte vulnerabil la atacurile năvălitorilor şi, pentru a încuraja oamenii să se aşeze aici, ei au fost scutiţi de aceste dări, de unde şi numele Slobozia. În toate hrisoavele de slobozire, localitatea a fost numită mai întâi Slobozia lui Ianache, iar din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea i se va spune simplu, Slobozia.

Multe mărturii se pot aduce în legătură cu intensa şi neîntrerupta viaţă creştină a locuitorilor acestor meleaguri, asemenea celorlalte ţinuturi locuite de români.

Am făcut această referire la trecutul bisericesc al fiilor duhovniceşti ai Eparhiei Sloboziei şi Călăraşilor pentru a ne exprima preţuirea faţă de temeinica lor aşezare sufletească.

Şi iată că într-un timp scurt, cu ajutorul vădit al lui Dumnezeu, prin purtarea de grijă a harnicilor mei predecesori în acest jilţ arhieresc, prin râvna pastorală a preoţilor din aceste protopopiate, cu sprijinul plin de bunăvoinţă al autorităţilor locale şi, mai ales, datorită vredniciei credincioşilor din această Eparhie a Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei, s-a organizat aici, la Slobozia, un frumos Centru Eparhial, s-a ridicat o impunătoare catedrală episcopală – a cărei piatră de temelie a fost pusă chiar de fericitul întru pomenire Patriarh Teoctist şi a cărei pictură aşteaptă acum să fie încheiată – , un seminar teologic bine organizat, o şcoală de cântăreţi, au fost restaurate peste tot biserici şi mânăstiri mai vechi, iar altele noi au fost clădite, a fost dinamizată lucrarea pastoral-misionară a clerului. Mărturie a preocupării pentru o serioasă slujire filantropică bisericească stă Centrul Social„Episcopul Damaschin” al acestei Eparhii, unde se desfăşoară binevenite şi necesare acţiuni caritative.

Acestea sunt temeliile solide pe care va continua şi se va dezvolta slujirea Bisericii în această Eparhie din Câmpia Bărăganului, luând necontenit aminte la nevoile spirituale, la aşteptările şi frământările, ca şi la problemele cu care se confruntă în viaţa de zi cu zi credincioşii de aici. Fiindcă efectele provocărilor şi crizelor de diverse feluri, pe care le cunoaşte lumea de azi, ajung să fie simţite pretutindeni, influenţând cursul vieţilor tuturor oamenilor. De aceea, mărturia Bisericii trebuie auzită şi în predică, dar şi în dialogul deschis cu comunitatea, încredinţaţi fiind noi de Mântuitorul Iisus Hristos că „Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi” despre El (Ioan 15, 26). Adică despre învăţătura Lui dumnezeiască, mântuitoare, despre iubirea Lui milostivă şi despre Jertfa Sa pe Cruce, despre harul Lui, care pe toate le tămăduieşte, dar şi despre răspunsul pe care El ni-l va cere pentru fiecare abatere de la cuvântul Său, prin nesocotirea poruncii iubirii de Dumnezeu şi de semenul nostru.

Fiind prezenţă vie şi lucrătoare a lui Dumnezeu pe pământ, Biserica constituie locul unde se împărtăşeşte apa cea vie pentru cel însetat de lumină în viaţă, pâinea cea spre fiinţă pentru cel înfometat după sensul fundamental al existenţei. Biserica este, deci, spaţiu de speranţă, de lumină, de comuniune în tot timpul, în tot locul şi în orice împrejurare.

Biserica lui Hristos a fost păstrată pe pământul românesc din generaţie în generaţie de către credincioşi, prin râvna şi osteneala atâtor înaintaşi, mari păstori de suflete şi oameni de cultură. Urmând pilda lor, ne revine astăzi datoria sfântă de a promova dreapta credinţă a moşilor şi strămoşilor noştri, care reprezintă legătura cea mai sfântă a poporului nostru cu Hristos „Iubitorul de oameni”, precum şi chezăşia unităţii noastre spirituale din neam în neam.

Unitatea bisericească şi naţională constituie o responsabilitate sfântă pentru orice ierarh sau slujitor al Bisericii, care, prin natura şi vocaţia slujirii sale, are datoria de a promova reconcilierea, înfrăţirea, unitatea, atunci când păcatul şi patimile omeneşti, personale sau colective, lucrează nedreptatea şi dezbinarea. Hristos cel răstignit şi înviat ne cheamă tot mai mult să propovăduim comuniunea frăţească şi unitatea spirituală, să slujim societatea noastră care are atâta nevoie astăzi de reînnoire şi de însănătoşire. Dar, pentru a-şi îndeplini misiunea ei sfântă şi atât de necesară, Biserica are nevoie de lucrarea tuturor fiilor săi.

Aşadar, avem de îndeplinit sarcini multe şi grele. Ele nu pot fi realizate numai de episcop. Nu numai episcopii şi clericii au îndatoriri şi răspunderi de îndeplinit, ci şi credincioşii. Eparhia de pe aceste meleaguri binecuvântate ale Câmpiei Dunării şi Bărăganului este dătătoare de pâine sfântă pentru întreaga ţară şi trebuie să ne străduim ca şi pâinea duhovnicească a Cuvântului dumnezeiesc să nu lipsească din sufletele credincioşilor.

Împreună vom continua să întărim şi să dezvoltăm cele iniţiate şi realizate în această Eparhie de Înaltpreasfinţitul Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviştei, primul episcop al acestei Eparhii, şi de vrednicul de pomenire Preasfinţitul Episcop Damaschin Coravu, cei doi înaintaşi ai noştri, care s-au bucurat de cinste şi consideraţie de la preoţi şi credincioşi.

Astfel, scaunul vlădicesc de la Slobozia şi Călăraşi va trebui să dea dovadă de lucrare duhovnicească, zidind biserici în sufletele oamenilor, mai ales ale tinerilor, prin învăţământul religios în şcoli, de lucrare caritativă, prin activităţile filantropice, de educaţie şi misiune creştină, pentru a însufleţi virtuţile nemuritoare ale creştinismului: evlavie, bunătate, cinste, dăruire şi întrajutorare între credincioşi, spre slava lui Dumnezeu şi mântuirea noastră a tuturor. Cu ajutorul lui Dumnezeu vom depune strădanii ca viaţa monahală în sfintele mânăstiri, să se întărească şi să înflorească.

Ca părinte sufletesc, voi arăta întotdeauna purtare de grijă păstoriţilor mei – preoţi şi credincioşi – stându-le la îndemână în toate împrejurările, bucurându-ne de toate reuşitele lor şi întărindu-i în cele cu lipsă.

Ziua de astăzi va rămâne de neuitat în activitatea mea de ierarh şi în rugăciunile mele către Dumnezeu Cel Atotputernic. Sunt conştient că, pentru îndeplinirea acestei chemări şi încrederi cu care am fost investit pentru conducerea acestei eparhii de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, trebuie depuse eforturi susţinute în lucrarea bisericească. Nu este uşor, dar cred cu tărie că alături de frăţiile voastre, preoţi şi credincioşi, Dumnezeu ne dă putere şi sfinţii ne vin în ajutor. Având în vedere idealul sfânt al zidirii sufleteşti a credincioşilor, care trebuie să stea la baza activităţii mele, dar şi a preoţilor pe care-i doresc vrednici şi devotaţi slujitori ai Mântuitorului Hristos, sunt încrezător în viitor, sub călăuzirea Duhului Sfânt.

Preafericirea Voastră,

Aţi poposit astăzi aici, în această măreaţă catedrală şi aţi oficiat instalarea mea ca episcop titular al Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor, înmânându-mi cîrja episcopală, pentru a fi păstor al acestor meleaguri, pentru a o întrebuinţa cu grijă şi răspundere şi pentru „a-mi fi reazem şi întărire”. Rog pe Bunul Dumnezeu să vă răsplătească efortul şi dragostea părintească.

Voi pune în lucrare toate forţele sufletului, credinţei şi faptei ziditoare pentru îndeplinirea misiunii apostolice ce mi se încredinţează astăzi. Nu voi pregeta a predica Evanghelia lui Hristos, călăuzind spre mântuire sufletele credincioşilor, sfătuindu-i şi rugându-mă pentru ei şi împreună cu ei.

Mulţumesc membrilor Sfântului Sinod, în frunte cu Preafericirea Voastră, pentru încrederea acordată atunci când m-aţi ales episcop al acestei eparhii şi pentru prezenţa la slujba întronizării.

Mulţumesc distinşilor reprezentanţi ai autorităţilor centrale şi locale din judeţele Ialomiţa şi Călăraşi, care m-au onorat cu prezenţa la acest eveniment important din viaţa mea şi a eparhiei.

Un cuvânt special de mulţumire domnului primar pentru cinstea ce mi-a făcut-o înmânându-mi semnele simbolice ale oraşului Slobozia.

Sunt recunoscător pentru participarea distinselor personalităţi, a membrilor Adunării Eparhiale, a profesorilor, a foştilor colaboratori din Administraţia Patriarhală, a preoţilor, monahilor şi credincioşilor, care, prin prezenţa lor, au contribuit la înalta semnificaţie a acestei zile din viaţa Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor.

Vă mulţumesc tuturor celor care aţi venit de departe sau de aproape să ne rugăm împreună în această catedrală Atotputernicului Dumnezeu, pentru a-L preamări şi a-I cere ajutor.

Dau mărturie astăzi în faţa lui Dumnezeu că experienţa celor peste 15 ani de slujire ca episcop-vicar patriarhal, alături de vrednicul de pomenire Patriarhul Teoctist şi de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel şi de membrii Sfântului Sinod, mă va ajuta ca, împreună cu preoţii şi credincioşii acestei eparhii, să ne bucurăm de împliniri în ogorul sfintei noastre Biserici de pe meleagurile Bărăganului.

Ca arhipăstor al Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor, cu dragoste fierbinte rog pe Bunul Dumnezeu să binecuvinteze şi să întărească credinţa, speranţa şi dragostea noastră a tuturor, să înnoiască şi să sfinţească viaţa noastră.

Îmi pun nădejdea în puterea harului Preamilostivului Dumnezeu, în credinţa tare a poporului dreptcredincios şi înţelegerea şi colaborarea tuturor celor ce iubesc Biserica şi binele comun al ţării noastre.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!”

Cuvântarea Preasfinţitului Vincenţiu conţine numeroase date istorice cu privire la istoria şi istoria creştină a acestor meleaguri, referiri la realizările de până acum ale Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor, dar şi asumări de responsabilităţi pastorale care urmăresc „idealul sfânt al zidirii sufleteşti a credincioşilor, dar şi a preoţilor ca vrednici şi devotaţi slujitori ai Mântuitorului Hristos”. De asemenea, cuprinde şi mulţumiri adresate tuturor participanţilor la acest eveniment, care are nu numai semnificaţii comunitare, ci şi personale în viaţa sa ca ierarh.

După rostirea tuturor discursurilor oficiale, a urmat continuarea şi încheierea Sfintei Liturghii; ierarhii au ieşit apoi binecuvântând pe numeroşii credincioşi din interiorul şi din afara catedralei. Toate privirile erau îndreptate însă spre ierarhul nostru, Preasfinţitul Vincenţiu, episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, care fusese pomenit de nenumărate ori de cei prezenţi în rugăciunile înălţate în timpul slujbei. Bucuria primirii noului ierarh era exteriorizată acum prin felicitări şi urări de îndelungată arhipăstorire, cărora episcopul nostru le răspundea cu mulţumiri părinteşti, ce dovedeau că legătura sufletească dintre arhiereu şi preoţii şi credincioşii săi se formase deja ca una trainică şi binecuvântată de Dumnezeu.

De la catedrală, invitaţii şi numeroşii participanţi la istorica şi solemna întronizare s-au deplasat către restaurantul Cerbul, unde a fost oferită o agapă frăţească din partea Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor importanţilor oaspeţi, dintre care mulţi aduseseră mesaje de felicitare cărora le-au dat citire aici.

***

Întronizarea Preasfinţitului Vincenţiu ca episcop al Sloboziei şi Călăraşilor va rămâne în viaţa Eparhiei noastre ca un eveniment istoric. Dacă întronizările precedente s-au săvârşit la biserica Mânăstirii Slobozia, de data aceasta catedrala episcopală Înălţarea Domnului avea să fie măreţul lăcaş unde a fost înscăunat pentru prima oară ierarhul acestor locuri.

Aprecierea acestui moment simbolic pentru noi şi a înscăunării Preasfinţitului Vincenţiu ca ierarh al credincioşilor din Bărăgan s-au putut remarca în solemnitatea ceremoniei – ce a adunat cei mai mulţi ierarhi care au slujit sau participat vreodată la un eveniment desfăşurat în Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor – şi, de asemenea, prin sosirea unor oaspeţi de cel mai înalt nivel, în frunte cu preşedintele ţării noastre.

Astfel, a fost confirmată nu numai credinţa şi vrednicia credincioşilor de aici în împlinirea unor realizări sfinte, dar au fost preţuite şi năzuinţele lor viitoare ce vor fi duse la împlinire având în frunte un ierarh cu experienţă administrativă şi duhovnicească unanim recunoscută în Biserica Ortodoxă Română, care va adăuga contribuţia sa celei a înaintaşilor, şi îşi va aduce jertfa în sfinţirea timpului pământesc încredinţat spre mântuire generaţiei noastre.

(pr. Valentin ILIE)

Aplicații puse la dispoziție

Toate
Știri
Transmisiuni
Unelte
Cereri și Formulare
Îndrumător
Publicații
Din Arhive
Colinde TV
Colinde TV
Filme
Filme
Știri Seminar și Asociații
Știri Seminar și Asociații
Calendar Ortodox și Citiri Zilnice
Calendar Ortodox și Citiri Zilnice
Pelerini în Eparhie
Pelerini în Eparhie
Știri din Protopopiate
Știri din Protopopiate
Publicații Eparhiale
Publicații Eparhiale
Site-ul nostru, în perioada 2010-2021
Site-ul nostru, în perioada 2010-2021
Site-ul nostru, așa cum era în 02.01.2008
Site-ul nostru, așa cum era în 02.01.2008
Site-ul nostru, așa cum era în 08.03.2005
Site-ul nostru, așa cum era în 08.03.2005
Site-ul nostru, așa cum era în 04.10.2003
Site-ul nostru, așa cum era în 04.10.2003
Site-ul nostru, așa cum era în 18.07.2003
Site-ul nostru, așa cum era în 18.07.2003
Site-ul nostru, așa cum era în 26.10.2001
Site-ul nostru, așa cum era în 26.10.2001
Cerere Examen Titularizare
Cerere Examen Titularizare
Cerere Binecuvântare Seminar
Cerere Binecuvântare Seminar
Cerere Binecuvântare Facultate
Cerere Binecuvântare Facultate
Cerere Binecuvântare Atestat
Cerere Binecuvântare Atestat
Live Episcopie
Live Episcopie
Live Urziceni
Live Urziceni
Calculator
Calculator
Știri Centrul Eparhial
Știri Centrul Eparhial
Știri din Parohii și Mănăstiri
Știri din Parohii și Mănăstiri
Sari la conținut