Articole

PS Vincențiu - Cuvânt la Marșul pentru Viață 2019

20 Mar 2019
13:01

Cuvânt Marș pentru Viață 2019




Preacucernici părinți,

Dreptmăritori creștini


Noi știm că am trecut din moarte la viață,

pentru că iubim pe frați; cine nu iubește

 pe fratele său rămâne în moarte.

1 Ioan 3, 14



Aceste minunate cuvinte evidențiază principala calitate a creștinilor, aceea de a-și iubi fără discriminare aproapele, care este numit aici frate. Cum ar putea fi altfel, când Însuși Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne spune: „Iar Eu zic vouă: Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc, ca să fiți fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele și peste cei răi și peste cei buni și trimite ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți. Căci dacă iubiți (doar) pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veți avea? Oare nu fac și vameșii același lucru? Și dacă îmbrățișați numai pe frații voștri, ce faceți mai mult? Oare nu fac și neamurile același lucru? Fiți, dar, voi desăvârșiți, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârșit este. (Matei 5, 44-48)

Întorcându-ne la motto-ul folosit în acest cuvânt includem - în categoria largă a aproapelui - și copilul încă nenăscut, copil care este parte din părinți, dar are și viață proprie. Mergând pe firul acestui raționament este clar că un creștin care încurajează și susține practica avortului nu este slujitor al Domnului, Celui de viață dătător, ci este un mesager al morții. Doar pentru că fetusul nu are încă un CNP și nu este înscris la Biroul pentru evidența populației, nu înseamnă că acesta nu există. Viața este prezentă încă din momentul concepției. Fiecare viitor prunc are deja în formare propria personalitate, ceea ce îl face unic, irepetabil. Discuțiile sterile cu privire la momentul în care viitorul prunc primește viață sunt de prisos. Vorbim deja de viață încă de la prima diviziune celulară, care, prin Pronia divină, se dezvoltă și devine complexă, independent de voința mamei. Deja Bunul Dumnezeu îi rânduiește un suflet, dăruindu-i ceea ce teologia creștină numește Chipul lui Dumnezeu și, potențial, Asemănarea cu El. Viața după naștere nu este altceva decât un drum de la Chip la Asemănare, parcurs care poate avea creșterile sau, dimpotrivă - în funcție de felul în care folosim liberul arbitru -, descreșterile lui. Este clar, așadar, de ce este atât de important ca toți creștinii să fie apărători ai Darului sacru al vieții.

Acest cuvânt s-ar putea încheia aici, dacă, din păcate, nu am fi contraziși de realitate! Deși ne intitulăm a fi un popor creștin, aflăm cu adâncă tristețe că rata avorturilor la noi în țară este una foarte ridicată: ocupă locul I în Europa. Motivațiile sunt multe: educația precară, sărăcia, prejudecățile care se răsfrâng asupra tinerei mame încă necăsătorite ș.a. Dar, credem noi, principalele cauze ale acestui veritabil genocid „legal” este lipsa noastră, a tuturor creștinilor, de implicare în ceea ce înseamnă campanii de informare, sprijin duhovnicesc și material pentru astfel de cazuri, precum și neputința multora dintre părinți, care nu mai sunt capabili, în actuala eră a informației virtuale, să le asigure o educație solidă copiilor lor, influențați mai degrabă de către cei din anturajul lor și de către diferiți „formatori” de opinie, cu vădite tendințe așa-zis progresiste.

Auzim des: Este corpul meu, fac ce vreau! Așa este, dar cine va vorbi în numele copilului nenăscut care nu va avea niciodată posibilitatea să se bucure de viață? El nu are corpul lui, oricât de mic ar fi? Cine îl apără? De unde această tendință egoistă de a ne pune pe noi sau prejudecățile noastre pe primul plan? De ce ne asumăm doar dictonul – lozincă „Trăiește clipa”, cu orice preț, inclusiv cu prețul vieții Altcuiva, dar nu și urmările firești ale unei goane continue, hedoniste, după plăcere? Când vom învăța, mulți dintre noi, că trebuie să fim și responsabili? Nu există vreo acțiune de-a noastră care să nu aibă consecințe!

Acestea sunt doar câteva dintre întrebările pe care creștinul din „cetatea de astăzi” trebuie să le aibă în inima sa. Ignorând această problemă reală a societății ce tinde să devină un „laborator al crimei legalizate”, nu vom găsi o rezolvare a continuei traume care brăzdează chipul nostru, al tuturor. Doar închizând ochii, nu înseamnă că toate problemele legate de concepție, avort și naștere vor dispărea! Prin urmare, vina nu este doar a acelora care săvârșesc acest păcat, uneori prezentat de către „specialiști” ca „întrerupere de sarcină” și nu așa cum este el în realitate: crimă împotriva unei depline ființe umane care nici măcar nu se poate apăra! Excluzând cazurile medicale grave sau alte traume care implică violență fizică și psihică, în realitate, avortul nu are nicio justificare credibilă.

Biserica nu poate milita pentru interzicerea la nivel de lege a avortului. Nici nu își dorește acest lucru, întrucât domeniul legislativ nu intră în competențele sale. Dar, ceea ce poate face, prin vocea preoților și a mirenilor, este să proclame adevărul revelat că Dumnezeu nu este Dumnezeul morților, ci ai viilor (Matei 22, 32). Hristos Domnul era descris astfel de către Evanghelistul Ioan: „Întru El era viață și viața era lumina oamenilor” (Ioan 1, 4). Misiunea noastră este aceea de a propune viața în locul morții! Într-un final, decizia va aparține persoanelor implicate direct, nu înainte însă de a ne fi epuizat toate resursele spirituale și materiale de care dispunem, fără, desigur, a forța cuiva libertatea de alegere.

Marșul pentru viață este doar una dintre acțiunile prin care încercăm, într-un singur glas, să transmitem mesajul creștin. Nu ne putem mulțumi doar cu atât. Acesta este doar un prim pas într-un lung șir de acțiuni pe care, fiecare dintre noi, indiferent de resursele materiale sau intelectuale de care dispunem, suntem datori să-l facem.

Salut prezența părinților, a bunicilor și, mai ales a copiilor! Ei ne dau speranța că mesajul Bisericii va fi dus mai departe spre cei care au „urechi de auzit” (Marcu 13, 9).

Domnul, Cel în Treime lăudat, să vă binecuvinteze și să vă dăruiască pace și fericire, vouă și tinerelor vlăstare care vă însoțesc!

Al vostru rugător către Domnul,

VINCENŢIU

Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor