Prezentare

ISTORICUL PAROHIEI

Aureliu V. Ursescu scrie că: Această comună se numea Arţaru, ea a fost înfiinţată înainte de 1898, aceasta rezultă din faptul că, satul Arţarul este pomenit într-un pitac al domnitorului C. Hangerli, cu data de 17 septembrie 1798, prin care popa Mogoş este mutat de la satul Arţar (Ialomiţa) la Cojeşti (Ilfov) şi este iertat de birul preoţesc, de ploconul vlădicesc şi de toate dările.[ Aureliu V. Ursescu, Anuarul judeţului Ialomiţa pe 1906, Călăraşi, 1906, pp. 243-245.]

Cercetând inscripţiile şi documentele Sfintei Biserici din satul Arţari, aflăm că în 1795 a fost construită biserica de lemn pe temelia altei biserici tot de lemn ce a durat aproape 100 de ani, până în anul 1879, când alături de ea s-a zidit noua biserică din cărămidă.

ISTORICUL BISERICII

Biserica actuală din zid a fost construită între anii 1875-1879[Anuar 1909, Administraţiunea Cassei Bisericii, Tipografia Cărţilor Bisericeşti, Bucureşti, 1909, pp. 52 (în continuare se va cita Anuar 1909)] şi s-a reparat în anul 1898[Ibidem.].

În afara informaţiilor oferite de textul pisaniei, găsim în Sfântul Altar, la proscomidiar, pomelnicul de vii şi morţi. Coroborând unele informaţii, culese de la bătrânii locului, se poate trece ca ctitor un transilvănean, proprietar de cirezi de oi şi viţei la munte şi baltă, numit Curtu, precum şi soţia sa, Teodora, cu care începe pomelnicul de vii de la pisanie.

Biserica a fost reparată în anii 1978-1979, valoarea lucrărilor efectuate, în sumă de 85.000 lei fiind acoperită din fonduri proprii şi un ajutor în sumă de 20.000 lei de la Arhiepiscopia Bucureştilor.[Arhivele Naţionale Călăraşi (în continuare se va cita A.N. Călăraşi), fond Protoieria Călăraşi, dos. 10/1985, nenumerotat.]

PISANIA Bisericii relatează: „Cu vrerea Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh ziditu-s-a această dumnezeiască biserică cu hramul Sfântului Mare Ierarh Nicolae între anii 1875-1879 din daniile şi cu osteneala enoriaşilor satului Arţari. A fost reparată la zidărie în anul 1928 iar între anii 1956 - 1960 s-au înlocuit complet toate tencuielile şi s-a împodobit cu pictură nouă pe tencuiala crudă în timpul arhipăstoririi Prea Fericitului Părinte Iustinian, Patriarhul României, protopop al locului fiind p.c. Preot Ioan N. Popescu–Micloşani. Toate lucrările s-au făcut din contribuţiile credincioşilor şi ajutorinţele Arhiepiscopiei Bucureştilor prin osârdia Preotul ui paroh Constantin D. Gheorghe şi a soţiei sale Elena Prezbitera, sprijiniţi de epitropul casier Teoharie Anghel, de membrii consiliului şi comitetului parohial. S-a resfinţit în ziua de ..luna.. anul…..

Înscrie, Doamne în cartea vieţii Tale, pe toţi cei ce s-au ostenit cu zidirea şi înfrumuseţarea acestui sfânt locaş. Amin!

Pictor Constantin C. Blendea, Bucureşti”.

ARHITECTURA

Ca arhitectură Biserica Sf. Nicolae din Arţari este în formă de cruce, clădită pe o suprafaţă de 300 mp, cu două turle, alcătuită dintr-un mic pridvor, naos şi altar. Zidul bisericii din cărămidă este gros de 0,75 - 1 m, fiind acoperită cu tablă galvanizată. Lungimea de la Sf. Altar până la ieşire este de 33 m, iar lăţimea dintre cele două strane este de 14 m.

PICTURA

Nu se cunoaşte cine a executat prima pictură. Aceasta a fost refăcută în anul 1956 de pictorul Blendea, în tehnica frescă.[Ibidem.]

Catapeteasma este din lemn pe care este aplicată o pictură în tempera.

PREOŢI slujitori, de la înfiinţare până în prezent, în ordine cronologică:

Preot Mogoș(mutat de la parohia Arțari la 17 septembrie 1798)

Preot Vladu (+ 1870)

Preot Georgescu Constantin (1922-1964)

Preot Tudor Nicolae (1964-1977)

Preot Zamfirescu Alexandru (1977-2006)

Preot Tudose Constantin Irinel (2007- până în prezent)

ACTIVITĂȚI

Parohia are grup de cateheză în cadrul la programul „Hristos împărtășit copiilor” și a încheiat un parteneriat cu Școala Gimnazială Nr. 1 din Ileana.