Articole

Cuvântul Preafințitului Părinte Episcop Vincențiu la ediția a IV-a a Conferinței județene pe probleme sociale

17 Nov 2016
11:25
Ediţia a IV-a a Conferinței județene cu tema„Modele de bună practică din activitatea social-filantropică, desfășurată în parohiile din

Episcopia Sloboziei și Călărașilor”

Preacucernici părinţi,

Onoraţi invitaţi,

Orice persoană inteligentă care preţuieşte smerenia, o virtute purcreştină, ştie că nu poate avea răspuns la toate întrebările. De aceea, acceptăcă trebuie să se lase învăţată, în virtutea sentimentului sădit de Dumnezeu înfiinţa noastră de a aspira către perfecţiune, cu conştiinţa că nu o vom atinge niciodatăpe deplin. Sursele pentru a învăţa sunt multiple: de la Însuşi Dumnezeu, careni se comunică personal, prin Scripturile Sfinte sau sfinţii săi, până laoameni de cultură, părinţi, prieteni, dar şi de la oameni simpli, ce ne grăiescprin faptele lor – toţi aceşti „factori” ne influenţează personalitatea fără ao anula, însă. Informaţiile care ne formează nu fac altceva decât să ne conturezetalanţii pe care ni i-a dat Dumnezeu sau să descopere alţii noi, de care nicimăcar nu aveam idee.

Atunci când te goleşti de sine şi accepţi să fii învăţat te transformi înacel famen etiopian (Faptele Apostolilor 8,27-40) care intuieşte în scrierile proorocului Isaia Adevărul, dar nu-lpoate înţelege pe deplin. Învăţătorul său, Apostolul Filip, se apropie,călăuzit de Duhul Sfânt, şi îl întreabă: „Înţelegi, oare, ce citeşti? Iar el azis: Cum aş putea să înţeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva? Şi a rugat pe Filipsă se urce şi să şadă cu el”. (F.A. 8, 30-31)

Am recurs la această introducere tocmai pentru a înţelege că, inclusiv îndomeniul filantropiei, deşi Biserica are o îndelungată istorie în acest sens,începând chiar cu colectele iniţiate de către Sfântul Apostol Pavel pentrusăracii din Ierusalim (Romani 15, 26-27),până în zilele noastre, avem încă multe de învăţat. Întotdeauna va fi loc demai bine; mereu trebuie să avem acest gând că am fi putut face mult mai multpentru cineva aflat în suferinţă, după cum Sfântul Pavel ne încredinţează: „Căcinu fac binele pe care îl voiesc, ci răul pe care nu-l voiesc, pe acela îlsăvârşesc”. (Romani 7,19)

Este adevărat că faptele milei creştine nu trebuie „trâmbiţate”, mai alescând vorbim despre faptele personale, atât de necesare în calea noastră către mântuire:„Tu însă, - ne spune Mântuitorul - când faci milostenie, să nu ştie stânga tace face dreapta ta”. (Matei 6,3) Dar aici, în cadrul acestei Conferinţe, aflatăla a IV-a ediţie, şi intitulată „Modele de bună practică din activitateasocial-filantropică, desfășurată înparohiile din Episcopia Sloboziei și Călărașilor”, nu vorbim despre fapta bună a unei anumitepersoane, ci despre întreaga Biserică Ortodoxă în general, şi despre EpiscopiaSloboziei şi Călăraşilor, în particular. Fiecare comunitate ortodoxă aredreptul să ştie ce se întâmplă cu resursele financiare afectate acestui scopnobil.

Dincolo de asigurarea unei anumite vizibilităţi pentru Mass-Media şi altesurse de informare, aceste conferinţe sunt îndreptate mai ales către creştiniinoştri care vor fi motivaţi astfel, sub oblăduirea păstorului lor, să îşiconştientizeze rolul în lume şi relaţia lor cu aproapele, o noţiune nicidecumabstractă, ci cât se poate de personală, în sensul teologic al acestui atribut.Este important să ştim că toate actele filantropice sunt strâns legate desăvârşirea lor în cadrul Bisericii.

De ce spunem aceasta? Pentru că, neavând convingerea că lui Iisus HristosÎi facem acestea, riscăm să cădem în egolatrie, alimentându-ne astfel ideea cănu avem nevoie de Dumnezeu şi de credinţa în El pentru a ne mântui.Revelatoare, în acest sens, este pericopa evanghelică citită din faţa sfinteloraltare în Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi. Vă reamintesc doar acest scurtfragment: „Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine,blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilorlui. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nuMi-aţi dat să beau; străin am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţiîmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat. Atunci vor răspunde şiei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol,sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit? El însă le va răspunde, zicând:Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, niciMie nu Mi-aţi făcut. Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii laviaţă veşnică.(Matei 25, 41-46). Cu alte cuvinte, dacă lucrarea noastră nu esteasociată lucrării lui Hristos, riscăm să ajungem în situaţia de a fi judecaţichiar de propriile noastre fapte. „Cel ce nu este cu Mine este împotriva Mea;şi cel ce nu adună cu Mine risipeşte” (Luca 11,23), ne încredinţeazăMântuitorul lumii!

Aşadar, în deschiderea acestei Conferinţe, vă îndemn să luaţi aminte lafraţii noştri ce s-au dovedit a fi râvnitori în împlinirea cuvântuluievanghelic, motivându-ne, totodată, ca şi noi să fim următori ai lor, nu sprelaudă, ci spre mântuire, în acord cu minunatele cuvinte ale Sfântului Pavel „Iarmie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru IisusHristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, şi eu pentru lume!” (Galateni6,14)

Felicităm pe iniţiatorii acestui important demers social – misionar pentruviaţa bisericească a Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor! Aducem mulţumiridoamnei consilier social-misionar Eugenia Popescu, colaboratorilor dumneaei,Asociaţiei Socio-Culturale Matei Basarab,un important actor social în judeţele Ialomiţa şi Călăraşi, şi, nu în ultimulrând, coordonatorilor diferitelor instituţii judeţene cu care colaborăm de anibuni.

Bunul Dumnezeu, Cel în Treime lăudat, să vă dăruiască darurile Sale celebogate!

Al vostru rugător către Domnul,

† VINCENŢIU

Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor