Prezentare

ISTORICUL COMUNITĂŢII

Este aşezată în centrul civic al municipiului Călăraşi, în Piaţa din spatele sediului ce a găzduit Primăria municipiului Călăraşi până în luna aprilie 2013 (fosta Piaţă Cuza Vodă din perioada interbelică a secolului trecut), unde se află şi monumentul eroilor din primul război mondial. Nu se cunoaşte data construirii şi a fost în permanenţă considerată biserica catedrală a oraşului. Dr. Pompei Gh. Samarian în a sa lucrare despre istoria Călăraşiului ne spune că Biserica era foarte veche. Noi credem că însăşi numirea de Lichireşti derivă din numele Sfântului Nicolae al Lichiei; închinătorii din jurul acestei biserici îi va fi spus prin prescurtare, biserica Lichiei, iar poporănii bisericei Lichiei s-au numit lichireşteni, de unde numele satului de Lichireşti.[
Dr. Pompei Gh. Samarian, ,,Istoria oraşului Călăraşi (Ialomiţa) de la origini până la anul 1852”, Bucureşti, 1931, p. 53 (în continuare se va cita: Samarian, Istoria oraşului Călăraşi...…); Informaţii despre Sfântul Nicolae de la Mira Lichiei, ne oferă lucrarea Viaţa Sfântului Nicolae, după manuscrisul din 1916 tradus din franceză de Episcopul Sofronie al Râmnicului (nimeni altul decât Sofronie Vulpescu, originar din comuna Lupşanu, judeţul Călăraşi – n.ns. N.Ţ.), Editura DACPRESS, Curtea de Argeş, 2005.]

Ipoteza avansată de dr. Samarian a fost împărtăşită de marele istoric Nicolae Iorga şi apoi de toţi cei care s-au ocupat de istoria aşezării de la cotul Borcei. Alături de hramul Sf. Nicolae, biserica are şi alt hram, hramul Sf. Marii, la 15 august.

ISTORICUL BISERICII

Prăznuirea şi în anii treizeci ai secolului trecut a Sfântului Nicolae din Mira Lichiei şi existenţa bisericii la 1630, demonstrează că sfântul locaş era destul de vechi, fondarea ei pierzându-se în negura timpului, ca şi începuturile satului unde se afla.

Lipsa documentelor nu ne permite să putem urmări evoluţia istorică a bisericii cu hramul Sfântul Nicolae, dar anumite informaţii care au ajuns până la noi, vin să confirme existenţa acesteia. Astfel, în descrierea geografică a lui Bauer, se spune că în 1778 exista o biserică în Călăraşi, iar la 19 octombrie 1783, domnitorul Mihail Şuţu porunceşte să fie adus în Bucureşti, Popa Radu de la Lichireşti, să fie pedepsit pentru că a călcat legea şi a stat ca martor într-un proces, fără învoire şi dezlegare de la episcop.[
Ibidem, p.53.]

Teatru de operaţiuni militare în războaiele pe care ruşii le-au purtat cu Imperiul Otoman, începând cu a doua jumătate a secolului al XVIII-lea şi în prima jumătate a secolului al XIX-lea, sub aspect religios, Călăraşiul a avut de câştigat, reparaţiile bisericii fiind făcute de ruşi sau cu contribuţia acestora. Despre o primă reparaţie a bisericii, aflăm că a fost efectuată de ruşi, în anul 1812.[
Ibidem, p.53.]

Au fost încercări de reparare a bisericii. În aprilie 1835, când domnitorul Alexandru Ghica (aprilie1834 - 7 octombrie1842) a venit în vizită la Călăraşi, polcovnicul Grigore Poenaru … n-a lipsit a-i cere luminatele ajutoare.[Ibidem, p. 133.] Şi, într-adevăr, eforturile polcovnicului Grigore Poenaru n-au fost zadarnice, pentru că el a primit atât fondurile cât şi ajutoarele necesare, astfel că la sfârşitul anului 1836 lucrările de reconstrucţie a bisericii erau terminate, iar dotarea acesteia cu cele necesare asigura buna desfăşurare a slujbelor religioase.

Cu cât ne apropiem de secolul XX, documentele privind viaţa moral-religioasă sunt mai numeroase. Astfel, într-o dare de seamă privind starea morală şi materială a bisericii pe trimestrul aprilie 1895-martie 1896, alcătuită de preotul paroh G.M. Sachelarie se menţiona că biserica parohială este veche, însă bine îngrijită, are o curăţenie perfectă, nu lasă nimic de regretat. Preoţii nu dispun de vestminte sacerdotale, dar procurarea lor se va prevede în bugetul viitor al bisericii. Sfintele vase sunt în stare bună, precum şi cărţile de serviciu. [Arhivele Naţionale Călăraşi (în continuare se va cita A.N. Călăraşi), fond Primăria Călăraşi, dos. 29/1896, f. 2.]

În anii 2008-2010 s-au restaurat pictura şi stranele, s-au înlocuit ferestrele şi s-a refăcut acoperişul cu cele două turle. În anul 2011 s-a înlocuit pardoseala veche cu cea actuală, din granit, iar în anul 2012 au fost efectuate reparaţii capitale la faţadă.

ARHITECTURA

Biserica este construită din cărămidă, pe o temelie rezistentă, are formă de navă cu lungimea de 29 m, lăţimea de 10,5 m şi înălţimea de 21 m, având două abside mai mici şi absida altarului mai mare, de formă semicirculară. Pridvorul este dreptunghiular, deschis şi delimitat cu patru stâlpi de formă rotundă. În naos şi pronaos, tavanul este drept şi se sprijină pe două rânduri de stâlpi, de câte cinci, în formă rotundă, cu capiteluri frumoase, amintindu-ne de biserica Naşterii Domnului din Betleem. Turlele sunt în număr de două, una deschisă şi una închisă, cea închisă servind drept clopotniţă, unde sunt instalate cele două clopote. Acoperişul şi turlele sunt învelite cu tablă galvanizată.

PICTURA bisericii, executată în ulei şi în stil realist, este de o mare valoare artistică, fiind realizată în anul 1908 de către pictorul italian Orest Cantini.

Catapeteasma, amvonul şi cele două jilţuri arhiereşti, de o nobleţe aparte, sunt realizate din lemn de stejar, de către sculptorul M. Babic, în anul 1908. Icoanele împărăteşti, icoana hramului şi a Sfântului Ioan Botezătorul de pe catapeteasmă, sunt ferecate cu argint, având o lucrătură deosebită.

Biserica Sfântul Nicolae- Catedrală posedă obiecte cu valoare artistică şi patrimonială: un rând de Sfinte Vase compuse din - Sfântul Potir, Sfântul Disc, linguriţa, steluţa, Sfântul Chivot şi două talere din argint aurit. Acestea sunt donate de familia generalului rus Prosorowschi, care poartă următoarea inscripţie: 1839 Donat bisericii din călăraşi pentru răposatul K.J. Prosorowschi. O tiplotă de argint, datată 1846 şi toate aceste Sfinte Vase se găsesc depuse la muzeul religios al Protopopiatului Călăraşi, aflat în casa parohială a parohiei Mircea Vodă, din Călăraşi. Sfântul Chivot se foloseşte în cadrul cultului.

PREOŢII. Actele de botez ca și cele de înmormântări din anul 1834 sunt semnate de preoții Neculai, Popa Petre, Popa Stanca Duhovnicul și Iordache, toți dându-și titulatura de preoți ai bisericii Adormirea Precistei, pentru că acum 100 de ani biserica era cunoscut sub acest nume; Preotul Popa Radu (1783), Preotul Popa Ghiorghiță și Preotul Popa Bică, care era și prestos (15 septembrie 1813); Popa Teodor prestos (10 decembrie 1816); Preotul Iordache sin Popa Teodor (22 decembrie 1829); Preotul Stanciu sin Popa Neagu (11 februarie 1830); Preotul Protopop Zamfir (1848); Preotul Petre Atanasie Duhovnicul, Preotul Năstase Ivanciu și Preotul Stan Duhovnicul (1854) cel din urmă va trece la cele veșnice în februarie același an, urmând a fi hirotonit Preotul Mitu Radu; Preoții Nicolae Corbeanu și Mihai Nicolaescu (1877); Preotul G.M. Sachelarie (1864); Preotul Luca Șerbănescu, Diacon Nicolae Alexandrescu, Diacon Ion Popescu (1888); Anuarul Casei Bisericii din 1909 menționează următorul personal clerical - Preotul Dimitrie Dobre (1904), Preotul Marin Dumitrescu (01 octombrie 1907), Preotul Drăgan Dimitrie și Diaconul Alexandru T. Dobrescu (15 mai 1908); Preotul Gheorghe N. Ionescu (1921); Preotul Ștefan Dinu și Preotul Râmbu Constantin (1940); Preotul Ioan Rădulescu (1944); Preotul Protopop Leonida Mateescu (1948-1959); Preotul Protopop Purcărea V. Ioan (1960-2006); Diaconul Dinu Vasile Viorel (16 aprilie 2012 – 01 noiembrie 2013). În prezent slujesc următorii preoți: Preotul paroh Puișor Arcadie Alin (transferat la 1 septembrie 2006) și Preotul II Ioniță Marian (transferat la 01 mai 1998).

ACTIVITĂŢI. Parohia desfășoară următoarele activități: săptămânal se împart alimente enoriașilor nevoiași, se acordă ajutoare financiare enoriașilor nevoiași pentru medicamente, elevii care s-au calificat la olimpiada națională de religie au fost sprijiniți financiar pentru perioada cât s-a desfășurat olimpiada. În cadrul parohiei se desfășoară permanent programul Hristos împărtășit copiilor. Parohia are Bibliotecă parohială funcțională. Parohia organizează activități catehetice atât cu enoriașii cât și cu elevii din parohie.