Articole

Episcopia Sloboziei și Călărașilor se alătură CAMPANIEI - STOP DISCRIMINĂRII și HĂRȚUIRII MAJORITĂȚII!

01 Dec 2015
08:36
STOP DISCRIMINĂRII și HĂRȚUIRIIMAJORITĂȚII!

Stop impunerii ateismului ca “religie”oficială de stat!

ARGUMENT:

Ateismul, o credință ascunsă sub masca necredinței

(de la cultul divinității, la cultul personalității)

Aici poți să te alături CAMPANIEI (link) [https://lonews.ro/sansa-ta]

Cu toții știm că, atunci când un om obișnuit sedeclară pur și simplu "ateu", acesta nu face nimic altceva decâtsă-și mărturisească dezinteresul față de religie în general, pentru tipulcredincios el nefiind decât un tip pasiv, necredincios. Numai că, în general,nu este deloc așa...

Ignorarea faptului că până și necredința înDumnezeu reprezenta de fapt tot o credință, sub o formă ascunsă - Credința căNu Există Dumnezeu - s-a dovedit, la scurt timp, a fi o mare greșeală.Înlocuirea crezului "Cred într-Unul Dumnezeu...", cu un altul:"Nu cred în niciun Dumnezeu”, prin relație de echivalență, avea de fapt sămascheze o nouă "credință": "Cred că nu există Dumnezeu...",ego-ul propriu înlocuind treptat divinitatea, egoismul înlocuind treptatcomuniunea, iar mișcarea sa militantă, deloc inofensivă cum o presupuneaautodefinirea inițială, avea să-și manifeste la scurt timp - și până în ziua deazi, după cum se întâmplă și în cazul unor religii - latura sa extremistă șifanatică, de tip religios.

(Religie = ansamblu de idei, sentimenteși acțiuni împărtășite de un grup și care oferă membrilor săi un obiect devenerare, un cod de comportament, un cadru de referință pentru a intra înrelația cu grupul și universul; confesiune, credință).

Dacă la bazele sale, prin auto-definirea ajunsă populară, ateismul voia săînsemne odată un dezinteres total față de religie, o necredință, unindiferentism, ca simplă negare sau refuzare a existenței lui Dumnezeu șia oricărei alte divinități sau zeități, astăzi, acesta, sub forma sa militantă,nu mai respectă deloc aceste principii, ajungând de mult să se manifeste caanti-credință, ca grupare declarată împotriva lui Dumnezeu - o grupare sectarămilitantă împotriva teismului (Teism = cea mai generală formă acredinței în existența cel puțin a unei zeități). Mai exact, dacă la începuturile sale"ateism"-ul provenit din grecescul atheos(ἄθεος), s-a autodefinit doar o manifestarepasivă a unei stări de fapt, „fără Dumnezeu”, astăzi acesta nu mai are delocacelași caracter, manifestandu-se virulent (încă din perioada comunistă)"împotriva lui Dumnezeu", ca anti-teism.

Faptul că ateismul și-a modificat, la scurt timp după apariția sa, puternic,structura, și că nici pe departe nu mai putem vorbi despre ceea ce presupuneaateismul în definirea sa de bază, renascentistă, este demonstrat zilnic deacțiunile concertate care se desfășoară împotriva credinței, a bisericilor șicredincioșilor, a învățăturilor și valorilor lor, chiar dacă perioadacomunistă, la nivel politic, părea să fie demult apusă. Din păcate, adoptatîncă la nivel de conducere și aplicat și manifestat în cadrul tuturorstructurilor de stat, în mod fățis, ateismul, care în regimul comunist semanifesta prin impunerea cu forța - distrugând biserici și mânăstiri,încarcerând și ucigând oameni credincioși și confiscând averile pe careaceștia le acumulaseră în cadrul Bisericii lor - astăzi a adoptat și urmăreștepas cu pas o nouă strategie: impunerea prin lege.

Acesta este motivul pentru care considerăm fundamental, ca ateismul de astăzisă fie privit în societate ca o credință în ceva (sectă, cult) și nu ca"necredință", pentru a putea fi identificat și îndepărtat din toatestructurile oficiale.

Ateismul,un profanator ascuns sub masca profanului

Necredința presupune indiferentism totalfață de alte religii și culte, limitarea la lumea cunoscută și fizic-vizibilă,la palpabil, la cogniscibilul limitat fizic. Necredința rămâne, deci, alegereaunui om de a-și autolimita cunoașterea la nivelul materialist, fără a crede saua nu crede că există Dumnezeu și fără a experimenta în vreun fel asta.Necredința omului obișnuit nu este decât o formă de recunoaștere pasivă a uneistări de fapt. Numai că ateismul pe care îl vedem până și astăzi, făcându-șiloc în lumea care se vrea civilizată și democrată - exact cum procedaseanterior și în lumea comunistă - nu mai este de mult un indiferentism față dealte credințe, o nepreocupare față de Dumnezeu și de lucrurile care depășesccunoașterea prin experientare fizică umană: îl vedem hărțuind constantcredincioșii, eliminând simbolurile religioase din viața publică, demolând șiprofanând în continuare biserici, impunându-se în toate domeniile societății(școală, artă etc), iar mai nou, promulgând legi care să răstoarne toatevalorile morale și religioase, vrând să excludă abuziv toate celelalte religiitradiționale și, prin ele, întreaga credință, din viața societății.

Cum oare să avansăm către o societate dezvoltată, cu adevarat liberă, mai bună,democrată, dacă tot încercăm, la atâția ani după Revoluție, să ne fundamanetămdemocrația pe același sistem ateist de alatădată? Ateismul de azi nu mai estenicidecum ne-credință. Anti-credința (sau necredința de tip ateist) estemanifestarea puternică a unei convingeri. Întrucât "necredinciosul"de tip ateist-militant, nu poate demonstra că nu există Dumnezeu (așa cumsusține că nici omul credincios nu-i poate demonstra reversul), teoria"necredinciosului" nu reprezintă nimic altceva decât rezultatulpropriei sale credințe - ca și în cazul credinciosului.

Ateismulrămâne, deci, în mod evident, delimitat de profanul pe care îl invocă. El esteactiv în societate și militează pentru anti-credință - împotriva oricărei altecredințe, promovând astfel intoleranța și distrugând ideea de comuniune.Destrămarea rămâne principiul de bază al ateismului, egoismul, individualismul,singularul, ego-ul propriu, sinele, fiind soluția oferită pentru înlocuireacomuniunii și a divinității. S-a trecut, astfel, de la cultul religios, lacultul personalității.

Cultul personalității reprezintă oatitudine sistematică de admirație (exagerată) provocată și controlată,raportată la o persoană, un lider (sau la o personalitate), considerat(autoconsiderat) ca înzestrat cu calități deosebite, de ordin intelectual,afectiv, organizatoric etc.

Uniunea,ca forță puternică, greu de stăpânit, este înlocuită astfel cu individulslăbit, deopotrivă izolat și desacralizat (lipsit de ceilalți și de Dumnezeu),ușor de controlat. Ateismul îl pune astfel, pe om, în locul lui Dumnezeu și îltransformă, ulterior, din ateist profan (ignorant într-un domeniu religios:neștiutor, nepriceput), în profanator (vezi link) [https://lonews.ro/alter-news/21309-impartasania-folosita-la-o-expozitie-profanatoare-in-spania.html] (cuml-am văzut în comunism și îl vedem acționând și astăzi, declarat “profan”, darde fapt demonstrându-se un bun cunoscător al religiilor). Desacralizareaomului, dezumanizarea lui (pentru ateism omul nu mai rămâne trup și suflet, cidoar trup), delimitarea lui de lucrarea lui Dumnezeu, ideea că acesta nu arreprezenta nimic altceva decât o specie evoluată din maimuță (teorienedemonstrabilă, deci tot o credință) aveau să marcheze profund noile generații.Impunerea unei fracțiuni egoiste, separatiste, sectare este proiectată astăziîn terorismul prezent în toate statele. Cu toate acestea, ateismul, ajuns șipromovat la nivel de conducere, continuă să profaneze omul (cumprocedează și cu altarele lui Dumnezeu) chiar prin legile de stat,inoculând, sub formă legală, non-valori ateiste precum consumismul,preversiunile sexuale, ideologia profitului, distrugând valorile tradiționale.Non-valoarea ateismului ajuns la nivel extremist, profanul inoculat generațiilortinere, ignoranța față de religii (link [https://lonews.ro/redactia-lacasuri-ortodoxe/21306-e-timpul-sa-respingem-cliseele-liberale-sa-ne-temem-nu-de-religie-ci-de-ignoranta-in-materie-religioasa.html] ) alimenteazăastăzi terorismul la nivel global (necunoașterea temeinică a unei religii, dândnaștere unor noi grupări extremiste, care se dau a fi religioase dar, în fapt,nerespectând principiile religiei în cauză, o discreditează - vezi acțiunileextremismului islamist de astăzi -link [https://lonews.ro/search/statul%20islamic.html] ).

Acesta este motivul pentru care considerăm fundamental ca ateismul de astăzi săfie privit în societate ca o credință (sectă, cult) și nu ca"necredință", pentru a putea fi identificat și îndepărtat din toatestructurile.

Ateismul,o sectă

Netratatdrept cult (sectă), ateismul se poate impune nestingherit, astăzi, prin legi destat, fără a fi în vreun fel acuzat de discriminare și de nelegiuirilecomise în trecut sau în prezent, în urma lui căzând, în cel mai bun caz, cândși când, câte un regim care se găsește "vinovat". Acuzațiileformulate doar la adresa regimurilor ateiste comuniste, nu și la adresaateismului care le stătuse la bază, au compromis așteptările pe care oamenii leaveau de la noile “revoluții”. Dacă s-a putut manifesta liber în comunism, acumîl vedem manifestându-se cu aceeași libertate (impunând legi și reguli de viațăimorale, ba chiar continuând să elimine din viața publică însemnele șimanifestarile religioase, cu aceeași agresivitate de altădată, opunându-sevehement ridicării de biserici și catedrale și cheltuind energii și fondurimari în lupta împotriva Bisericii și a religiilor în general, instigând lumeaprin acțiuni și afirmații înșelătoare). Dacă ieri se impunea prin forță, astăzivrea să se impună prin lege. Atâta timp cât el nu este privit ca o credință(credința în nimic, credința că Dumnezeu Nu Există) el se poate impune prinlegi ale statului, sub masca neutralității de ordin religios, cultic.

Înzilele noastre, statul preia și aplică ideile acestui cult, deși înesență se declară "laic". Odată ce persoanele necredincioasesusțin că credința nu poate demonstra existența lui Dumnezeu, în modidentic ateismul nu poate demonstra faptul că nu există Dumnezeu, în fața celorcredincioși (a majorității). Astfel, statul a ajuns în situația să devină adeptși chiar aplicant al unei credințe care se declară non-credință, deși eafuncționează de mult ca "anti-credință" ("contra-religie")în Dumnezeu, deci ca "sectă" (conform cercetătorilor, cuvântul"sectă" înseamnă "contra-religie", derivând din latinescul"secare"="a secționa, a rupe, a diviza", în opoziție cu"religare"="a re-lega" - din care provine"religie"). Ruptură în loc de uniune, egoism în loc de comuniune:divide et impera.

Acestaeste motivul pentru care considerăm fundamental ca ateismul de astăzi să fieprivit în societate ca o credință (sectă, cult) și nu ca"necredință", pentru a putea fi identificat și îndepărtat din toatestructurile.

Ateismul,religia oficială de stat: ieri impusă prin forță, astăzi prin lege

(dela libertatea de conștiință, la lipsa de conștiință)

Noilelegi, impuse în ultima vreme de Occident părții Răsăritene, au provocatnemulțumiri extreme și îngrijorări fără precedent în lumea religioasă, dar nunumai. Popoarele din partea de răsărit a Europei și-au simțit imediat vizatetradițiile de sute de ani, obiceiurile și credința, iar valorile locale au fostrăsturnate cu totul. Multiplele nemulțumiri ale oamenilor nu par a fi luate,însă, în seamă, datorită unei supuneri a celor care, rând pe rând, se succed laputere, sub influența banului: condițiile impuse de Occident pentru ieșirea dincrize pe care, de cele mai multe ori, tot Occidentul le-a creat, încep săsemene a șantaj pentru majoritățile înșelate. Numai că, mirajul banului șimanipularea prin libertinajul cu grijă asigurat după regimurile anterioaretotalitare fac ca renunțarea la valori să nu mai conteze prea mult, nici măcarpentru cei mai conservatori dintre oameni. După impunerea cu forța în timpulcomunismului, ateismul ajunge astăzi să se impună prin lege.

Înacest context, așa-zisul ateism, altădată susținut fățiș și confundat cucomunismul, devenit puternic militant – de altfel singura"învățătură" prin care omul ar fi putut să devină supus, fără a aveamustrări de conștiință, unor legi degradante, pe care le vedem votate astăzi șicare se manifestă împotriva adevăratelor valori (viața umană, căsătorie,iubire, credință ș.a.), doar pentru a stimula și mai puternic dependența deconsumism - își găsește locul ascuns, în statul declarat prin Constituție cafiind "laic". Prin urmare, ateismul rămâne și în prezent: singurul"crez", singura "credință" favorizată și promovată (ilegal)de stat, ca garanție a aplicării noilor legi, fără rezistență din parteamaselor.

După Umanismul Renașterii și Iluminism,când statele - în numele binelui comun - au afirmat propriul drept de ainterveni în domeniul religios (despotism luminat, iozefinism, jurisdicționism)și după ce în sec. al XIX-lea Creștinismul a fost nevoit să se confrunte cudoctrinele politice precum liberalismul și socialismul, alături de culturalaicismului și cea atee, spre începutul secolului XX el s-a văzut supusefectelor revoluției industriale, ale urbanizării și ale noilor tehnologii decomunicare. Astfel, statele declarate "laice" au făcut să devină dince în ce mai dificile relațiile cu Bisericile locale, lucru întamplat și încazul democrațiilor moderne: modernism, laicizare, secularism.

După "libertatea" statului dea avea o altă optică, a apărut ca efect imediat și persecuția fățișă, dinpartea statului, astfel încât regimul comunist a ajuns la confiscarea(naționalizarea) bunurilor, închiderea majorității bisericilor și mânăstirilor,arestarea persoanelor religioase.

Astăzi, ateismul militant, manifestatvirulent în comunism, continuă să rămână la putere, abuzând de noi legi șilibertăți pe care, practic, și le votează singur. Neutralitatea și dezinteresulde altădată, față de religie, nu-l mai caracterizează nici pe departe. Aceastaa ajuns să fie eroarea fundamentală în care trăiește societatea de astăzi. Iarmanipularea de zeci de ani, bazată pe “cultura” ignoranței față de religie,prin care aceste forțe ateiste încearcă să sugereze că nu ele ar firesponsabile de răul din lume, dând vina tocmai pe religii, pare să influențezeși să păcălească, destul de ușor, generațiile tinere, îndoctrinate de ateismulreminiscent al generațiilor comuniste, încă de pe băncile școlii.

În fața noii generații, în fața oamenilor debusolați din lumea de astăzi,aflați în căutarea unui răspuns privind existența pe pământ, de unde venim șiîncotro ne îndreptăm, militantismul statului, care a preluat și se adapteazămilitantismului minorității ateiste (anti-teiste) de astăzi, violeazăcaracterul "laic" trasat statului prin Constituție, adoptând oanumită credință și militând pentru ea, influențând cu propria saanti-credință. Criteriile în formularea legilor de astăzi, privind “libertateacredinței”, “egalitatea în drepturi”, “libertatea deplină a conștiinței” impuno neutralitate totală a statului. Astfel, tratarea în mod egal a drepturiloradepților unei credințe - indiferent de credință, de cult, sectă(anti-credință) - este încălcată în mod flagrant (link [https://lonews.ro/lifestyle/21278-tacere-impusa-bisericii-privind-casatoria-arhiepiscop-australian-amenintat-prin-lege.html] ). Referirilefrecvente la ateism ca la un bun-dat, ca la o credință unic-valabilă,infailibilă, formulate de stat (în cadrul adoptării diferitelor legi careîncalcă principiile de bază ale religiilor majoritare, legal-recunoscute, fiindun afront la adresa valorilor celorlalte credințe), la credința în neexistențaunui Dumnezeu - la fel de nedemonstrabilă (pentru ateiști) ca și existența Lui- ar trebui să aibă loc într-o măsură limitată de justețe și deproporționalitatea cu referirile statului la credință. În schimb, astăzi,termenii religioși sunt excluși din viața publică, iar religiosul este ascunsdin istorie. Prozelitismul sectei anti-teiste (ateiste militante), astăzi, sedesfașoară nestingherit, în toate mediile.

(Spre exemplu: Hristos lipsește dintrepersonalitatile istorice, deși întreaga istorie se împarte în epoci raportatela El - înainte și/sau după Hristos. Sau, în câte dintre imaginile televizateeste prezentat mersul la Biserică drept un lucru firesc pentru ziua deduminică, comparativ cu prezentarea unei vieți publice fără credință?etc).

Așa-zisa "neutralite" a statului laic (care invocă aceeași“necredință”) nu reprezintă nimic altceva decât un militantism pentru credințaateiștilor (anti-teism). Statul este pus cu totul, astăzi, în slujba credințeicelor care cred că nu există Dumnezeu și luptă împotriva Acestui Dumnezeu.Aflându-se în slujba unei credințe, indiferent care este ea, statul nu mai estenici pe departe un stat laic, neutru. Eliminarea simbolurilor creștine dinviața publică demonstrează perfect acest lucru, neînsemnând nimic altcevadecât, implicit, o înlocuire cu simboluri (adoptare de valori) ateiste - omanifestare ateistă anti-creștină, adică o certificare a faptului că singurareligie recunoscută și susținută de stat în mod explicit devine credințaîmpotriva lui Dumnezeu. Doar astfel, se explică înlocuirea dirijată aobiceiurilor și ritualurilor creștine, cu obiceiuri și ritualuri noi"ateiste" (anti-teiste, în particular anti-creștine, împotriva luiHristos, antihriste adică sataniste), în lumea de astăzi: ieslele suntscoase de peste tot în lume din spațiul public, sărbătorile creștine suntconfiscate și/sau înlocuite cu sărbători păgâne (ritualuri devenite "destat"), de multe ori cu substrat diabolic, albul este înlocuit cu negrul(Halloween, Black Friday), lumina cu întunericul. Statul refuză să mairespecte, astăzi, neutraliatea impusă prin Constituție - în legile șimanifestarile sale - și nu mai ține cont, în egală masură, de faptul căDumnezeu poate la fel de bine să existe, precum susțin alții că nu există.Refuzul de a discuta despre Dumnezeu nu reprezintă, nici el, altceva decât unprozelitism fățiș în slujba ateismului. Cuvântul "Dumnezeu" esteînlăturat din vocabularul public al poporului, iar această acțiune devine, deasemenea, o manifestare publică și oficială și o susținere discriminatorie asectei anti-credință. În ultimii ani, prin îndepărtarea simbolurilorreligioase, ale credinței, statul își continuă militantismul indirect pentruanti-credință, și nicidecum pentru neutralitate (Hristos lipsind din istorie,deși arheologii demonstrează regulat asta, sfinții lipsind din rândulpersonalitaților școlii; anatomia prezentând un trup fără suflet; literatura -o bibliotecă fără Biblie; fizica fiind lipsită de mărturisirile savanților săidespre posibilitatea sau evidențele existenței divinității etc).

Doartratarea ateismului de astăzi (anti-teismului) ca sectă (anti-religie), deci cacredință a cuiva în ceva, și nu ca necredință, va reprezenta o soluție la lumeade astăzi și la frământările prin care trecem. A sosit momentul curățăriisocietății de militantismul ilegal al ateismului care durează de secole și alaplicării unor reguli juste și echitabile pentru toate credințele (fie elemascate sub termenul ne-credinței). La această oră, militantismul ateist fiindapreciat ca indiferentism, poate milita liber pentru ștergerea oricăreireferiri la vreo altă credință, din toate exprimările persoanelor oficiale destat, din toate manualele școlare, limitând cunoașterea, ascunzând generațiilorviitoare descoperirile spirituale și filozofice ale marilor gânditori aigenerațiilor trecute, limitând libertatea la credință prin inspirarea,manifestarea și susținerea discriminatorie a anti-credinței, sub mascaneutralității așa-zisei "ne-credințe".

Abia după această redefinire (reabordare), statul va putea să recunoascălegalitatea sau ilegalitatea unei astfel de secte (anti-credință) - măcar înmăsura proporționalității, aplicată tuturor celorlalte culte - la nivel național.Abia apoi, ateismul va putea fi judecat și sancționat just. Aceastărecunoaștere a unei stări de fapt, perpetuată de decenii, este un lucrufundamental pentru societatea de astăzi. Doar astfel, dreptul la propriacredință, la manifestarea ei chiar și în spațiul public, poate fi aplicatîntr-un mod just și echitabil.

Genocidspiritual - ateismul, o sectă distructivă

Pânăatunci, "bisericile" ateiste de astăzi își vor permite să funcționezenestingherite sub forma școlilor "laice" pe care copiii credincioșilorsunt obligați să le frecventeze. Școlile laice de astăzi, noile"biserici" în care sunt îndoctrinați tinerii noștri, continuă săfuncționeze cu susținere de la stat, în timp ce celelalte culte se limitează lafondurile proprii. Pornind de la această realitate, nu doar că trebuie săexiste, pentru echitate, o oră de religie în școală, ci religia trebuie săreapară în toate celelalte materii de unde ea a fost ștearsă, în modul firescîn care a fost și este prezentă în viața poporului nostru. Ea trebuie să-șirecâștige locul în cultură, în istorie, în geografie, în știință, biologie, înfizică, în societate, peste tot acolo unde gândirea omenească firească,limitată, este depășită de suprafiresc și unde totul devine imaginabil sausesizabil prin alte moduri decât cele recunoscute de lumea materialistă. Tânăragenerație trebuie să aibă la dispoziție toată această avere pe care auacumultat-o și descoperit-o înaintașii noștri, nefiind frustrată de ea,lăsându-i-se libertatea constituțională a propriei alegeri.

Trecând de la tipul profan la cel profanator, de la "fără Dumnezeu"la "împotriva lui Dumnezeu", de la necredință la anti-credință, laanti-religie, adică la conditia deja evidenta de sectă, ateismul va continua,sub oblăduirea statului, genocidul spiritual pe care l-a început cu secole înurmă. Această sectă, care continuă să stea ascunsă și să funcționeze legal, lanivele de conducere și în tot sistemul de stat, sub o definiție care nu maieste de mult valabilă, s-a manifestat dintotdeauna distructiv. (Și chiarauto-distructiv, întrucât nici chiar ateismul, fără existența religiei, nu armai putea exista, pierzându-și sensul, odată ce nu reprezintă nimic altcevadecat o raportare la aceasta, asemenea oricărei alte credințe)

O sectă distructivă este ungrup de persoane care urmează o mișcare ideologică sau religioasă, în cadrulcăreia se practică controlul mintal și care poate fi foarte periculoasă pentrumembrii, chiar dacă aparent este inofensivă. Aceste efecte se fac simțite petermen lung și, în general, culminează printr-un scandal legat de abuzurimateriale, sexuale, de agresiuni fizice, suicideri în masă sau izolate,omucideri sau chiar genocid.

Sectele distructive sunt grupuri careaparent îmbracă forma unor asociații culturale, politice, religioase sau chiarsub pretextul participării la tratamente de medicină alternativă sau grupuri deajutor social. Se caracterizează prin folosirea tehnicii de convingerecoercitivă, ca metodă de influențare socială iar, în prealabil, folosesctehnici de atragere prin promisiuni.

Genocidul spiritual, ale cărui rezultate le vedem astăzi la nivel material înterorismul global, va trebui să fie pedepsit, iar cineva trebuie să răspundăpentru asta. Tolerarea unei secte distructive, susținerea ei chiar de către stat,impunerea unor legi dictate de ea și prozelitismul făcut încă de pe băncileșcolii (impus, practic, fără acordul prealabil al părinților sau alte cererispeciale așa cum am văzut pentru ora de religie) nu vor mai putea continua pecalea acestei auto-distrugeri. Libertatea de conștiință, mult invocată astăzi,nu urmărește nimic altceva decât libertatea de a nu mai avea conștiință și, maimult, mustrări de conștiință. Trecerea de la cultul divinității la cultulpersonalității - caracteristica de baza a ateismului - nu poate naște și nu anăscut decât monștri.

Din anii ’70, Creștinismul s-a găsitînaintea unor noi provocări, care mai caracterizează, încă, prezentul: secteleși fundamentalismul religios.

Comisia pentru drepturile omuluipropunea, în 1993, următoarea definiţie pentru sectă: grup care se prezintă saunu ca religie, ale cărui practici sunt susceptibile de a cădea sub incidenţalegislaţiei ce protejează drepturile persoanei, ori ale legilor unui stat dedrept.

Conform raportului MILS6 din 1999, sectaera definită ca o asociaţie sau structură totalitară cu obiective religioasedeclarate sau nu, al cărei comportament aduce atingere drepturilor omului şiechilibrului social.

După atentatele teroriste din 11septembrie 2001, atenţia guvernelor s-a îndreptat asupra pericolului grupărilorsectare, acestea căutând să indentifice instrumente prin care să preîntâmpineactele de terorism, la nivelul fiecărui guvern existând câte o comisie sau agenţiespecializată în studiul noilor mişcări religioase (Marea Britanie - INFORM,Franta - o comisie parlamentară + una guvernamentală, Austria - Bundesstellefür Sektenfragen, Belgia - divizia Terorism şi secte, din Seviciul deSecuritate, Romania - SRI, supravegherea mişcărilor religioase, UE - comisiapentru studierea sectelor.

Ateismulde astăzi, manifestat ca anti-teism (iar în ce privește Creștinismul, caanti-creștinism, antihrist, satanism), trebuie tratat ca sectă distructivă,punând capăt genocidului spiritual asupra altor generații și ferindu-ne copiiide indiferența și de anaflabetismul religios, care, din câte se vede și astăzi,distruge din nou mii de vieți.

Să încetăm să ne aparăm în fața unei minorități care se folosește, acum, denoile legi ale noii lumi democratice așa cum altădată se folosea de comunism,și să ne folosim de ele, la rândul nostru, apărând avantajele majoritățiinoastre, respectate, începând de la vot, în orice stat de drept!

Cerem:

- delimitarea totală a statului de convingerile ateiste și tratareaateismului militant de astăzi ca sectă distructivă;

-excluderea adepților ateismului militant din funcțiile publice, după modelulaplicat în țările occidentale în lupta cu sectele distructive;

1. Președinta Institutului pentruReligie și Democrație (Diane Knippers) spunea, la adresa Franței aflată înlupta cu secta scientologilor, declarată la nivel de statdistructivă: "Franța este un model pentru celelalte democrații europene.Ea trebuie să abandoneze nepărat politica antireligioasă și să regarantezelibertatea confesiunilor. Ceea ce ne face astăzi să luptam pentru libertateareligioasă este în esență același lucru care ne-a făcut să luptăm împotrivacomunismului. Ateismul și comunismul nu pot naște decât minciună. Spiritualitateaeste o garanție a civilizației, întrucât spiritualitatea și credința creeazăcetățeni corecți. Fără cetățeni corecți nu pot exista schimburi comerciale, iarfără acestea, nu există civilizație." (link [https://mondediplo.com/2001/06/09sects] )

2. În Germania, principala vizată fiindtot secta scientologilor, începând din 1997, după o anchetă a serviciilor depoliție, guvernul federal a pus în gardă populația, cu privire la pericolulprezentat de aceasta, iar landul Bavaria a decis excluderea adepților săi dinfuncțiile publice.

- încetarea propagandei sectei ateiste (anti-teiste) în mass-media,derulată astăzi cu acceptul și susținerea organelor de control aleaudio-vizualului, care nu reactionează la mesajele anticreștine, antireligioasesau la blasfemie;

- încetarea hărțuirii constante la adresa majorității (adică a persoanelor carenu sunt ateiste);

- încetarea dezumanizării și desacralizării omului;

- încetarea confiscării sărbătorilor creștine și populare, a înlocuirii lor cuobiceiuri ateiste (anti-teiste, păgâne, sataniste);

- încetarea atacurilor la adresa familiei tradiționale și a vieții, și avalorilor tradiționale creștine, în general;

- încetarea manipulării mentale anti-teiste la nivel politic, social, mediatic,educațional, cultural etc;

- reintroducerea perspectivei religioase în programa școlară, nu doar ca oră dereligie, ci în toate celelalte materii de studiu, de unde a fost confiscată șiascunsă în mod flagrant;

- NU unei societăți fără conștiință și, mai mult, NU unei societăți fărămustrare de conștiință!

***

Dacă te opui tipului de om fărăconștiință, propus de ateism, dacă aperi drepturile la viață, dreptul copiluluiîncă nenăscut, dacă aperi familia și școala, valorile tradiționale șisănătoase, dacă vrei să ai parte de politicieni care să-ți apere interesele,dacă vrei ca omul, în general, copiii, persoanele în vârstă, natura șianimalele să fie tratate cu blândețe și iubire în societate - și nu cu răcealași datoria induse de legile ateiste, ci cu căldura și dragostea induse deconstiința garantată doar de credința în adevăratele valori - alătură-teacestei campanii împotriva dezumanizării totale și a proliferării genociduluispiritual ateist, la care asistăm, de zeci de ani.

26.11.2015 10:03, Ing. Catalin Ion

Presedinte Asociatia Lacasuri Ortodoxe®