Monografia Mănăstirii Balaciu

          Citind rândurile scrise de către domnul profesor dr. în istorie Ștefan Grigorescu în monografia – album închinată Așezământului monahal Balaciu, ne uimește, de fiecare dată, felul discret în care Dumnezeu își arată purtarea de grijă față de lăcașurile Sale de cult.

          Edificată încă de la 1927, trecând succesiv prin multiple lucrări de restaurare, Mănăstirea Balaciu ajunge să fie „prigonită” de către autoritățile comuniste atee, care vor să șteargă orice amintire despre acest centru de cultură și credință, ce a dat lumii creștine mulți duhovnici autentici, dar și numeroși cântăreți bisericești, contribuind astfel decisiv la lucrarea liturgică și misionară a Bisericii. Este de ajuns să menționăm că unul dintre profesorii de muzică psaltică de aici a fost preotul Ioan Popescu Pasărea.

          În furia lor împotriva „dușmanilor de clasă”, cum era catalogat clerul de mir sau monahal, au transformat lăcașul bisericesc în „puierie”. Cu toate acestea, deși clădirea bisericii fusese depreciată semnificativ, amintirea despre importanța ei în peisajul vieții monahale românești nu va pieri niciodată din conștiința creștinilor noștri ortodocși, deoarece, imediat după căderea regimului de tristă amintire, prin persoane providențiale, animate de râvnă sfântă pentru „Casa lui Dumnezeu”, după cum glăsuiește Psalmistul[1], ansamblul monahal nu numai că va fi refăcut, dar cunoaște deja o strălucire mai mare decât oricând. 

          În felul acesta lucrează Bunul Dumnezeu, proniind, prin Duhul Său cel Sfânt, întreaga Creație, pe care o conduce, indiferent de creșterile și descreșterile contextului generat de frământările sociale și politice trecătoare, către acea stare pnevmatizată, ce se va generaliza la a Doua Venire a Mântuitorului Iisus Hristos, de „cer nou și pământ nou”, amintită în cartea Apocalipsei, cap. 21, versetul 1[2].

          La rugămintea Noastră, părintele stareț Serafim Rotaru, prin contribuția decisivă a domnului profesor dr. Ștefan Grigorescu, cel mai bun cunoscător al parcursului istoric zbuciumat al acestei mănăstiri reprezentative pentru Episcopia Sloboziei și Călărașilor, a început demersurile pentru tipărirea acestei monografii, care ne vorbește, prin text și imagini, despre felul în care putem schimba, prin viață virtuoasă, nădejde și credință, chiar și mediul înconjurător în care activăm, în sensul expresiei neaoșe „Omul sfințește locul”!

          Rog pe Bunul Dumnezeu, Cel în Treime preaslăvit, să trimită har de binecuvântare peste toți aceia care au contribuit la apariția acestui album ce face cunoscută astfel lucrarea Mănăstirii Balaciu în arealul creștin ortodox românesc! 


 
[1] Că râvna casei Tale m-a mâncat şi ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine au căzut asupra mea. (Psalmii 68,11)
[2] Şi am văzut cer nou şi pământ nou. Căci cerul cel dintâi şi pământul cel dintâi au trecut; şi marea nu mai este.