Adresă: Str. G-ral Gheorghe Manu, nr.10, oraşul Budeşti, Judeţul Călăraşi
Preot paroh: Gheorghe Bogdan RADU
Preot coslujitor: Gheorghiţă VOINEA
ISTORIA COMUNITĂŢII. Sf. Biserică din oraşul Budeşti este clădită în partea de vest a localităţii, aproape de fostul conac al generalului George Manu[V. Brătulescu şi Remus Ilie, Mănăstiri şi Biserici din jud. Ilfov, Bucureşti, 1935, p. 39.]. Istoria bisericii parohiale din Budeşti nu poate fi privită separat de existenţa localităţii în sine, deoarece, potrivit izvoarelor istorice cercetate, comunitatea creştină s-a consolidat într-un interval de timp destul de scurt, odată cu localitatea, iar construirea unei biserici era absolut necesară.
Prima atestare documentară a localităţii datează de la 1 iunie 1526, când domnitorul Radu Voevod întăreşte mai multe sate marelui vistier Neagoe, printre care şi satul Budeşti[Documente privind Istoria României, veacul XVI, B. Ţara Românească, Editura Academiei, 1951, vol. II, p. 15.].
În deceniul al treilea al secolului XIX, satul Budeşti trece în proprietatea moşierului Iancu Manu, care, prin căsătoria sa, în anul 1828, cu Anica Ghica, primeşte drept zestre moşia Budeşti[Constantin Mano, Documente din secolele al XVI-lea şi al XIX-lea, privitoare la familia Mano, culese adnotate şi publicate de Constantin George Mano, Bucureşti, 1907, p. 463-474 şi p. 558-559.].
ISTORICUL BISERICII
Originea apuseană a familiei Manu a impus şi stilului arhitectonic gotic al Bisericii ctitorită de ei la Budeşti.
PISANIA existentă în biserică, dar şi în documentele istorice, menţionează drept ctitori ai bisericii actuale pe soţii Manu: „Această sfântă biserică s-a reclădit din temelie de către fericiţii ctitori, marele vornic şi fost caimacan al Ţării Româneşti Ion Mihail Mano şi soţia sa Anica Mano, născută Ghica şi s-a sfinţit la anul 1857 iulie 20[La sfinţirea bisericii a participat şi Alexandru D. Ghica, caimacamul Ţării Româneşti, Nifon Bălăşescu, op. cit. p. 10-17.]. Locul pe care a fost aşezată era o veche biserică clădită de către familia Năsturel-Herescu în anul 1818”.
Biserică de lemn menţionată în pisanie este atestată documentar[N. Stoicescu, Bibliografia, vol. I, p. 106. Vechea biserică este amintită în documente în anul 1834, februarie 20 şi iunie 14; N. Stoicescu, op. cit. p. 125, nota 185; Victor Brătulescu şi Remus Ilie, Mănăstiri şi biserici din judeţul Ilfov, Bucureşti, 1935, p. 39.].
Biserica din Budeşti a avut un rol deosebit în evoluţia vieţii socio-culturale din această aşezare umană. Serviciul divin a avut un impact în formarea conştiinţei cetăţeniilor, în modul lor de comportare în viaţa socială. Încă de la înfiinţarea şcolii din localitate, în anul 1840, biserica, prin slujitorii ei, s-a angajat în instruirea şi educarea copiilor de ţărani. Preotul Marin Gheorghe a făcut parte din prima pleiadă de învăţători. Proprietarul moşiei Mano, pe lângă ctitoria bisericii, a finanţat şi construirea şcolii din localitate şi a asigurat salariul preotului care era şi învăţător[Constantin Mano, op. cit.].
În perioada interbelică, un grup de tineri au alcătuit o formaţie corală religioasă în cadrul bisericii din Budeşti. Formaţia corală a fost alcătuită, instruită şi condusă de învăţătoarea Străchinescu Marcela, cu sprijinul preotului paroh.
O primă restaurare a bisericii s-a făcut în anul 1929[N. Stoicescu, Bibliografia, vol. I, p. 106.]. Cutremurul din primăvara anului 1977 a provocat prăbuşirea peretelui din partea de nord a sfântului lăcaş. Renovarea bisericii după cutremur a fost începută de preoţii Dumitrache Teodor, Burcea Nicolae, împreună cu membrii consiliului parohial, şi a fost finalizată de preotul paroh Pâslaru Nicolae, prin contribuţia localnicilor şi ajutor financiar de la Patriarhia Română, astfel încât, în anul 1982, biserica a fost ridicată şi acoperită.
Cu sârguinţa aceluiaşi preot, Pâslaru Nicolae, şi a consiliului parohial s-au strâns sumele necesare cu care s-a realizat PICTURA murală interioară a bisericii, după cum se menţionează într-o altă pisanie existentă: „Avariată puternic de cutremurul din 4 martie 1977 a fost restaurată prin contribuţia enoriaşilor sub îndrumarea preotului paroh Pîslaru Nicolae, cu sprijinul material şi spiritual al P.F.P.P Iustin Moisescu şi al Consiliului Parohial format din: Tudorache N., Mereuţă S., Baltag D., Radu D., Bancu I., Eftimie M., Zdru A., Preda M., Marchidan M. Pictura în tehnică frescă a fost realizată de pictorul Marian Rondelli din Bucureşti azi 10 august 1993”.
În anul 1997, prin preocuparea preotului Voinea Gheorghiţă şi cu sprijinul domnului Canacheu Nicolae, enoriaş, membru al consiliului parohial al bisericii din localitate, s-a reuşit să se înlocuiască vechea catapeteasmă.
După montarea catapetesmei, în anul 1998 s-a refăcut pictura bisericii, iar în anul 1999 s-au efectuat lucrările de consolidare a turlei, zugrăveli şi picturii exterioare. După terminarea acestor lucrări, lăcaşul de cult era pregătit pentru târnosire.
La 14 noiembrie 1999, cu sprijinul Preasfinţiei Sale Nifon, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, însoţit de un sobor de preoţi, şi de corul episcopiei, în prezenţa unui public numeros din localitate şi din satele vecine, s-a efectuat slujba de târnosire a acestei biserici.
ARHITECTURA
Sfântul lăcaş de cult are configuraţia unei nave, cu lungimea de 26,65 m, lăţimea de 6,5 m şi înălţimea de 21 m.
Pereţii sunt realizaţi din zidărie de cărămidă plină şi au o grosime de aproximativ 1 m. La partea superioară a pereţilor exteriori sunt pictate o serie de scene biblice şi chipurile unor sfinţi.
Senzaţia de spaţiu este dată de arhitectura interioară, realizată sub forma unei bolţi cu o înălţime de 8,64 m, sprijinită pe pereţii exteriori, fără existenţa unor stâlpi suplimentari de susţinere.
Această boltă se închide deasupra altarului, având ca terminaţie un sfert de calotă sferică, deasupra căreia se află una din cele două turle ale bisericii. Turla mare se găseşte deasupra pridvorului şi are o înălţime de 21 m.
Altarul se desparte de pronaos printr-o catapeteasmă impozantă, sculptată în lemn de stejar şi brad, cu icoane aplicate, acoperite cu foiţă de aur.
Între naos şi pronaos sunt doi stâlpi pe care sunt pictaţi sfinţi mucenici.
Prima PICTURĂ a bisericii a fost făcută de Anton Chladek[Teodora VOINESCU, Anton Chladek şi începuturile picturii româneşti, Bucureşti, 1936, p. 39.]. Pictura actuală a bisericii în interior este realizată în frescă, iar cea exterioară în ulei. Catapeteasma este pictată în ulei.
PREOŢI slujitori, de la înființare până în prezent, în ordine cronologică: Preot Otopeanu V.N.(1902) , Preot I. Gh. Popescu(1931), Preot Bradu Nicolae (1958-1975), Preot Dumitrache Teodor (1964-1986), Preot Simion Constantin (1970-1972) , Preot Burcea Nicolae (1975-1986), Preot Pâslaru Nicolae (1986-1997), Preot Sârbu Gheorghe (1987-1995), Preot Postolea Nicolae(1995-1998), Preot Neacșu Cristian(2000-2006), Preot Ciobia Cătălin(2006-2011). În prezent slujesc următorii preoți: Pc Gheorghe-Bogdan Radu, Pc Preot Gheorghiță Voinea[Calendar, p. 125.].
ACTIVITĂŢI. Parohia are grup de cateheză în cadrul programului Hristos împărtășit copiilor. Are bibliotecă funcțională;