Caută
Categorii
  • Știri
  • Transmisiuni
  • Unelte
  • Cereri și Formulare
  • Îndrumător
  • Publicații
  • Din Arhive
  • Toate
Peste 350 de Biserici și Mănăstiri. 6 Protopopiate.
În Bărăgan.
Informații oferite de Centrul Eparhial

Ce este nou în Episcopia Sloboziei și Călărașilor

De ce MERG la referendum!?

De ce MERG la referendum!?

 

Pentru că pot. Iar acest lucru nu este răspunsul obraznic al unui copil răsfățat, ci dovada că trăim într-un stat democratic. Un stat clamat de toți „moderniștii” și avangardiștii care înlocuiesc biologicul cu stereotipia de gen. Pot merge la vot pentru că mulți tineri au murit în 1989 pentru acest drept (chiar dacă unii își bat joc de sângele lor, socotind totul o mascaradă). Merg la referendum pentru că Elveția își întreabă poporul ce vrea să facă cu viața și țara lui. Iar Elveția merge „ceas”. Pentru că nu vreau ca unul să spună altor 3 milioane (în realitate, peste 4 milioane de semnături, însă numai 3 milioane au fost validate) ce este imoral și ce nu este, precum fac dictatorii celebri, ai căror mame sunt mereu însărcinate. Stimate unu, homosexualitatea chiar este imorală! (am citat un răspuns sec dat de cineva la sofismul jenant de ieftin cum că legătura dintre bărbați sau femei nu e imorală).

Avem probleme? Sigur că avem. Nu este societate care să nu aibă probleme. Utopiile socialiste și naziste mint (pardon, promit) că vor construi așa ceva. Nu există raiul pe pământ. Însă fiecare lucru bine făcut îndulcește amalgamul stărilor. Rezolv problema familiilor despărțite dacă merg la referendum? Nu. Dar rezolv o problemă. Dacă nu mă duc, fac ceva bun? Nepăsarea nu rezolvă problemele. Dimpotrivă, creează noi alte probleme. Și de-ar fi numai nepăsare … însă este luptă fățișă împotriva familiei. Voi sătura pe cei flămânzi? Nicidecum. Dar voi face ca ai noștri copii să nu fie vânduți altora care, în mod firesc („+” cu „+” nu pot aprinde un bec) nu pot avea. Rezolv problema abandonului școlar? Evident, nu. Dar previn abandonul și hoția intrafamilială bine cunoscute (un caz cu răsunet este cel al Protecției Copilului din Norvegia – Barnevernet; „familia Bodnariu” spune tot). Copii furați din familie, legi care acoperă toată această murdărie morală, atitudine ostilă față de „cei din Evul Mediu”. Vorbesc de discriminare tocmai cei care discriminează, incriminează și criminalizează. Pentru aceste lucruri votez. Votez pentru a proteja ceea ce am, nu pentru a acuza pe cineva. Scot în afara legii pe cei care se cred altfel? Nu. Treaba lor. Dar îmi apăr curtea. Ei vin și spun că nu am voie să construiesc un gard împrejurul casei mele, fiindcă așa e bine. Că doar suntem în 2018. Gardul este pentru mine, nu pentru ei. Mă apără de dăunători, de distrugători și de hoți. Merg la vot nu pentru că îi urăsc pe ei (chiar nu pot, altcumva nu mai sunt creștin), ci pentru că îi iubesc pe ai mei. Legea nu face nicio referire la aceste cluburi „open mind”. Nimeni nu îi acuză. Referendumul nu îi pune pe aceștia pe rug, ci îi pune pe creștini pe rug…ăciune.

Vindecă pe femeile bătute de soți? Ar fi bine, dar nu se poate. Și nu se poate pentru că, în mod firesc, dacă mă spăl, nu mă satur. Dar nu renunț la spălat pentru că nu mă satur, ci fiecare lucru este bun în dreptul lui. Când pun în fața unui potențial bine un alt bine, este clar că deturnez atenția de la un lucru bun. Poate că ar fi bine ca, înainte să începem să construim autostrăzi, să amintim toate aceste lucruri dezirabile (hrănirea tuturor, prevenirea violenței în familie, perfecționarea politicii). Astfel am renunța să mai facem autostrăzi. Și astfel ajungem în Evul Mediu – perioada cea mai neagră a detractorilor familiei și capătul de drum al logicii lor.

Nici analfabetismul, nici pierderea copiilor, nici hoția, nimic. Nimic nu poate fi reparat prin referendum. Și nici măcar învierea lui Țepeș nu ar face nimic – nu ar fi politically correct să îi certe; țeapa e interzisă, iar tăierea mâinilor e odioasă. Timpul este ca fiecare să facă ceea ce este în dreptul lui. Familia să fie familie! O familie frumoasă, creștină (adică blocată, anchilozată pentru ei), care mai merge la Biserică și postește va naște oameni buni, care vor putea rezolva toate aceste probleme: analfabetismul (deși vedem că este promovat chiar și în SUA prin digitalizare), hoția, violența domestică. Reacția de a pune în față alte probleme mai mari este de un sadism iresponsabil. Este asemănătoare cu răspunsul unui copil obișnuit să fenteze: de ce să învăț mai mult, fiindcă celălalt nu a învățat? De ce să mă spăl, fiindcă tot mă voi murdări? Răspunsul: De ce să mai mănânci, fiindcă tot ți se va face foame? Concluzia ideii: O problemă nu le rezolvă pe toate, însă o problemă nerezolvată îngroașă șirul problemelor.

Tehnica „grijuliilor” față de familie cuprinde și o „prosternare evlavioasă”: ei sunt creștini adevărați. Cred în Dumnezeu, ba mai merg și la biserică. Daaar, … nu e bine să meargă la vot. Păi și eu sunt total de acord cu ei, dar se înșală fondamental și total. Au dreptate, dar sunt în eroare! Neo – caragialism. Dacă aceștia socotesc că lumea de azi are un coeficient de inteligență ridicat, ar fi bine să renunțe la puerilitatea abordării. E mai bună sinceritatea: ei nu sunt de acord cu familia, cu Biserica, cu Dumnezeu. Nu poți mărturisi aderarea la un lucru/concept, ca apoi să te dezici, ba chiar să combați. Pentru a continua „dansul” lor, le spun: și eu sunt de acord cu ei, ba chiar îi susțin. Au și ei dreptul la familie: la mamă, la tată; bărbații lor au voie să se căsătorească cu femeile și viceversa. Au dreptul să vină la biserică (e acea construcție mare, frumoasă, cu cruce deasupra și icoane pe pereți, unde miroase frumos și de unde pleci mai liniștit), să se spovedească (adică trebuie să stea în genunchi – dacă au probleme cu oasele, vorbesc eu cu preotul și îi lasă pe scaun –, să-și aducă aminte de păcate – adică încălcarea poruncilor lui Dumnezeu, nu ale Parlamentului European ). Sunt plini de drepturi … doar sunt cetățeni europeni. Știm însă un lucru: creștinii adevărați sunt cetățeni ai Ierusalimului Ceresc (Epistola către Diognet e plină de un încântător lirism).

Revenind la lucruri serioase (invitația este adresată celor de mai sus), această inițiativă este PRIMA făcută de popor în vederea revizuirii Constituției. Neamul este cu totul altceva decât ceea ce vor ei să fie. Ne numesc populiști (și partidele care susțin această idee)? Foarte bine. Așa să fie! Prefer populist decât coadă de topor. Mai bine un populist căruia îi pasă de oameni decât un om „sincer” dezinteresat.

Actul referendumului este inutil? Pentru cel care are alte preocupări decât viața copiilor, a familiei, care consideră pedofilia ca formă de iubire, este inutil. Pentru un om conștient este o maximă responsabilitate, un scut împotriva celor care aruncă familia în aer. Sigur că este inutil (a se înțelege „perfect dăunător”) să folosești termenii „mamă” și „tată” de față cu cel care nu-și respectă și iubește părinții; la fel, nu are rost să vorbești despre Dumnezeu unuia care nu are niciun dumnezeu (folosit mai des la imprecații). Le respectăm opinia, deși e profund viciată. Iar dacă o respectăm (deși ne doare felul în care singuri se otravesc), e absolut normal ca și ei să respecte opinia majorității într-un stat de drept.

Se cheltuiesc prea mulți bani pe referendum? Dacă ei vor fi bolnavi, ar trebui ca suma alocată tratării lor să se plafoneze undeva, la un preț la care viața (sufletul!?) să fie depășită de bani. Oare viețile copiilor care vor fi după noi sunt mai puțin importante decât suma alocată referendumului? În Sfânta Scriptură (o carte groasă cu cruce pe ea – cea mai citită din toată lumea și din toate timpurile) apare un adagiu: „Ce va da omul în schimb pentru sufletul său?” (Matei 16, 26). Unii și-au vândut sufletul pentru o bucată de pământ. Dreptul (și pierderea) lor! Dar să nu decreteze că aceasta este calea cea bună! Înaintașii au plătit cu viața credința lor (eroii și martirii). Se cheltuiesc sume mari pentru lucruri mici. Referendumul este o cheltuială mică față de lucrul extraordinar de important care se face!

În încheiere, adresez sincere mulțumiri (fără ghilimele) împotrivitorilor referendumului. Ei ne arată cât de important este – altcumva, își vedeau în continuare de viața lor. Ne-au arătat fobiile și tarele lor, chemându-ne să ne rugăm pentru ei. Biserica e specializată în a asimila pe împotrivitorii lui Dumnezeu: Zaheu, Matei, Saul, Petru, Maria Egipteanca și mulți, mulți alții. Referendumul arată puterea credinței, care nu poate fi zdrobită de niciun curent, de nicio ideologie. Poate vor vedea că nici porțile iadului nu vor birui credința și Biserica. Dumnezeu promite, nu eu!

Voi vota pentru toți! Pentru familia mea, pentru copiii mei, chiar și pentru lgbt. Mă rog să își afle pacea și să simtă iubirea lui Dumnezeu. Nu depravarea botezată eufemistic iubire, ci iubirea care face pe om să renunțe la el pentru celălalt. Tată, mamă și copii! Asta le-o doresc tuturor!

Rămânem în legătură
Să începem